Withdrawal of appeal against refusal to review unconstitutionality of European Arrest Warrant custody provisions

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, printre altele, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că în cadrul soluţionării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.11.2020 de Curtea Magistraţilor din Belfast - Curtea Laganside, pe numele cetăţeanului român A., persoana solicitată, prin apărătorul ales, a formulat o cerere de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalităţii art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Examinând admisibilitatea cererii inculpatului de sesizare a Curţii Constituţionale în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea a reţinut că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite cumulativ următoarelor condiţii:

- excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să fie ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial sau de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- dispoziţia legală care face obiectul criticii de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia;

- excepţia să nu privească o prevedere legală constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate formulată de persoana solicitată A. a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de către una dintre părţi, respectiv persoana solicitată, iar excepţia are ca obiect neconstituţionalitatea unei legi în vigoare. De asemenea, analizând practica anterioară a Curţii Constituţionale, instanţa a constatat că aceasta nu a declarat neconstituţionale textele de lege invocate, respectiv dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Curtea a mai constatat că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, care prevăd arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă nu îndeplineşte una dintre condiţiile de admisibilitate şi anume cea referitoare la legătura acestei dispoziţii cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comerciale privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Legătura cu soluţionarea cauzei menţionată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 trebuie să fie directă, clară, cu implicaţii concrete în respectivul dosar, aspecte care nu se regăsesc în cazul cererii formulate de persoana solicitată.

S-a menţionat că, în mod concret, persoana solicitată A. a invocat o inegalitate de tratament raportat la faptul că anterior punerii în executare a mandatului european de arestare, se poate lua o măsură preventivă mai blândă, în timp ce odată pus în executare mandatul european, singura măsură preventivă care se poate lua este arestarea.

Astfel, Curtea a reţinut că implicaţiile pe care le-ar aduce declararea neconstituţionalităţii textului de lege nu au legătură cu speţa în cauză. S-a arătat că, deşi cauza se afla în faza punerii în executare a mandatului european de arestare, critica adusă de persoana solicitată, în mod punctual, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, nu impietează asupra drepturilor sale procesuale, asupra principiilor enunţate în excepţie, respectiv acela al egalităţii în faţa legii şi al dreptului a un proces echitabil, întrucât acest text de lege nu are legătură cu speţa de faţă, nefiind vorba de o punere în executare a mandatului european de arestare ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate.

Analizând critica formulată, în sensul că, ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate, singura măsură preventivă care se poate lua este arestarea, Curtea a concluzionat, din modul de formulare a excepţiei, că persoana solicitată este mai degrabă nemulţumită că instanţa a fost direct sesizată cu punerea în executare a unui mandat european de arestare şi nu a acordat termen de judecată în vederea obţinerii de relaţii de la autorităţile britanice, astfel încât să fie aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza întâi din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Cu privire la excepţia invocată, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată nu sunt incidente în prezenta cauză, instanţa întemeindu-şi soluţia pe alte texte de lege, astfel că excepţia invocată a fost considerată inadmisibilă şi sub acest aspect.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul Sentinţei penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs persoana solicitată A. la data de 22.03.2021.

Prin cererea din data de 24.03.2021 formulată de persoana solicitată, prin apărător ales, aceasta şi-a retras calea de atac formulată în cauză.

Această manifestare de voinţa a fost reiterată prin cererea din data de 30.03.2021.

Examinând cererea de retragere a recursului formulat de persoana solicitată A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a recurentului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a recursului formulat de recurentul persoană solicitată A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, din cuprinsul dispozitivului Sentinţei penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul reprezintă o cale de atac concepută distinct de legiuitor numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

În cauză, recurentul persoană solicitată A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac la data de 24.03.2021, prin cererea formulată prin apărător ales, şi deopotrivă prin cererea din 30.03.2021, dată în faţa administraţiei locului de deţinere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia recurentului A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul persoană solicitată A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, din cuprinsul dispozitivului Sentinţei penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras contestaţia, va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de recurentul persoană solicitată A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, din cuprinsul dispozitivului Sentinţei penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.

GGC - NN