Legality of detention in view of surrender under European Arrest Warrant: distinction between provisional arrest and execution-phase detention

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 104 alin. (8) şi 10 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată şi art. 12 din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în prezent reţinut în Spitalul Penitenciar Rahova, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 17.03.2021 şi până la data de 15.04.2021, inclusiv.

În temeiul art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus ca administraţia locului de deţinere, respectiv Spitalul Penitenciar Rahova să primească şi să reţină persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 ore (începând cu data de 05.03.2021, ora 16:30, până la data de 06.03.2021 ora 16:30) şi arestată provizoriu (în baza alertei introduse în Sistemul Informatic Schengen emise de autorităţile judiciare austriece) pe o durată de 15 zile, de la data de 05.03.2021 şi până la data de 19.03.2021, inclusiv.

A fost stabilit termen pentru continuarea procedurii de executare a mandatului european la data de 13.04.2021 ora 11:00, cu citarea persoanei solicitate şi notificarea apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că la data 08.07.2019 Parchetul Graz, cu aprobarea Tribunalului Regional Graz, a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A. - cetăţean austriac.

S-a menţionat că mandatul european de arestare a avut la bază Ordonanţa de arestare emisă de Parchetul Graz, în data de 06.12.2018, în dosarul cu numărul x, aprobată de instanţă prin încheierea Tribunalului de Land pentru cauze penale Graz din 10.12.2018 în vederea cercetării persoanei solicitate pentru săvârşirea în detrimentul a 10 persoane vătămate a infracţiunii de înşelăciune gravă, calificată/în scopuri lucrative, prevăzute de §§/art. 146, 147 alin. (2), (14)8 al doilea caz din C. pen. austriac.

Curtea a mai arătat că, în fapt, autorităţile judiciare din Austria au reţinut în sarcina persoanei solicitate A. că, în perioada 2016 - 2018, a produs o daună totală de 131.635,42 euro, fie prin determinarea unei victime să-i furnizeze un împrumut în numerar pretinzând că poate şi este dispus să restituie banii, fie prin inducerea în eroare a mai multor victime pentru ca acestea să facă plăţi în avans în numerar sau prin virament în contul său, pretinzând, în mod fals, că avea de gând să le livreze ferestre cu accesorii.

Prima instanţă a notat că aceste fapte, constituie infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 146, 147 Abs 2, 148 din C. pen. austriac.

S-a susţinut că drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată şi art. 11 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul Graz, cu aprobarea Tribunalului Regional Graz, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din aceeaşi lege.

De asemenea, s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, fiind sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Mai mult, s-a arătat că acestea sunt incriminate şi în legislaţia penală română, având corespondent în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. român, art. 35 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, Curtea a apreciat că arestarea persoanei solicitate este pe deplin justificată, iar măsura se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Curtea a mai notat în cuprinsul încheierii contestate că, din relaţiile comunicate de Spitalul Penitenciar Rahova, persoana solicitată urma să fie supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, fapt pentru care prezenţa sa nu a putut fi asigurată.

S-a arătat, însă, că potrivit dispoziţiilor art. 225 alin. (4) teza II C. proc. pen., soluţionarea cererii de luare a măsurii arestării poate avea loc şi în lipsa persoanei solicitate.

Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Faţă de argumentele expuse anterior, prima instanţă s-a pronunţat exclusiv asupra arestării persoanei solicitate, urmând ca restul solicitărilor să fie analizate când starea de sănătate a acesteia o va permite.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 22.03.2021, fiind fixat termen de judecată la data de 31.03.2021, cu citarea contestatorului la locul de deţinere, cu asigurarea apărării obligatorii şi a unui interpret de limbă engleză.

Cu ocazia dezbaterilor, având în vedere starea sa de sănătate, contestatorul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând încheierea contestată, în raport cu actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, se reţine că, faţă de persoana solicitată A., prin încheierea din 05 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă prin necontestare, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie, pe o perioadă de 15 zile, respectiv de la 05.03.2021 la 19.03.2021, inclusiv.

Ulterior, prima instanţă, prin încheierea din 17 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 a dispus arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în temeiul art. 104 alin. (8) şi (10) din Legea nr. 302/2004, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17.03.201 până la data de 15.04.2021, inclusiv, fiind emis în acest sens, Mandatul de arestare nr. x/E din 17 martie 2021.

Se observă că, în cauză, persoana solicitată A. a fost prezentată Curţii de Apel Galaţi în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de către autorităţile judiciare din Austria la data de 08.07.2019, cercetat pentru săvârşirea, în calitate de autor, a infracţiunii de înşelăciune calificată în scopuri lucrative, în detrimentul a zece persoane vătămate, prevăzută de art. 146, 147 alin. (2), (14)8 din C. pen. austriac.

Din cuprinsul încheierii contestate se reţine că ulterior arestării provizorii a persoanei solicitate, respectiv la data de 09.03.2021 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare austriece pe numele cetăţeanului austriac A.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (8)-(10) din Legea nr. 302/2004, care reglementează "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

(8) În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că ulterior prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, procedura de executare a mandatului european este reglementată de art. 104 din Legea nr. 302/2004, care presupune luarea arestării a persoanei solicitate în cursul procedurii, prin încheiere motivată, durata iniţială a arestării neputând depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, neputând depăşi în niciun caz 180 de zile.

Prin urmare, legiuitorul a instituit două măsuri distincte, în etape diferite ale procedurii, respectiv arestarea provizorie în vederea predării (potrivit art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004) şi, arestarea în vederea predării (în conformitate cu art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004). Aşadar, prima măsură menţionată se poate dispune în urma primirii semnalării prevăzute de lege, iar după ce se primeşte mandatul european de arestare, măsura care se poate lua este arestarea în vederea predării, fără a se putea menţine sau prelungi măsura iniţială (arestarea provizorie).

Înalta Curte constată că, în cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reţinut, în esenţă, că persoana solicitată A. în perioada 2016 - 2018 a produs o daună totală de 131.635,42 euro, fie prin determinarea unei victime să-i furnizeze un împrumut în numerar pretinzând că poate şi este dispus să restituie banii, fie prin inducerea în eroare a mai multor victime pentru ca acestea să facă plăţi în avans în numerar sau prin virament în contul său, pretinzând, în mod fals, că avea de gând să le livrez ferestre cu accesorii.

Deopotrivă, se observă că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra punerii în executare a mandatului european de arestare la termenul stabilit în data de 17 martie 2021, având în vedere starea de sănătate a persoanei solicitate A., ce urma să fie supuse unei intervenţii chirurgicale în data de 18 martie 2021, conform referatului medical emis de Penitenciarul Spital Bucureşti Rahova la data de 16 martie 2021.

Ca atare, reţinându-se că persoana solicitată A. se află în procedura de executarea mandatului european de arestare, iar judecătorul fondului a apreciat necesar acordarea unui termen pentru a da posibilitate acesteia să participe personal la soluţionarea cauzei, în mod judicios prima instanţă a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, procedând conform dispoziţiilor legale incidente în materie, anterior menţionate.

Înalta Curte mai notează că, la evaluarea măsurii preventive optime şi utile s-au avut în vedere atât aspecte ce ţin de faptele cercetate, de persoana solicitată (cunoscută cu antecedente penale în Austria, astfel cum rezultă din mandatul european de arestare, dosar Curte), cât şi de scopul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

Totodată, Înalta Curte apreciază că atitudinea contestatorului A., care a arătat că este de acord cu predarea, precum şi circumstanţele personale de ordin medical, nu au aptitudinea de a impune o altă măsură preventivă ca fiind judicioasă. Mai mult, instanţa constată că, la dosar, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că măsura arestului este incompatibilă cu starea de sănătate a persoanei solicitate. Acesteia, de altfel, i-a fost acordată îngrijire medicală de specialitate într-o structură medicală din sistemul penitenciar, fiind internată la data de 15 martie 2021 în Spitalul Penitenciar Rahova.

Pentru considerentele expuse, apreciind că măsura arestării dispusă în vederea împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la prezenta procedură, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale, Înalta Curte, în temeiul 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 273 alin. (4) şi (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.

GGC - NN