Criminal cassation review limited to legal errors: exclusion of factual re-evaluation and verification of statutory limits for tax evasion convictions

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 128/P din 23 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de stabilirea cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiţionare a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 81 - 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiţionare a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnat inculpatul C., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării condiţionare a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnată inculpata persoană juridică SC D. SRL cu sediul social în sat/com. Brusturi, str. x, jud. Neamţ, cu număr de ordine în Registrul comerţului - x, atribuit în data de 31 iulie 2009, cod unic de înregistrare x, la pedepsele de:

- 8.000 RON amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- 6.000 RON amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de stabilirea cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 401 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 8.000 RON amendă penală.

În temeiul art. 777 raportat la art. 531 alin. (3) lit. e) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei SC D. SRL pedeapsa complementară a afişării hotărârii definitive de condamnare la sediul societăţii, pentru o perioadă de o lună.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 1357 şi 1373 C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) şi art. 120 Codul de procedură fiscală, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., SC D. SRL, B. şi C., aceştia doi din urmă şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suma de 52.024 RON, despăgubiri civile, ce va fi actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi SC D. SRL, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suma de 5.323 RON, despăgubiri civile, ce va fi actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi SC D. SRL, până la concurenţa sumei de 57.347 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale şi ale inculpaţilor C. şi B. şi ale părţii responsabile civilmente SC E. SRL, până la concurenţa sumei de 52.024 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale.

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, să se comunice o copie a dispozitivului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

S-a luat act că inculpaţii au fost asistaţi de avocaţi aleşi.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 2000 RON, cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii SC D. SRL şi B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL şi C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, să plătească statului sumele de câte 600 RON, cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 128/P din 23 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2018, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii A. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelantul inculpat A. a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei primei instanţe cu privire la condamnarea sa pentru cele două infracţiuni, iar ca urmare a rejudecării cauzei, să se dispună achitarea, conform art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen.

A susţinut apelantul inculpat că în cauză nu există probe din care să rezulte vinovăţia sa şi că infracţiunea de evaziune fiscală poate avea o dublă natură, în sensul că, pentru una dintre părţi, operaţiunea comercială este reală şi întruneşte elementele unei promisiuni de contractare, iar pentru cealaltă parte, operaţiunea comercială poate avea un caracter dolosiv de înşelare a contractului.

A mai arătat că, în ceea ce priveşte realitatea operaţiunii, cantitatea de materiale de construcţii s-a achiziţionat în luna martie şi urma să se vireze treptat, conform dispoziţiilor contractuale, motivul pentru care respectiva cantitate de material feros nu a mai fost livrată fiind acela că, faţă de E., s-a început urmărirea penală de către D.I.I.C.O.T Deva, activitatea acesteia fiind blocată, ceea ce a făcut imposibilă şi derularea contractului de antrepriză cu materialele specificate. Ulterior s-a dorit ştornarea facturii fiscale şi rezilierea contractului, însă toate documentele emise de E. SRL au fost ridicate de către D.I.I.C.O.T Deva, dosar în care inculpatul A. nu a avut nicio calitate.

De asemenea, apelantul inculpat a arătat că în faza de urmărire penală s-au efectuat mai multe expertize contabile care au demonstrat că nu există neregularităţi cu privire la activitatea sa, iar expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti arată că singura eroare a SC D. SRL a fost aceea că nu ar fi înscris bunurile achiziţionate de la E. SRL în contul 351, "Materiale aflate la terţi", ci acestea s-au trecut în contul 321, "Materii prime în curs de aprovizionare". Or, o asemenea acţiune reprezintă o eroare materială, care poate atrage rectificarea documentelor fiscale, nefiind o infracţiune.

S-a mai arătat că nici inculpatul A. şi nici firma SC D. nu au avut o activitate de tip fantomă, firma de construcţie având în acea perioadă mai multe lucrări edificate sau de edificat, ceea ce demonstrează activitatea efectivă a societăţii.

Prin Decizia penală nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei penale nr. 128/P din 23 octombrie 2019 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, în ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi C. şi, în rejudecare:

1. Au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen. anterior în ce îl priveşte pe inculpatul A. şi a fost majorată pedeapsa la care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, de la 1 an şi 10 luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. d) C. pen. anterior în ce îl priveşte pe inculpatul A. şi a fost majorată pedeapsa la care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de stabilirea cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. anterior, de la 2 (doi) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.

A fost înlăturată dispoziţia de achitare şi a fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri sau compensări de la bugetul de stat, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, s-au aplicat inculpatului patru pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, iar în temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat o singură pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 81 - 82 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior în ce îl priveşte pe inculpatul A. şi s-a dispus, în temeiul art. 861 C. pen. anterior, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 8 (opt) ani.

În baza art. 863 C. pen. anterior, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, la datele stabilite de acesta;

b) să anunţe acest serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a neexecutării obligaţiilor civile şi a neîndeplinirii măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor stabilite de instanţă şi asupra consecinţelor acestei revocări.

2. S-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. prin Sentinţa penală nr. 147/F din 12 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată, definitivă prin Decizia penală nr. 160/A din 2 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, a pedepsei rezultante de 2 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare (ca urmare a anulării suspendării condiţionate a executării unei pedepse de 1 an şi 10 luni închisoare, stabilită prin Sentinţa penală nr. 10/P din 9 februarie 2015 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin Decizia penală nr. 377 din 16 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bacău).

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Neamţ, respectiv de 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Ilfov şi, în consecinţă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, care a fost sporită, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv cu 1 an, 3 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani, 7 (şapte) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

S-a majorat cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, de la 1 an la 2 ani.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 81 - 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi s-a dispus executarea efectivă a pedepsei închisorii în cuantum total de 3 (trei) ani, 7 (şapte) luni şi 10 (zece) zile închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, pentru 2 ani.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC F. SRL, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suma de 30.494 RON, la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A. şi ale părţii responsabile civilmente SC F. SRL, pentru suma de 30.494 RON, la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare acestei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 128/P din 23 octombrie 2019 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre apelanţi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În cadrul concluziilor formulate oral în faţa instanţei de recurs în casaţie, s-a făcut referire şi la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin prisma primului caz de recurs în casaţie indicat, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare, susţinând în esenţă că, în raport de probatoriul administrat în cauză, faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin Încheierea din 25 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, constatându-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul anterior menţionat.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care a fost condamnat.

Criticile invocate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia acestuia în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus soluţia de condamnare.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Prin recursul în casaţie promovat, recurentul inculpat a urmărit, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţele anterioare, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Nici celelalte critici, formulate oral în calea extraordinară de atac, circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu pot fi primite de către Înalta Curte, pedepsele aplicate recurentului inculpat fiind în limitele legale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpatul A. nu poate profita intimatului inculpat C., nefiind incidente dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimatul inculpat C., în cuantum de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimatul inculpat C., în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.

Procesat de GGC - LM