Qualified theft penalty below statutory minimum after guilty plea reduction and illegal sentence consolidation under intermediate plurality

Şedinţa publică din data de 04 august 2020

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea, în temeiul art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (faptă consumată la data de 12/13 noiembrie 2018).

S-a constatat că această infracţiune a fost săvârşită în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018.

În baza art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 228 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi art. 231 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 32 din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa dată în cauză, în temeiul art. 228 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite, în final, inculpatul având de executat 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare.

S-a constatat că infracţiunile din cauză sunt concurente între ele, precum şi în stare de pluralitate intermediară faţă de infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018.

În baza art. 199 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare (faptă consumată la data de 10 decembrie 2018, persoană vătămată B.).

În baza art. 44 alin. (2) coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 199 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen. (faptă consumată la data de 10 decembrie 2018, persoană vătămată B.) cu pedeapsa rezultantă de 1 an, 10 luni şi 20 de zile închisoare şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea, de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 1 lună şi 10 de zile închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 44 alin. (2) coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 lună închisoare stabilită inculpatului prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., cu pedeapsa rezultantă de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare şi s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 10 de zile închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an şi 11 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate şi a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 7 luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, în final inculpatul având de executat 2 ani 7 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei de 2 ani 7 luni şi 20 de zile închisoare timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 mai 2019 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 1 din 28 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi menţinută, în faza camerei preliminare, prin încheierile nr. 163 din 12 iunie 2019 (dosar nr. x/2019.1) şi nr. 184 din 08 iulie 2019 (dosar nr. x/2019.2) ale Judecătoriei Zimnicea, iar în faza de judecată prin încheierea nr. 102 din 05 august 2019 în dosarul nr. x/2019.2 al aceleiaşi instanţe şi prin încheierea nr. 375 din 01 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. x/2019.3*.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform sentinţei, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 397 C. proc. pen., s-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 398 C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 de RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 1000 de RON în faza de urmărire penală şi 500 de RON în faza camerei preliminare şi a judecăţii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 398 C. proc. pen. cu referire la art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 868 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., violenţă în familie, prevăzută de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată B.), şi încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie (patru fapte, comise în datele de 19 aprilie 2019, 04 mai 2019, 15 mai 2019, 28 mai 2019), prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, toate cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În concret, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 13 noiembrie 2018, persoana vătămată D. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în noaptea de 12/13 noiembrie 2018, persoane neidentificate i-au distrus parţial o placă din gardul care-i împrejmuieşte curtea imobilului.

Fiind audiat, numitul E. a declarat faptul că, în aceeaşi noapte, persoanele neidentificate ce au distrus o porţiune din gardul persoanei vătămate D. i-au sustras şi lui o uşă ce se afla într-un gard ce despărţea proprietatea sa de cea a numitei D., motiv pentru care a solicitat a se lua măsurile legale.

La data de 10 decembrie 2018, organele de poliţie au fost sesizate de către persoana vătămată B. cu privire la faptul că, în aceeaşi zi, a fost lovită cu un ciocan în zona capului de către fratele său A., în timp ce se aflau în locuinţa mamei lor.

La data de 06 aprilie 2019, organele de poliţie au fost sesizate de către persoana vătămată C. cu privire la faptul că, în dimineaţa aceleiaşi zile, în timp ce se afla în imobilul său, a fost lovită cu pumnii în zona spatelui şi capului de către fiul său A., împrejurări în care acesta a şi ameninţat-o cu moartea.

Prin sentinţa civilă nr. 517 din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Zimnicea pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost emis un ordin de protecţie în favoarea numitei C., în contradictoriu cu numitul A., prin care au fost dispuse mai multe măsuri de protecţie, inclusiv evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa sa şi păstrarea de către acesta din urmă a unei distanţe minime de 50 de metri faţă de mama sa, C., şi faţă de reşedinţa acesteia (unde locuia şi el).

La data de 19 aprilie 2019, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul A. a încălcat ordinul de protecţie instituit prin sentinţa civilă nr. 517 din 10 aprilie 2019, constând în aceea că, în aceeaşi zi (19 aprilie 2019), a pătruns în curtea imobilului mamei sale C., unde a lovit-o cu pumnii în zona spatelui.

La data de 04 mai 2019, organele de cercetare penală au fost sesizate prin SNUAU 112 de către numita B. cu privire la faptul că mama sa, C., a fost lovită de numitul A. în timp ce se aflau la domiciliul lor din localitatea Piatra, judeţul Teleorman.

Cu ocazia deplasării la faţa locului, organele de poliţie l-au găsit pe susnumit la domiciliul său din localitatea Piatra, judeţul Teleorman, deşi prin ordinul de protecţie instituit îi fusese interzis acest lucru.

Persoana vătămată C. a solicitat, cu ocazia audierii, tragerea la răspundere a fiului său, A., pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţă în familie şi pentru încălcarea ordinului de protecţie.

Prin ordonanţa procurorului din 23 aprilie 2019 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice numitului A..

Cu ocazia aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de procuror prin această ordonanţă, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu întrucât au depistat pe inculpat la domiciliul său în data de 15 mai 2019, deşi acesta avea interdicţia de a se afla la acest imobil, stabilită prin ordin de protecţie.

La data de 28 mai 2019, inculpatul a fost din nou identificat de organele de poliţie la domiciliul său din localitatea Piatra, judeţul Teleorman, deşi, prin ordinul de protecţie instituit prin sentinţa civilă nr. 517 din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Zimnicea, a fost obligat să păstreze o distanţă de minim 50 de metri faţă de această locaţie, realizându-se din nou sesizarea din oficiu a organelor judiciare.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, care a fost însuşit de acuzat, acesta înţelegând să se prevaleze de dispoziţiile privind recunoaşterea învinuirii, instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în noaptea de 12/13 noiembrie 2018, a sustras o uşă confecţionată din PVC, ce aparţinea numitului E., pătrunzând în curtea locuinţei persoanei vătămate D., prin distrugerea parţială a unui element al gardului împrejmuitor, fabricat din ciment, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că elementul material constă în acţiunea de luare de către inculpat a bunului din posesia persoanei vătămate, fără consimţământul acesteia, acţiune care s-a realizat prin două acte distincte: scoaterea produsului din sfera de stăpânire a persoanei vătămate (deposedarea) şi trecerea lui în sfera de stăpânire a inculpatului (imposedare). Întrucât fapta a fost săvârşită în timpul nopţii, prin efracţie şi prin violarea domiciliului persoanei vătămate D., s-au apreciat incidente dispoziţiile art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., ce reglementează forma agravată a infracţiunii.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 10 decembrie 2018, a agresat-o pe persoana vătămată B., sora sa, prin lovirea acesteia cu un ciocan în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecarea un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale, s-a arătat că aceasta realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., raportat la art. 199 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la datele de 19 aprilie 2019, 04 mai 2019, 15 mai 2019 şi 28 mai 2019, încălcând măsurile dispuse prin ordinul de protecţie privind obligarea de a păstra o distanţă de minim 50 de metri faţă de locuinţa mamei sale, C., potrivit sentinţei civile nr. 517 din 10 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, a fost identificat de organele de poliţie în această locaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încălcare a măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen., întrucât faptele există, au fost săvârşite de inculpat şi constituie infracţiuni, instanţa a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., a căror aplicare s-a realizat prin raportare la limitele de pedeapsă speciale prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. În acest sens, s-a ţinut seama de gravitatea ridicată a faptelor săvârşite de inculpat, ce rezultă din natura infracţiunilor (contra patrimoniului, dar şi contra persoanei), din modul de acţiune (prin încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie şi în mod repetat), din împrejurările de timp şi loc (noaptea, prin efracţie), precum şi de împrejurarea că acesta a dat dovadă de perseverenţă infracţională (săvârşind fapte la un interval de timp scurt, în stare de pluralitate intermediară).

Totodată, instanţa a reţinut atitudinea de recunoaştere a săvârşirii faptelor de către inculpat, precum şi circumstanţele sale personale, din fişa de cazier rezultând că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală. Astfel, instanţa a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauză sunt concurente între ele, fiind săvârşite, totodată, în stare de pluralitate intermediară cu infracţiunile pentru care, prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni ca şi cele pentru care este cercetat în cauză, dispunându-se, în baza art. 91 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, ce a început să curgă de la data de 20 noiembrie 2018.

Faţă de data consumării infracţiunii de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauză, precum şi de cea a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 137 din 29 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Zimnicea, respectiv 20 noiembrie 2018, instanţa a constatat că toate aceste infracţiuni se află în concurs real, fiind săvârşite mai înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii, cu argumentarea că pedepsele aplicate pentru două dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată au fost contopite de două ori, dar şi pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepselor, care, în opinia sa, au un cuantum mult prea ridicat în raportat cu faptele săvârşite, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Prin decizia penală nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea, care a fost desfiinţată în parte, iar, în rejudecare:

În temeiul art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare (faptă consumată la data de 12/13 noiembrie 2018).

S-a constatat că această infracţiune a fost săvârşită în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018.

În baza art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 228 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi art. 231 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în baza art. 32 din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin decizie, în temeiul art. 228 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an 3 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare (faptă consumată la data de 10 decembrie 2018, persoană vătămată B.).

În baza art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

S-a constatat că infracţiunile prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru care a fost judecat în cauză sunt concurente între ele, precum şi în stare de pluralitate intermediară faţă de infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018.

În baza art. 44 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin decizie, de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., şi de 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 20 de zile închisoare şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea, de 1 an 3 luni şi 20 de zile închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv 1 lună şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 5 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (6) C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 C. pen., până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 mai 2019 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 868 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, efectuând propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de inculpat în calea de atac şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea a apreciat întemeiat primul motiv de apel vizând modalitatea în care au fost aplicate regulile concursului de infracţiuni în cazul pluralităţii intermediare.

În acest sens, s-a constatat că, în raport cu antecedenţa penală a inculpatului, ce derivă din sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, stabilind că faptele pentru care acuzatul a fost trimis în judecată în cauză sunt concurente între ele, fiind săvârşite în stare de pluralitate intermediară cu cele pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentinţa penală susmenţionată.

Analizând aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen. în cadrul operaţiunii de stabilire a pedepsei rezultante ce a fost dată spre executare inculpatului, Curtea a observat că dispoziţiile de la concursul de infracţiuni au fost aplicate greşit, deoarece li s-a dat de două ori eficienţă, atât în raport cu fiecare dintre pedepsele care au fost aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 199 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de art. 32 alin 1 din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cât şi cu pedeapsa rezultantă dintre acestea două, la care în final s-a ajuns în urma unei noi operaţiuni de contopire.

Astfel, după aplicarea pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, constatând că această faptă a fost săvârşită în concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, prima instanţă trebuia să dea eficienţă art. 97 C. pen. cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin această sentinţă şi regulilor de la concursul de infracţiuni, aplicând o pedeapsă rezultantă.

Ulterior, trebuia să fie aplicată câte o pedeapsă pentru infracţiunile prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În raport cu data săvârşirii, cuantumul pedepsei şi data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, respectiv 20 noiembrie 2018, prima instanţa trebuia să constate că infracţiunile prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, pentru care inculpatul a fost judecat în cauză, sunt concurente între ele, precum şi în stare de pluralitate intermediară faţă de infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa susmenţionată.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 44 alin. (1), (2) C. pen., coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanţă trebuia să contopească pedepsele aplicate inculpatului în cauză pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu cea rezultată în urma anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă la 20 noiembrie 2018, în concurs cu cea aplicată tot în speţă pentru infracţiunea de furt calificat şi, dând eficienţă regulilor de la concursul de infracţiuni, să îl condamne pe inculpat la pedeapsa cea mai grea, la care să adauge un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă.

Curtea a apreciat ca fiind nefondat motivul de apel vizând greşita individualizare a pedepselor, sens în care a constatat că, la stabilirea acestora, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., precum şi de dispoziţiile art. 38 C. pen. privind concursul de infracţiuni, întrucât toate faptele au fost săvârşite prin acţiuni distincte, înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Astfel, pe lângă aspectele referitoare la faptă, judecătorul de la prima instanţă a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, reţinând că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fapt dovedit de fişa de cazier judiciar, din care rezultă condamnări anterioare pentru fapte de acelaşi gen, şi că a recunoscut săvârşirea faptelor.

Neîntemeiată a fost apreciată şi solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 91 C. pen., reţinându-se că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile pozitive prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen. referitoare la conduita inculpatului şi faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, având în vedere natura acestora - infracţiuni contra patrimoniului şi persoanei, modul de acţiune (prin încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie şi în mod repetat), împrejurările de timp şi loc (noaptea, prin efracţie), precum şi faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională (săvârşind fapte la un interval de timp scurt, în stare de pluralitate intermediară).

Pe de altă parte, Curtea a constatat că prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1-D -4/57 din 10.01.2018, raportat la natura afecţiunilor de care suferă inculpatul şi pericolul social al acestuia, s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 C. pen., acesta fiind justificată de faptul că, iniţial, a fost luată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, fiind incidente dispoziţiile art. 45 alin. (6) C. pen., astfel încât, dispunerea unei măsuri de siguranţă cu caracter medical faţă de inculpat, în propria cale de atac, nu reprezintă o agravare a situaţiei sale, măsura fiind în favoarea sa, necesară pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, pentru a-l împiedica să comită noi infracţiuni, precum şi pentru a diminua/înlătura starea concretă de pericol social pe care acesta o reprezintă.

Astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 109 C. pen., întrucât inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi suferă de o boală psihică, astfel încât, raportat şi la modalitatea de comitere a infracţiunilor pentru care a fost cercetat în cauză şi la concluziile/recomandările medicilor legişti, s-a apreciat că acesta prezintă pericol social, fiind necesară aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Ulterior, prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei deciziei penale nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, în sensul că în loc de:

"În baza art. 44 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa rezultantă de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare şi condamnă inculpatul la pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv 1 lună şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 zile închisoare.", s-au menţionat următoarele:

"În baza art. 44 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 20 de zile închisoare şi condamnă inculpatul la pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an 3 luni şi 20 de zile închisoare, la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv 1 lună şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 5 luni şi 10 zile închisoare."

Împotriva deciziei penale nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, în termen legal, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În cuprinsul căii de atac promovate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în alte limite decât cele stabilite pentru infracţiunea de furt calificat reglementată de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv sub minimul special prevăzut de lege, precum şi că pedeapsa rezultantă este nelegală, ca urmare a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a menţionat că pedeapsa prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de furt calificat este închisoarea de la 2 ani la 7 ani, limite de pedeapsă care trebuie reduse cu o treime ca urmare a judecării în procedura recunoaşterii învinuirii, astfel încât minimul special este de 1 an şi 4 luni închisoare. Prin urmare, pedeapsa aplicată de 9 luni închisoare, în condiţiile în care instanţa de apel nu a schimbat încadrarea juridică a faptei şi nici nu a reţinut circumstanţe atenuante, este situată sub limita minimă prevăzută de lege.

Totodată, s-a susţinut că pedeapsa rezultantă de 1 an 5 luni şi 10 zile închisoare este nelegală având în vedere aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen. întrucât, în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni, iar, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Având în vedere că dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen. fac trimitere la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de art. 39 C. pen., fără a conţine prevederi derogatorii sub acest aspect, s-a apreciat că instanţa de apel trebuia să constate că infracţiunea de furt calificat din prezenta cauză a fost săvârşită în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, precum şi cu cele prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. şi de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, acestea două din urmă fiind comise în stare de pluralitate intermediară faţă de cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa anterior menţionată. În consecinţă, se impunea contopirea pedepselor aplicate pentru cele trei infracţiuni pentru care inculpatul a fost judecat în cauză cu cele stabilite prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018 (rezultate în urma descontopirii pedepsei rezultante de l an închisoare), conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Ca atare, raportat la aspectele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei penale nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A., şi în rejudecare, condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., iar, conform art. 44 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopirea acesteia cu cele aplicate tot în cauză, de 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de violenţă în familie prevăzută de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., şi de 1 lună închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi cu cele 6 pedepse de câte 2 luni închisoare şi o pedeapsă de 8 luni închisoare, stabilite prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018 (rezultate în urma descontopirii pedepsei rezultante de l an închisoare), urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care să fie adăugat un spor de 8 luni şi 10 zile închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, în final rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 10 zile închisoare.

Prin încheierea din 02 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. în raport cu criticile circumscrise cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, îndreptată prin încheierea din 19 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, cauza fiind trimisă în vederea judecării recursului în casaţie Completului nr. 4 şi fixându-se termen de judecată în şedinţă publică la data de 30 iulie 2020.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca fiind fondat, însă în limitele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea dedusă judecăţii astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Examinând, din această perspectivă, conformitatea deciziei penale atacate cu dispoziţiile de drept penal substanţial incidente în cauză, prin raportare la criticile formulate de parchet, Înalta Curte constată că infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat intimatul inculpat A., se pedepseşte cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani. Având în vedere că, în faţa primei instanţe, acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 374 alin. (4) cu referire la art. 375 C. proc. pen., privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, cerere care a fost admisă, în privinţa sa instanţele inferioare au reţinut incidenţa prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în conformitate cu care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Aşadar, în condiţiile reţinerii acestui beneficiu, instanţa de apel putea aplica inculpatului A., pentru fapta incriminată de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., o pedeapsă cuprinsă între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare, acestea fiind limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică stabilită de organul judiciar, dar şi cu cauza de atenuare a pedepsei a cărei incidenţă a fost constatată.

În aceste condiţii, comparând pedeapsa aplicată în concret pentru infracţiunea menţionată (9 luni închisoare) cu cea minimă care ar fi putut fi stabilită în cauză (1 an şi 4 luni închisoare), Înalta Curte constată că cea dintâi se află sub limita minimă prevăzută de lege, deşi în favoarea inculpatului A. nu au fost reţinute circumstanţe atenuante ori alte cauze de reducere a pedepsei care să permită coborârea sancţiunii sub acest minim.

Ca atare, se impune înlăturarea aspectului de nelegalitate constatat prin aplicarea unei pedepse egale cu limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea reglementată de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., redusă cu o treime ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv de 1 an şi 4 luni închisoare.

Constatând că pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de furt calificat este în alte limite decât cele stabilite de lege, împrejurare care a atras, implicit, şi nelegalitatea pedepsei rezultante, Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat în limitele menţionate anterior, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată de parchet prin prisma aceloraşi dispoziţii legale, Înalta Curte subliniază, aşa cum s-a arătat anterior, că limitarea obiectului judecăţii în această cale extraordinară de atac la motivele expres reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru casarea hotărârii recurate, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege (deciziile nr. 340/RC din 11 octombrie 2018, nr. 231/RC din 11 iunie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 181/RC din 18 iunie 2020, nr. 238/RC din 22 iulie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Aşadar, în condiţiile în care dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancţiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la toate normele de drept substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, prin intermediul său nu pot fi cenzurate alte aspecte de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei (deciziile nr. 82/RC din 01 martie 2019, nr. 216/RC din 06 iunie 2019, nr. 404/RC din 25 octombrie 2019, nr. 483/RC din 13 decembrie 2019, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), cum ar fi mecanismul de aplicare a prevederilor art. 44 alin. (2) C. pen., criticat de parchet în calea extraordinară de atac.

În atare situaţie, atâta timp cât această chestiune de greşită aplicare a legii nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte urmează să remedieze nelegalitatea pedepsei aplicate, păstrând, însă, ordinea operaţiunilor stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel.

Ca urmare, pentru a înlătura greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat inculpatul A. şi, implicit, al pedepsei rezultante, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, pe care o va casa, în parte şi, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an 5 luni şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

- cele 6 pedepse de câte 2 luni închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare, componente ale pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea (dosar nr. x/2018), definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, cu privire la care s-a dispus, prin decizia recurată, în temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., anularea suspendării executării sub supraveghere;

- pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 lună închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., de la 9 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.) cu cele 6 pedepse de câte 2 luni închisoare şi cu pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea (dosar nr. x/2018), definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare.

În temeiul art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, stabilită prin prezenta decizie, cu pedepsele de 4 luni închisoare, aplicată prin decizia recurată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., şi de 1 lună închisoare, aplicată prin aceeaşi decizie pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 lună şi 20 de zile închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 zile închisoare.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea şi arestarea preventivă de la 28 mai 2019 la zi.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Totodată, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 120 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an 5 luni şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

- cele 6 pedepse de câte 2 luni închisoare şi pedeapsa de 8 luni închisoare, componente ale pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea (dosar nr. x/2018), definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, cu privire la care s-a dispus, prin decizia recurată, în temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., anularea suspendării executării sub supraveghere;

- pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 lună închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., de la 9 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.) cu cele 6 pedepse de câte 2 luni închisoare şi cu pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 137 din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Zimnicea (dosar nr. x/2018), definitivă prin neapelare la data de 20 noiembrie 2018, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare.

În temeiul art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, stabilită prin prezenta decizie, cu pedepsele de 4 luni închisoare, aplicată prin decizia recurată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., şi de 1 lună închisoare, aplicată prin aceeaşi decizie pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 1 an 10 luni şi 20 de zile închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 lună şi 20 de zile închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 zile închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea şi arestarea preventivă de la 28 mai 2019 la zi.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 120 din 07 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1587/A din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 august 2020.