Cassation appeal dismissed: Sentence lawful despite non-application of penalty waiver or deferral

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 624 din 23 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2020, în baza 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen., cu aplicarea art. 159 şi art. 231 alin. (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată (7 acte materiale din 21 septembrie 2015, 26 septembrie 2015, 19 decembrie 2015, 20 decembrie 2015, 31 decembrie 2015, 2 ianuarie 2016, 3 ianuarie 2016), prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împăcării cu persoana vătămată SC B. SRL

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 159 alin. (2) C. pen., s-a constatat stinsă în cauză acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC B. SRL în legătură cu infracţiunea de furt calificat.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a stabilit faţă de inculpatul A. pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (16 acte materiale din 15 aprilie 2015, 20 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 4 mai 2015, 12 august 2015, 12 august 2015, 13 august 2015, 17 august 2015, 21 august 2015, 31 august 2015, 4 septembrie 2015, 4 septembrie 2015, 8 septembrie 2015, 11 septembrie 2015, 14 septembrie 2015), prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare perioada reţinerii de la 3 februarie 2020, ora 16:31, până la 4 februarie 2020, ora 16:31.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 83 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a hotărât ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat părţii civile SC B. SRL şi că aceasta nu mai are nicio pretenţie civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 675 RON şi persoana vătămată SC B. SRL la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 7 din 4 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 624 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Suceava, acesta fiind obligat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava împotriva aceleiaşi sentinţe penale, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare, au fost înlăturate prevederile referitoare la stabilirea unei pedepse de 1 an şi 2 luni închisoare faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (16 acte materiale), prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 83, art. 85, art. 86 C. pen. şi art. 404 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată (16 acte materiale din 15 aprilie 2015, 20 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 4 mai 2015, 12 august 2015, 12 august 2015, 13 august 2015, 17 august 2015, 21 august 2015, 31 august 2015, 4 septembrie 2015, 4 septembrie 2015, 8 septembrie 2015, 11 septembrie 2015, 14 septembrie 2015), prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului prin sentinţa penală apelată, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., iar cea accesorie conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, ce se calculează de la data pronunţării deciziei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, datele prevăzute la lit. c) - e) urmând a fi comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

Potrivit art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să fie realizată de Serviciul de Probaţiune Suceava.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 zile la una din următoarele două instituţii publice: Primăria municipiului Suceava, judeţul Suceava, respectiv Primăria comunei Şcheia, judeţul Suceava, instituţia urmând a fi decisă de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Suceava în urma evaluării iniţiale a inculpatului.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 alin. (1), (4), (6) C. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiei impuse prin decizie sau săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancţiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 5 februarie 2021, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat C. invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, la alegerea modalităţii de individualizare a sancţiunii penale aplicate, curtea a avut în vedere alte limite de pedeapsă decât cele stabilite de lege pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen., şi anume cele cuprinse între 2 ani şi 7 ani închisoare instituite pentru forma tip a infracţiunii, care, însă, nu corespund încadrării juridice reţinute prin rechizitoriu.

În acest sens, a solicitat să fie avute în vedere aspectele statuate prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2015, în sensul că "dispoziţiile art. 308 C. pen. reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 C. pen." şi că "la calcularea termenului de prescripţie a răspunderii penale se ţine seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen.", context în care a apreciat că instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, că, potrivit art. 187 C. pen., la stabilirea modalităţii de individualizare a sancţiunii penale nu se poate ţine seama de respectivele prevederi (ale art. 308 C. pen.), întrucât acestea constituie o cauză de reducere a pedepsei, motiv pentru care a dispus desfiinţarea sentinţei şi respingerea apelului formulat de inculpat.

Ca urmare, s-a subliniat că, în condiţiile în care faptele inculpatului îmbracă forma atenuată a infracţiunii de delapidare, limitele între care se putea aplica pedeapsa erau cuprinse între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare, situaţie în care, în speţă, exista posibilitatea legală de a se dispune o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, fiind îndeplinite cerinţele privind limita maximă de pedeapsă la care fac referire dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 83 alin. (2) C. pen.

În atare situaţie, s-a apreciat că, în cauză, a fost aplicată o pedeapsă în alte limite prevăzute de lege, motiv pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 437 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Suceava.

Prin Încheierea din data de 1 aprilie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 7 din data de 4 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pe de o parte împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, iar pe de altă parte că exista posibilitatea legală de a se dispune de instanţa de apel o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, fiind îndeplinite cerinţele privind limita maximă de pedeapsă la care fac referire dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 83 alin. (2) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC din 5 aprilie 2016; Decizia nr. 226/RC din 14 iunie 2016, Decizia nr. 63/RC din 2 martie 2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

În consecinţă, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greşitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. (ICCJ, secţia Penală, Decizia nr. 116/RC din 30 aprilie 2020).

În consecinţă, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel:

Potrivit art. 295 alin. (1) C. pen., infracţiunea de delapidare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se situează între 1 an,4 luni şi 4 ani, 8 luni, iar ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 308 C. pen., limitele de pedeapsă sunt între 10 luni şi 20 de zile şi 3 ani, 1 lună şi 10 zile.

În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplineşte condiţia de legalitate raportat atât la dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât şi la dispoziţiile art. 308 alin. (1) C. pen.

În realitate, ceea ce critică recurentul inculpat este dispoziţia instanţei de apel referitoare la suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare şi nu aplicarea unei pedepse peste limitele prevăzute de lege, pedeapsa fiind aplicată în limitele legale, inclusiv în ipoteza reţinerii prevederilor art. 308 C. pen. Însă, ceea ce se cenzurează în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie sunt limitele de pedeapsă apreciate ca fiind nelegale şi nu modalitatea de individualizare a executării pedepsei.

Susţinerile recurentului inculpat nu urmăresc să supună cenzurii Înaltei Curţi legalitatea pedepsei aplicate în speţă prin raportare la particularităţile faptice reţinute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date lor, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.

Se constată, aşadar, că susţinerile invocate de recurentul inculpat în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Aşadar, aceste dispoziţii legale sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate şi, cu atât mai puţin, a unui aspect de netemeinicie care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

În raport de aceste argumente, Înalta Curte reţine că neaplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 80 C. pen. (renunţarea aplicării pedepsei) sau art. 83 C. pen. (amânarea aplicării pedepsei) nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casaţie declarat, întrucât în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operaţiune judiciară fiind de esenţa căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce, pe calea recursului în casaţie se verifică numai erorile de drept.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 7 din data de 4 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 7 din data de 04 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.

Procesat de GGC - LM