Forestry crimes: real concurrence of illegal felling and theft, and legislative continuity of timber price thresholds

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 46 din 15 februarie 2019 pronunţată de către Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost condamnat inculpatul A., în baza art. 290 din C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (textele de lege fiind renumerotate faţă de forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), la pedeapsa de: 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (textele de lege fiind renumerotate faţă de forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), la pedeapsa de:2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru acestea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (2 ani şi 6 luni închisoare), sporită cu 1 an şi 6 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), în final rezultând pedeapsa de: 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de dare de mită, în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 290 din C. pen. raportat la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (în raport cu numitul B., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Beliş, jud. Cluj).

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător ales, cu referire la infracţiunile de dare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

A fost condamnat inculpatul C. în baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 48 alin. din C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (textele de lege fiind renumerotate faţă de forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), la pedeapsa de: 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 47 din C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (textele de lege fiind renumerotate faţă de forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), la pedeapsa de: 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru acestea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (2 ani şi 6 luni închisoare), sporită cu 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), în final rezultând pedeapsa de: 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

A fost condamnată inculpata SC "X." SRL Mărgău - persoană juridică română în baza art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (textele de lege fiind renumerotate faţă de forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpata a fost trimisă în judecată), la pedeapsa de: 255 zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la suma de 150 RON, astfel că rezultă 38.250 (treizecişioptmiidouăsutecincizeci) RON amendă penală.

În temeiul art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (textele de lege fiind renumerotate faţă de forma în vigoare la data comiterii faptelor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori tăiaţi fără drept, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de furt de arbori tăiaţi fără drept, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpata a fost trimisă în judecată), la pedeapsa de: 255 zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la suma de 150 RON, astfel că rezultă 38.250 (treizecişioptmiidouăsutecincizeci) RON amendă penală.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpată sunt concurente, iar în temeiul art. 147 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru acestea şi a s-a aplicat inculpatei persoană juridică pedeapsa cea mai grea, sporită cu 85 zile-amendă (1/3 din cealaltă pedeapsă), în final rezultând pedeapsa de: 340 zile-amendă cu executare, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la suma de 150 RON, astfel că rezultă 51.000 (cincizecişiunamii) RON amendă penală cu executare.

În temeiul art. 19 şi art. 397 din C. proc. pen. comb. cu art. 1357 şi art. 1382 din C. civ. au fost obligaţi inculpaţii A., C. şi SC "X." SRL Mărgău, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 7.149,83 RON către partea civilă Comuna Călăţele, jud. Cluj, reprezentată prin primar D.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON, inculpaţii C. şi SC "X." SRL Mărgău la plata sumei de 2.000 RON, fiecare, iar inculpatul E. la plata sumei de 1.000 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond, analizând probele administrate în cauză (atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată), a reţinut că starea de fapt menţionată în rechizitoriu a fost stabilită, în cea mai mare parte, în mod corect de către procuror, motiv pentru care şi-o însuşeşte, însă cu unele modificări, precizări şi completări (în special în ceea ce priveşte acuzaţiile aduse inculpaţilor, respectiv încadrarea juridică dată unora dintre faptele reţinute în sarcina acestora). Astfel:

1. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. (care s-a prevalat de dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal), referitor la prima acuzaţie de dare de mită adusă acestuia, conform căreia, în perioada septembrie 2014 - 18 decembrie 2014, inculpatul A. a promis în repetate rânduri agenţilor de poliţie F. şi G. diverse sume de bani, inclusiv prin raportare la valoarea în bani a unei cantităţi de material lemnos care poate fi încărcată pe o "maşină de transport", în interesul lui ilicit fie de a nu-i fi oprite în trafic mijlocele de transport pe care le folosea (pentru scoaterea lemnelor din parchetele pe care acesta le exploatează în scopul de a obţine valorificarea masei lemnoase), fie de a nu i se consemna în avizele de însoţire a acestei mărfi data şi ora verificării efectuate de organele de poliţie (în scopul de a-şi asigura, nelegal, efectuarea mai multor transporturi cu acelaşi aviz de însoţire, fie de a fi informat (de aceiaşi agenţi ai statului) în legătură cu controalele poliţieneşti (şi nu numai) care erau sau urmau a fi planificate în raza de competenţă teritorială a acestor poliţişti, instanţa constată că vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni este dovedită prin declaraţiile martorilor G. şi F., agenţi de poliţie în cadrul Postului de Poliţie al Comunei Beliş, jud. Cluj, care se coroborează cu menţiunile cuprinse în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor în mediu ambiental din data de 18 decembrie 2014, purtate între inculpatul A. şi martorul G.

Din declaraţiile martorului G. rezultă că, încă din cursul lunii septembrie 2014, în timp ce se afla la o nuntă desfăşurată la cabana H., jud. Cluj, a fost abordat de către inculpatul A. care i-a propus o viitoare "colaborare", mai precis i-a propus ca, în schimbul unor sume de bani ce urmau să fie remise martorilor G. şi F., aceştia să nu-i oprească maşinile care transportau materialul lemnos, să nu consemneze pe avizul de însoţire a mărfii data şi ora verificării (astfel încât, cu acelaşi aviz, să mai poată efectua unul sau două transporturi de material lemnos) şi să-l anunţe pe inculpat dacă află date privind eventuale controale în raza lor de competenţă. Inculpatul A. s-a arătat dornic de a perfecta cât mai repede "modalitatea de plată", propunând martorului să aleagă între plăţi zilnice, săptămânale, lunare sau anuale, ori chiar o plată unică de 100 milioane ROL, dar cu condiţia să fie de faţă şi martorul F., pentru a rezolva această problemă cu ambii poliţişti din cadrul Postului de Poliţie Beliş. În perioada care a urmat, la fiecare întâlnire dintre martor şi inculpatul A., acesta din urmă a reiterat propunerea de "colaborare", insistând pe faptul că el exploatează material lemnos pe raza comunei Beliş, că şi-a pregătit terenul pentru a avea exclusivitate pentru exploatarea materialului lemnos şi că trebuie să discute cu ambii poliţişti din cadrul Postului de Poliţie Beliş pentru a putea exploata liniştit materialul lemnos. Văzând insistenţa inculpatului A., martorul G., discutând şi cu colegul său, martorul F., s-a hotărât să-l denunţe.

Martorul F. (care lucrează în cadrul Postului de Poliţie al Comunei Beliş doar începând cu data de 1 august 2014) arată şi el că a participat la acea nuntă din luna septembrie 2014 şi a observat la un moment dat că inculpatul A. l-a chemat afară la o discuţie pe colegul său G., iar după ce a avut loc acea discuţie colegul său i-a spus că inculpatul le-a oferit bani amândurora pentru a favoriza în mod direct activitatea comercială desfăşurată de SC X. SRL, cu referire la transportul de material lemnos efectuat de această societate comercială, în sensul ca cei doi poliţişti fie să nu oprească în trafic maşinile care transportă material lemnos, fie să nu completeze avizele de însoţire a mărfii, permiţând astfel societăţii comerciale în discuţie să efectueze mai multe transporturi cu acelaşi aviz de însoţire a mărfii. Ulterior acestui moment, fără să poată preciza cu exactitate data (dar după data de 18 decembrie 2014), martorul F. menţionează că, cu ocazia efectuării unui control în trafic împreună cu colegul său, G., la intrarea în localitatea Beliş, dinspre I., au oprit un camion din care a coborât inculpatul A., care s-a apropiat de ei şi le-a spus că el dintotdeauna s-a înţeles bine cu poliţiştii şi că şi-ar dori să continue această bună colaborare şi cu ei, după care le-a propus în mod concret să le plătească o sumă de bani, fie în funcţie de numărul de transporturi de material lemnos, fie săptămânal sau lunar, acest lucru rămânând la latitudinea poliţiştilor, dar precizând că doreşte ca înţelegerea să se perfecteze între toate cele trei persoane de faţă. Mai arată martorul F. că, tot cu acea ocazie, inculpatul A. le-a spus că a rezolvat problema cu cei de la Ocolul Silvic şi doreşte să obţină un fel de monopol în ceea ce priveşte exploatarea şi transportul materialului lemnos în această zonă. În sfârşit, martorul F. precizează că inculpatul A. i-a făcut colegului său G. astfel de propuneri şi cu alte ocazii, în perioada septembrie - decembrie 2014, motiv pentru care s-au hotărât să-l denunţe.

Susţinerile celor 2 martori poliţişti sunt confirmate de menţiunile cuprinse în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor în mediu ambiental din data de 18 decembrie 2014, purtate între inculpatul A. şi martorul G., la sediul Postului de Poliţie Beliş.

Cu privire la cea de-a doua acuzaţie de dare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că, în perioada 2 februarie 2015 - 1 aprilie 2015, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A. a promis şi apoi a oferit - a dat bani (prin 5 acte materiale de dare distincte, în cuantumuri între 100 şi 500 RON) inculpatului B., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Beliş în legătură cu neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care privesc controlul exploatării legale a masei lemnoase, cât şi constatarea contravenţiilor şi/sau infracţiunilor silvice în parchetul autorizat pentru SC X. SRL Mărgău în cantonul XI "Cuptoare" din U.P. I., u.a. 22B - pădure situată în aria naturală protejată de interes naţional, instanţa apreciază că probele administrate în cauză nu sunt în măsură să facă dovada existenţei acestei infracţiuni (dincolo de orice îndoială rezonabilă), acuzaţiile aduse inculpatului bazându-se în exclusivitate pe probele rezultate din interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpatul A. şi inculpatul B. (convorbiri telefonice prezentate mai sus, în cuprinsul stării de fapt, la secţiunea "Coruperea funcţionarilor publici angajaţi ai Ocolului Silvic Beliş"), probe care însă nu pot fi coroborate cu alte probe administrate în cauză (respectiv declaraţii de martori, de inculpaţi etc.) din care să rezulte fără putinţă de tăgadă săvârşirea celor 5 acte materiale de dare de mită la care s-a făcut referire mai sus (aceasta în condiţiile în care inculpatul A. s-a prevalat de dreptul la tăcere pe tot parcursul procesului penal, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. trebuie precizat că, în cursul procedurii de cameră preliminară, a intervenit decesul acestuia, în plus, în faza de urmărire penală şi acest inculpat s-a prevalat de dreptul la tăcere).

Este adevărat că aceste convorbiri telefonice interceptate în baza mandatelor de supraveghere emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj relevă repetate solicitări adresate inculpatului A. de către inculpatul B. privind remiterea unor sume de bani cuprinse între 100 şi 500 RON, în perioada 2 februarie 2015 - 1 aprilie 2015 (este important de precizat aici că nu este vorba de promisiuni sau oferiri de sume de bani din partea inculpatului A., ci de solicitări de sume de bani din partea inculpatului B.), precum şi o relaţie de bună înţelegere, de amiciţie existentă între cei doi inculpaţi, fără însă a rezulta şi titlul cu care au fost cerute aceste sume de bani (mai precis dacă au fost solicitate în scopul neîndeplinirii de către inculpatul B. a sarcinilor de serviciu care privesc controlul exploatării legale a masei lemnoase) şi, mai ales, fără a rezulta din convorbirile telefonice sau din alte probe administrate în cauză că aceste sume de bani au fost remise, predate în mod efectiv inculpatului B. (când, unde, cum anume au fost remise sumele şi în ce scop?), existând doar presupuneri în acest sens rezultate din conţinutul discuţiilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi, presupuneri care însă nu pot întemeia o soluţie de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, în lipsa unor probe certe din care să rezulte că inculpatul A. s-a întâlnit cu inculpatul B. şi i-a remis sumele de bani, conform discuţiilor telefonice existente anterior între ei, în scopul prevăzut de art. 290 C. pen. (cu precizarea că declaraţiile martorilor J. şi K., sau chiar şi înregistrările convorbirilor telefonice dintre aceşti martori şi inculpatul A., prezentate în cuprinsul stării de fapt, nu sunt în măsură să facă dovada remiterii de către acesta din urmă a unor sume de bani către inculpatul B., ori a existenţei unor promisiuni sau oferiri de bani din partea inculpatului A., în scopul menţionat mai sus).

Cu alte cuvinte, numai aceste convorbiri telefonice dintre inculpaţi (lacunare şi interpretabile, mai ales în ceea ce priveşte scopul pentru care au fost solicitate sumele de bani de către inculpatul B., şi nu promise sau oferite de inculpatul A.) nu pot face, singure, dovada existenţei infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului A. (nici măcar a unuia dintre cele 5 acte materiale de dare de mită), şi anume a existenţei unor promisiuni sau oferiri de sume de bani din partea acestuia din urmă, în scopul prev. de art. 290 C. pen., urmate de predarea efectivă a acestor sume către inculpatul B., motiv pentru care instanţa urmează a dispune achitarea inculpatului A. pentru această acuzaţie de dare de mită, în formă continuată.

Totodată, având în vedere soluţiile diferite care au fost pronunţate cu privire la cele două infracţiuni de dare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu (de condamnare în primul caz, respectiv de achitare în cazul celei de-a doua infracţiuni, pe motivul că fapta nu există), în temeiul art. 386 C. proc. pen. instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător ales, în sensul de a se reţine o singură infracţiune de dare de mită, în formă continuată, şi nu două infracţiuni de dare de mită (dintre care una în formă simplă, iar cealaltă în formă continuată) cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei.

Referitor la acuzaţiile de săvârşire a infracţiunilor silvice reţinute în sarcina inculpatului A., şi anume, pe de o parte, complicitate la tăiere, respectiv complicitate la furt, de arbori nemarcaţi, constând în aceea că, în perioada 2 decembrie 2015 - 4 mai 2015, inculpatul A. a înlesnit şi a ajutat persoane - autori neidentificaţi încă - angajate sau nu la SC X. SRL Mărgău, prin activitatea lui de administrare în fapt a acestei societăţi comerciale, să taie fără drept din rădăcini, arbori nemarcaţi din speciile răşinoase şi foioase, din fondul forestier naţional - administrat de O.S. Beliş, în cantonul nr. XI "Cuptoare", în U.P. Călăţele, u.a. 22 B, pădure situată în arie naturală protejată de interes naţional, proprietatea Comunei Călăţele, jud.

Cluj - de pe o suprafaţă forestieră aflată în exploatarea acestei firme, prin "Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014" încheiat cu D.S. Cluj, şi apoi să ia în scopul însuşirii pe nedrept materialul lemnos rezultat din această activitate infracţională, activităţi ilicite care au produs o vătămare materială în valoare de 28.909,79 de RON, corespunzătoare volumului de masă lemnoasă a 260 de arbori astfel sustraşi, iar pe de altă parte, complicitate la tăiere, respectiv complicitate la furt, de arbori inventariaţi şi marcaţi nelegal (prin subevaluarea diametrelor acestora), constând în aceea că, în perioada 2 decembrie 2015 - 4 mai 2015, inculpatul A. a înlesnit şi a ajutat persoane - autori neidentificaţi încă - angajate sau nu la SC X.

SRL Mărgău, prin activitatea lui de administrare în fapt a acestei societăţi comerciale, să taie arbori inventariaţi şi marcaţi nelegal - prin subevaluarea diametrelor acestora, adică prin înscrierea în carnetul de inventar a unor diametre mai mici decât cele reale - reprezentând un volum de masă lemnoasă de 229,069 m3, conform expertizei tehnice efectuate în cauză - de către inculpaţii B. şi E., de pe suprafaţa forestieră aflată în exploatarea acestei firme, în partida 448 Pr. Vadului (prin "Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014" încheiat cu D.S. Cluj) şi apoi să ia în scopul însuşirii pe nedrept materialul lemnos rezultat din această activitate infracţională, activităţi ilicite care au produs o vătămare materială în valoare de 7.149,83 de RON, instanţa constată că vinovăţia inculpatului A. cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni este dovedită prin probele administrate în cauză (actele de constatare ale organelor de cercetare penală şi ale celor de control silvic, raportul de expertiză tehnică - specializarea exploatări forestiere şi completarea la raport, convorbirile telefonice interceptate în cauză, declaraţii de martori şi de inculpaţi etc), iar starea de fapt corespunzătoare acestor infracţiuni silvice săvârşite de inculpatul A. (şi de inculpaţii C.

şi SC X. SRL Mărgău) a fost reţinută în mod corect în actul de sesizare a instanţei.

Dovada "devastării" arborilor daţi în exploatarea SC X. SRL Mărgău reiese fără dubiu din cuprinsul Procesului-verbal privind controlul şi reconstituirea efectuate în partida 448 S.R. - Pr. Vadului, al Raportului întocmit de Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Cluj-Napoca, inclusiv revenirea la acest Raport, al Raportului de expertiză tehnică - specializarea exploatări forestiere şi completarea la Raport, precum şi al Punctului de vedere exprimat de Garda Forestieră Cluj, de unde rezultă, pe de o parte, că au fost tăiaţi ilegal de către SC X. SRL Mărgău un număr de 260 arbori nemarcaţi, în volum de 86,949 m.c., cu o valoare de 28.909,79 RON, iar pe de altă parte, că au fost tăiaţi de către SC X. SRL Mărgău un număr foarte mare de arbori inventariaţi şi marcaţi nelegal (prin subevaluarea diametrelor acestora, adică prin înscrierea în carnetul de inventar a unor diametre mai mici decât cele reale), reprezentând un volum de masă lemnoasă de 229,069 m3, în valoare de 7.149,83 RON (practic fiind tăiaţi din partida sus-menţionată, situată în arie naturală protejată de interes naţional, cei mai sănătoşi, mai bine dezvoltaţi şi mai valoroşi arbori, indiferent dacă erau sau nu marcaţi, şi nu arborii rău-conformaţi şi bolnavi, astfel cum s-ar fi impus într-o "răritură", ce presupune o lucrare de îngrijire care se efectuează periodic în arborete, cu un pronunţat caracter de îngrijire individuală a arborilor). De altfel, cu privire la modul în care a înţeles inculpatul A. să exploateze materialul lemnos din răritura - partida 448 Pr. Vadului, este foarte relevantă convorbirea telefonică pe care acest inculpat a purtat-o la data de 14 februarie 2015 cu numitul L. (inginer silvic în cadrul O.S.P. Valea Ierii, jud. Cluj).

Cel care a administrat în fapt activitatea economică a SC X. SRL Mărgău în partida 448 Pr. Vadului este inculpatul A. (alături de fratele său, inculpatul C.), după cum rezultă din declaraţiile martorilor M., N., O., P., Q. şi R., coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. cu inculpaţii B., C., M. şi E., precum şi cu martorul J., respectiv cu numitul L. (convorbiri telefonice redate mai sus, în cuprinsul stării de fapt), iar muncitorii care au lucrat efectiv la tăierea arborilor, angajaţi de inculpaţii A. şi C., proveneau din judeţele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud (fiind cazaţi în jud. Cluj, pe perioada în care au lucrat pentru fraţii Mâţ), după cum rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor M., S., T., U. şi V. (referitor la aceste persoane care au lucrat la tăierea arborilor, neidentificate încă, cauza fiind disjunsă în vederea continuării cercetărilor pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori tăiaţi fără drept).

Aceste acuzaţii aduse inculpatului A. sunt confirmate implicit şi de către inculpaţii E. (care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual reţinute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanţei, urmând procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii), B. (în cuprinsul convorbirilor telefonice prezentate anterior în starea de fapt) şi W. care precizează următoarele într-o convorbire telefonică avută cu un bărbat neidentificat la data de 28 decembrie 2015, confirmată în cursul declaraţiei date în faţa instanţei de judecată .

Pentru prejudiciul în valoare de 7.149,83 RON rezultat din sustragerea unui volum de masă lemnoasă de 229,069 m3 (care reprezintă cantitatea de material lemnos care a fost tăiată de pe picior după ce a fost marcată şi inventariată nelegal în acest scop, prin subevaluarea diametrelor arborilor, respectiv prin înscrierea în carnetul de inventar a unor diametre mai mici decât cele reale), persoana vătămată Comuna Călăţele, jud. Cluj, reprezentată prin primar D., s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă .

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 din C. proc. pen. instanţa a admis cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului A. şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în sensul de a se reţine în sarcina inculpatului o singură infracţiune de complicitate la tăiere fără drept de arbori, în formă continuată (în loc de 2 infracţiuni de complicitate la tăiere fără drept de arbori, una referitoare la arborii nemarcaţi, iar cealaltă referitoare la arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, în concurs real, cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei) şi o singură infracţiune de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, în formă continuată (în loc de 2 infracţiuni de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, una referitoare la arborii nemarcaţi, iar cealaltă referitoare la arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, în concurs real, cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei), întrucât în mod evident sunt îndeplinite în speţă condiţiile prev. de art. 35 alin. (1) C. pen. având în vedere împrejurările că vorbim de o rezoluţie infracţională unică în raport cu toate infracţiunile silvice reţinute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu (încă din luna septembrie 2014, acesta plănuia să "devasteze" pădurea, încercând să corupă poliţiştii din cadrul Postului de Poliţie Beliş şi spunându-le acestora că a rezolvat problema cu cei de la Ocolul Silvic, respectiv că doreşte să obţină un fel de monopol în ceea ce priveşte exploatarea şi transportul materialului lemnos în această zonă; inculpatul a intenţionat de la bun început să înlesnească şi să ajute la tăierea şi sustragerea atât a arborilor nemarcaţi, cât şi a celor inventariaţi şi marcaţi nelegal de către inculpaţii B.

şi E., după bunul său plac, fără să ţină seama de împrejurarea că, în fapt, în partida sus-menţionată a fost aprobată o "răritură", astfel cum se şi exprimă în cursul convorbirii telefonice avute cu numitul L., pe care am redat-o anterior), că acţiunile infracţionale ale acestuia au fost îndreptate împotriva aceluiaşi subiect pasiv - Comuna Călăţele, jud. Cluj (proprietarul de drept al fondului forestier în discuţie) şi că aceste acţiuni infracţionale prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni (şi anume infracţiunile prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 46/2008, respectiv prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 110 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 46/2008, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, indiferent că vorbim de arborii nemarcaţi sau de cei inventariaţi şi marcaţi nelegal, aceştia au fost tăiaţi şi sustraşi, fără drept, dintr-o pădure situată în arie naturală protejată de interes naţional, în care fusese aprobată de către Ocolul Silvic Beliş punerea în valoare a unei "rărituri", după cum rezultă din cuprinsul delegaţiilor de marcare şi a procesului-verbal de marcare aflate la dosar).

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. (care s-a prevalat şi el de dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal), referitor la acuzaţiile de săvârşire a infracţiunilor silvice reţinute în sarcina lui, şi anume, pe de o parte, instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori (este vorba de arborii nemarcaţi), respectiv instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept (nemarcaţi), constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2014, în calitate de administrator al SC X.

SRL Mărgău, inculpatul C. l-a determinat, cu intenţie, prin aceeaşi acţiune (reprezentată chiar de acte şi mijloace diferite de exteriorizare a intenţiei, dar cu caracter unitar sub aspectul scopului urmărit), pe inculpatul A., angajat la această societate comercială ca "tehnician silvic", dar care acţiona ca administrator de fapt al persoanei juridice, să înlesnească şi să ajute, în perioada 2 decembrie 2014 - 4 mai 2015, alte persoane - neidentificate încă - angajate sau nu la SC X. SRL Mărgău, să taie fără drept din rădăcini arbori din speciile răşinoase şi foioase, din fondul forestier naţional - administrat de Ocolul Silvic Beliş, în cantonul nr. XI "Cuptoare", în U.P. Călăţele, u.a. 22B, pădure situată în arie naturală protejată de interes naţional, proprietatea Comunei Călăţele, jud.

Cluj - de pe o suprafaţă forestieră aflată în exploatarea firmei, prin "Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014" încheiat cu Direcţia Silvică Cluj, şi apoi să ia în scopul însuşirii pe nedrept materialul lemnos rezultat din această activitate infracţională, activităţi ilicite care au produs o vătămare materială în valoare de 28.909,79 de RON, corespunzătoare volumului de masă lemnoasă a 260 de arbori astfel sustraşi, iar pe de altă parte, instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori (este vorba de arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, prin subevaluarea diametrelor acestora), respectiv instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept (inventariaţi şi marcaţi nelegal), constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2014, în calitate de administrator al SC X.

SRL Mărgău, inculpatul C. l-a determinat, cu intenţie, prin aceeaşi acţiune (reprezentată chiar de acte şi mijloace diferite de exteriorizare a intenţiei, dar cu caracter unitar sub aspectul scopului urmărit), pe inculpatul A., angajat la această societate comercială ca "tehnician silvic", dar care acţiona ca administrator de fapt al persoanei juridice, să înlesnească şi să ajute, în perioada 2 decembrie 2014 - 4 mai 2015, alte persoane - neidentificate încă - angajate sau nu la SC X. SRL, să taie arbori inventariaţi şi marcaţi nelegal - prin subevaluarea diametrelor acestora, adică prin înscrierea în carnetul de inventar a unor diametre mai mici decât cele reale - reprezentând un volum de masă lemnoasă de 229,069 m3, conform expertizei efectuate în cauză - de către inculpaţii B.

şi E., de pe suprafaţa forestieră aflată în exploatarea acestei firme, în partida 448 Pr. Vadului (prin "Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014" încheiat cu Direcţia Silvică Cluj) şi apoi să ia în scopul însuşirii pe nedrept materialul lemnos rezultat din această activitate infracţională, activităţi ilicite care au produs o vătămare materială în valoare de 7.149,83 de RON, instanţa constată că vinovăţia inculpatului C. cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni este dovedită prin probele administrate în cauză (actele de constatare ale organelor de cercetare penală şi ale celor de control silvic, raportul de expertiză tehnică - specializarea exploatări forestiere şi completarea la raport, convorbirile telefonice interceptate în cauză, declaraţii de martori şi de inculpaţi etc.).

Practic, aceste probe la care s-a făcut referire mai sus când a analizat infracţiunile silvice reţinute în sarcina inculpatului A., confirmă şi vinovăţia inculpatului C., persoană care, în calitatea sa de administrator de drept al SC X. SRL Mărgău, coordona întreaga activitate a acestei societăţi comerciale (alături de fratele său, inculpatul A., angajat la această societate comercială ca "tehnician silvic", dar care acţiona şi în calitate de administrator de fapt), după cum rezultă din declaraţiile martorilor T., U., M., N., O., P., Q. şi R. (din probele testimoniale menţionate mai rezultând şi că, pe lângă activităţile legate de conducerea firmei, inculpatul C. s-a implicat şi în activităţi de coordonare a exploatării materialului lemnos din partida sus-menţionată, precum şi în activitatea de transport a materialului lemnos rezultat, de la locul de încărcare la punctul de lucru al SC X. SRL Mărgău).

De altfel, din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi (fraţi) Mâţ rezultă că inculpatul C. era la curent cu toate demersurile întreprinse de inculpatul A. pentru buna derulare a activităţilor de exploatare a materialului lemnos din partida 448 Pr. Vadului, că aceştia se consultau înainte de luarea unor decizii legate de activitatea menţionată, că se anunţau reciproc cu privire la existenţa unor controale în trafic ale "curcanilor" (organele de poliţie) şi mai ales că inculpatul C. încuviinţa sau nu anumite iniţiative ale inculpatului A., sau îi dădea unele indicaţii cu privire la ceea ce avea de făcut ori îl certa cu privire la anumite activităţi nefăcute cum trebuie, având în vedere calitatea sa de patron, de şef al "angajatului" A.

Totodată, rezultă din probele sus-menţionate intenţia inculpatului C. de a-l determina pe inculpatul A. să contribuie în concret la punerea în executare a rezoluţiei lor infracţionale de a sustrage fără drept cât mai multă masă lemnoasă din partida 448 Pr. Vadului, inculpatul C., în calitatea sa de administrator cu puteri depline al SC X. SRL Mărgău, cunoscând, aprobând şi încurajând acţiunile cu caracter penal reţinute în sarcina inculpatului A., în legătură cu exploatarea materialului lemnos de către această societate comercială, în baza Contractului de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014 încheiat cu Direcţia Silvică Cluj, în scopul final al obţinerii foloaselor materiale evidenţiate anterior.

De asemenea, şi în cazul inculpatului C. sunt valabile considerentele arătate mai sus (referitor la inculpatul A.) legate de recuperarea prejudiciului în sumă de 28.909,79 RON rezultat din tăierea şi furtul arborilor nemarcaţi, respectiv cele legate de schimbarea încadrării juridice a faptelor (la regimul silvic) pentru care acesta a fost trimis în judecată, urmând a fi admisă cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului C. şi a fi reţinute în sarcina acestuia o singură infracţiune de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori, în formă continuată (în loc de 2 infracţiuni de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăiere fără drept de arbori, una referitoare la arborii nemarcaţi, iar cealaltă referitoare la arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, în concurs real, cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei) şi o singură infracţiune de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, în formă continuată (în loc de 2 infracţiuni de instigare la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori tăiaţi fără drept, una referitoare la arborii nemarcaţi, iar cealaltă referitoare la arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, în concurs real, cum s-a reţinut prin rechizitoriu).

3. În ceea ce o priveşte pe inculpata SC X. SRL Mărgău, referitor la acuzaţiile de săvârşire a infracţiunilor silvice reţinute în sarcina acesteia, şi anume, pe de o parte, tăiere fără drept de arbori (este vorba de arborii nemarcaţi), respectiv furt de arbori tăiaţi fără drept (nemarcaţi), constând în aceea că, în perioada 2 decembrie 2014 - 4 mai 2015, în fondul forestier naţional administrat de Ocolul Silvic Beliş din cantonul XI "Cuptoare" U.P. I Călăţele u.a. 22B - pădure situată în arie naturală protejată de interes naţional, proprietatea Comunei Călăţele, jud.

Cluj - a tăiat fără drept din rădăcini un număr de 260 de arbori din speciile răşinoase şi foioase, producând astfel un prejudiciu în valoare de 28.909,79 RON - de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui m3 de masă lemnoasă, la data comiterii faptei (115 RON) - pe o suprafaţă forestieră aflată în exploatarea SC X. SRL Mărgău prin "Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014" încheiat cu Direcţia Silvică Cluj, după care, în perioada ianuarie-mai 2015, inculpata SC X.

SRL Mărgău a luat în scopul însuşirii pe nedrept cei 260 de arbori (răşinoase şi foioase) tăiaţi fără drept, din rădăcini, în interesul aceleiaşi persoane juridice, din pădurea sus-menţionată, cauzând astfel o pagubă materială în valoare de 28.909,79 RON, iar pe de altă parte, tăiere fără drept de arbori (este vorba de arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, prin subevaluarea diametrelor acestora), respectiv furt de arbori tăiaţi fără drept (inventariaţi şi marcaţi nelegal), constând în aceea că, în perioada 2 decembrie 2014 - 4 mai 2015, inculpata SC X.

SRL Mărgău a tăiat fără drept din rădăcini un volum de masă lemnoasă de 229,069 m3, calculat de expertul desemnat în cauză (conform raportului CRSC nr. 5354 din 26 mai 2015 acest volum este echivalentul a 567 de arbori) din specia răşinoase, corespunzător arborilor înscrişi (în Carnetul de inventariere nr. 2680 din 17 septembrie 2014) de către inculpaţii B. şi E. în mod nelegal - prin subevaluarea diametrelor (înscrierea de diametre mai mici decât cele reale) - în partida 448 Pr. Vadului, pe care această societate comercială a primit-o în exploatare forestieră din fondul forestier naţional amenajat în cantonul XI "Cuptoare", U.P. I Călăţele, u.a. 22 B (pădure situată în arie naturală protejată de interes naţional), proprietatea Comunei Călăţele, jud.

Cluj, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 7.149,83 RON - de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui m3 de masă lemnoasă, la data comiterii faptei (115 RON), după care, în perioada ianuarie - mai 2015, inculpata SC X. SRL Mărgău a luat în scopul însuşirii pe nedrept toată această cantitate de masă lemnoasă corespunzătoare arborilor tăiaţi fără drept, în urma subevaluării lor (în volumul sus-precizat, de 229,069 m3), în partida 448 Pr. Vadului, cauzând un prejudiciu în valoare de 7.149,83 RON, instanţa constată că vinovăţia inculpatei SC X.

SRL Mărgău cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni este dovedită prin probele administrate în cauză, la care am făcut referire anterior, analizând vinovăţia inculpaţilor A. (angajat la această societate comercială ca "tehnician silvic", dar care acţiona şi în calitate de administrator de fapt al inculpatei persoană juridică) şi C. (administratorul de drept al inculpatei persoană juridică).

Infracţiunile au fost săvârşite prin intermediul inculpaţilor A. şi C., care au acţionat în mod evident în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice SC X. SRL Mărgău (aşa cum s-a arătat în cuprinsul stări de fapt, activitatea principală a inculpatei fiind declarată "exploatarea forestieră", iar arborii au fost tăiaţi fără drept şi sustraşi de pe o suprafaţă forestieră aflată în exploatarea SC X. SRL Mărgău prin Contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 446 din 31 octombrie 2014 încheiat cu Direcţia Silvică Cluj), dar şi în interesul acestei persoane juridice (arborii tăiaţi fără drept, fie că au fost nemarcaţi, fie că au fost inventariaţi şi marcaţi nelegal, fiind însuşiţi de către inculpata persoană juridică).

De asemenea, şi în cazul inculpatei SC X. SRL Mărgău sunt valabile considerentele arătate mai sus (referitor la inculpatul A.) legate de recuperarea prejudiciului în sumă de 28.909,79 RON rezultat din tăierea şi furtul arborilor nemarcaţi, respectiv cele legate de schimbarea încadrării juridice a faptelor (la regimul silvic) pentru care acesta a fost trimis în judecată, urmând a fi admisă cererea formulată de apărătorul ales al inculpatei SC X. SRL Mărgău şi a fi reţinute în sarcina acesteia o singură infracţiune de tăiere fără drept de arbori, în formă continuată (în loc de 2 infracţiuni de tăiere fără drept de arbori, una referitoare la arborii nemarcaţi, iar cealaltă referitoare la arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, în concurs real, cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei) şi o singură infracţiune de furt de arbori tăiaţi fără drept, în formă continuată (în loc de 2 infracţiuni de furt de arbori tăiaţi fără drept, una referitoare la arborii nemarcaţi, iar cealaltă referitoare la arborii inventariaţi şi marcaţi nelegal, în concurs real, cum s-a reţinut prin rechizitoriu).

II. Prin Decizia penală nr. 1315/A/2020, din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, dată în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca nefondată solicitarea aplicării sancţiunii nulităţii absolute pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din din C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii A., angajat ca şi tehnician silvic la SC "X." SRL Mărgău, jud. Cluj, fără antecedente penale, C., asociat unic şi administrator al SC "X." SRL Mărgău, jud. Cluj, fără antecedente penale, E., tehnician silvic la Ocolul Silvic Beliş, jud. Cluj, fără antecedente penale, şi SC "X." SRL Mărgău - persoană juridică română, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 12 august 2008, sub nr. x/2008, având CUI x, respectiv CIF x împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 15 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Cluj

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, d-na av. X., în cuantum de 400 de RON, d-nul Y. în cuantum de 868 de RON, d-nul av. Z. în cuantum de 400 de RON, d-na av. AA. în cuantum de 400 de RON, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) şi (3) din din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., C. şi SC "X." SRL Mărgău la plata sumei de 1.000 de RON, fiecare, inculpatul E. la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar restul cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la solicitarea de a se aplica sancţiunea nulităţii absolute având în vedere că sentinţa apelată a fost pronunţată de un complet nespecializat în infracţiuni de corupţie, Curtea a constatat şi a reţinut toate argumentele juridice relevate de apărare, însă a reţinut că acestea nu ţin seama de contextul juridic, starea de fapt şi de răspunsul trimis de Tribunalul Cluj cu privire la completul de judecată III F prezidat de către domnul judecător BB.

Cu titlu generic, s-a reţinut că dispoziţia prev. de art. 29 din Legea nr. 78/2000 cu conţinutul pentru judecarea în prima instanţa a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate este pe deplin aplicabilă şi nu implică dificultăţi de interpretare.

Cu privire la sancţiunea nulităţii absolute invocată de apărare în raport cu mijloacele de probe rezultate în urma exploatării mandatelor de supraveghere tehnică, având în vedere Deciziile nr. 51/2016 şi nr. 302/2017 pronunţate de CCR, instanţa de apel a reţinut mai întâi că legalitatea administrării probelor a fost analizată în procedura camerei preliminare prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu Rechizitoriul nr. x C. pen. din 13 decembrie 2016, definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj nr. 52 din 17 martie 2017, pronunţate în cauza 2450/117/2016/a1.

Instanţa de apel a apreciat că sunt însă necesare două precizări: prima este legată de analiza apărării din prisma Deciziei nr. 302/2017, publicată ulterior soluţionării camerei preliminare, astfel că nu a fost avută în vedere de către judecătorii de cameră preliminară, dar această decizie nu este relevantă din perspectiva fondului chestiunii de drept, întrucât se referă doar la regimul juridic al nulităţii şi termenul până la care poate fi invocată; cea de a doua este legată de împrejurarea că judecătorii de cameră preliminară au pornit de la premisa că Decizia CCR nr. 51/2016 este ulterioară administrării probelor discutate şi astfel nu ar fi aplicabilă, însă, chiar şi în această situaţie au făcut o analiză a probelor din această perspectivă (Pe de altă parte, lucrătorii CC. intră în categoria lucrătorilor specializaţi din cadrul poliţiei şi nu pot fi asimilaţi noţiunii de "alte organe specializate ale statului" (cum este, spre exemplu, SRI) vizate de excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Această sintagmă nu poate fi extinsă asupra lucrătorilor specializaţi din cadrul poliţiei, care au drepturi şi obligaţii stabilite prin Statutul Poliţistului şi desfăşoară activităţi specifice distincte de cele ale organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare. În plus faţă de aceste aspecte, lucrătorii CC. nu au avut nici un fel de atribuţii în ceea ce priveşte selectarea convorbirilor relevante cauzei, audierea şi redarea acestor convorbiri în procesele-verbale de redare, certificate de către procuror. În cauză, aşa cum rezultă din procesele-verbale de redare, ascultarea şi redarea convorbirilor a fost efectuată de către comisarul DD.

şi subcomisarul EE., ambii ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. - Serviciul Teritorial Cluj - extras din încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei sesizate cu rechizitoriu şi S-a mai criticat nelegala procedură a punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică prin prisma celor dispuse de CCR prin Decizia 51/2016, interceptările fiind realizate în prezenta cauză, din punct de vedere tehnic, de către CC. şi nu de organele de urmărire penală (din cadrul DGA ST Cluj) sau procuror. Considerentele vizând legalitatea administrării probelor relativ la activităţile de supraveghere tehnică avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară de la tribunal sunt just reţinute, criticile aduse de inculpat fiind fără suport, din perspectiva celor invocate.

Astfel, în solicitările de înlăturare a acestor probe, inculpatul contestator a arătat că, deşi prin Decizia 51/2016 a CCR s-a reţinut că măsurile de supraveghere tehnică constând în interceptări ale comunicaţiilor nu pot fi realizate decât de organele de urmărire penală şi nu de alte organe specializate ale statului, în cauza de faţă aceste condiţii nu sunt îndeplinite. Astfel, mai întâi, aşa cum corect a observat judecătorul de la tribunal, toate măsurile tehnice în prezenta cauză au fost efectuate anterior datei de 16 februarie 2016 (data deciziei 51 a CCR), textul de lege invocat bucurându-se de prezumţia de constituţionalitate, în condiţiile în care deciziile CCR produc efecte numai pentru viitor.

Cum măsurile tehnice în cauză au vizat perioada 17 decembrie 2014 - 6 ianuarie 2015, este evident că, cele invocate relativ la aplicativitatea considerentelor Deciziei 51/2016 a CCR nu pot fi primite. Mai apoi, observăm că măsurile de supraveghere au fost puse în aplicare de procuror prin intermediul CC., serviciu care are în atribuţii astfel de activităţi, lucrătorii care exercită aceste atribuţii fiind ofiţeri de poliţie, fiind respectate dispoziţiile legale invocate, chiar şi prin prisma celor arătate de CCR în considerentele deciziei amintite (parag. 52), relativ la efectele deciziei asupra cauzelor în curs de judecată - extras din încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj).

Având în vedere jurisprudenţa ulterioară şi constată a CCR (a se vedea şi Decizia nr. 26/2019) prin care Curtea Constituţională a stabilit că deşi efectele deciziilor sale prin care au fost admise excepţiile de neconstituţionalitate au putere doar pentru viitor, dispoziţiile legale care au făcut obiectul analizei nu pot fi aplicate în cauzele pendinte decât din perspectiva deciziilor care au analizat constituţionalitatea lor.

La punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică au participat şi lucrătorii Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Cluj în temeiul art. 141 alin. (1) din din C. proc. pen., în forma anterioară Deciziei numărul 51/2016 precum şi a Ordonanţei de Urgenţă nr. 6/2016 prin care a fost modificat textul articolul 142 alin. (1) din din C. proc. pen., respectiv în forma actuală, procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializat din cadrul poliţiei.

Atât în Decizia nr. 51/2016 că şi în Decizia nr. 779/2017, Curtea Constituţională subliniază în mod explicit că la analizarea sintagmei alte organe specializate ale statului, nu a avut în vedere persoanele care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere, ci doar persoanele care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, adică au o intervenţie în procedeul probatoriu prin filtrarea sau alterarea în vreun fel probele obţinute, asumându-şi astfel un comportament specific unui organ de urmărire penală (par. 32 din Decizia nr. 779/2017:

Curtea reţine că sintagma "alte organe specializate ale statului" din dispoziţiile art. 142 alin. (1) din noul C. proc. pen. nu vizează persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere. În Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea şi-a fundamentat soluţia din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică). De asemenea, atâta timp cât vorbim despre suportul tehnic acordat în sprijinul exploatării mandatului de supraveghere, această categorie de activităţi nu cade sub cenzura sancţiunilor specifice încălcării normelor procedurale.

Distincţiile dintre punerea în executare a mandatului de supraveghere şi acordarea suportului tehnic au fost făcute ulterior momentelor relevante ale cauzei, dar distincţia dintre ele, aşa cum a arătat şi CCR, se face în raport de conţinutul activităţilor întreprinse de organele care participă în orice fel la realizarea înregistrărilor/comunicărilor şi redarea acestora formă scrisă. În cauza noastră, ascultarea şi redarea scrisă a convorbirilor a fost efectuată de către lucrători de poliţie judiciară, astfel încât vom constata că CC. a furnizat doar suportul tehnic în procedura de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.

De altfel, convorbirile nu au un conţinut relevant pentru apărare şi nici decisiv pentru acuzare.

Pe fondul apelurilor, printre altele, instanţa de apel a reţinut cu privire la infracţiunea de dare de mită de care a fost acuzat inculpatul A. în raport cu inculpatul B., Curtea a reţinut alături de instanţa de fond că cei doi inculpaţi au invocat dreptul la tăcere în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecăţii în fond, referitor la inculpatul A., iar inculpatul B. a decedat în cursul procedurii camerei preliminare. Probele prezentate de acuzare provin exclusiv din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultate în urma exploatării mandatelor de supraveghere, în principal între cei doi inculpaţi sau dintre inculpatul A.

şi martorii J. şi K. În principiu, probele rezultate din exploatarea mandatelor de supraveghere pot constitui temeiul principal pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, dacă procedura în ansamblul ei a fost un echitabilă, respectiv dacă subiectul pasiv al raportului juridic de drept penal a avut posibilitatea reală de a contesta legalitatea procedurii sau de a contesta conţinutul convorbirilor. În cazul de faţă, s-a constatat că cele două condiţii sunt îndeplinite, dar din probele rezultate ca urmare a exploatării mandatelor de supraveghere nu rezultă elementele de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen.

Acuzaţia face referire la cinci acţiuni materiale de dare de mită distincte cu privire la sume cuprinse între 100 şi 500 de RON, în perioada februarie 2015 - 1 aprilie 2015. Din cuprinsul convorbirilor rezultă că inculpatul B. ar fi solicitat în repetate rânduri remiterea unor sume de bani de la inculpatul A., iar acesta din urmă se plânge martorilor de comportamentul şi solicitările inculpatului B. Din nicio probă nu rezultă care ar fi titlul sau motivul solicitărilor repetate ale inculpatului B. şi dacă aceste solicitări are avea legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.

Din construcţia acuzării rezultă că inculpatului A. i s-a imputat infracţiunea de dare de mită în formă promisiunii unei sume de bani. Aceasta deoarece, oferirea înseamnă prezentarea sau înfăţişarea banilor, iar darea înseamnă remiterea efectivă. Or, din probele înfăţişate rezultă că iniţiativa solicitării unor sume de bani fi aparţinut inculpatului B., iar scopul sau titlul pentru care a cerut acele sume de bani nu este elucidat. Standardul de probă acceptat pentru a ajunge la concluzia că inculpatul A. ar fi săvârşit infracţiunea care face obiectul judecăţii şi cu vinovăţia prevăzută de lege, adică intenţia directă, este doar acela care conduce la această concluzie dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Însă, toate aceste argumente prezentate de acuzare s-a constatat că nu au cursivitate logică şi nu conduc spre concluzia că inculpatul ar fi promis inculpatului B. sume de bani în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile de serviciu a inculpatului B. sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, decât printr-un salt speculativ.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului A., instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă şi a reţinut în mod corect că din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor G. şi F., agenţi de poliţie în cadrul Postului de Poliţie al Comunei Beliş, jud. Cluj şi procesul-verbal de transcriere a convorbirilor în mediu ambiental din data de 18 decembrie 2014, purtate între inculpatul A. şi martorul G., rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că în perioada septembrie 2014 - 18 decembrie 2014, inculpatul A. a promis în repetate rânduri agenţilor de poliţie F. şi G. diverse sume de bani, inclusiv prin raportare la valoarea în bani a unei cantităţi de material lemnos care poate fi încărcată pe o maşină de transport, pentru a nu-i fi oprite în trafic mijlocele de transport pe care le folosea pentru scoaterea lemnelor din parchetele pe care acesta le exploatează în scopul de a obţine valorificarea masei lemnoase, fie pentru a nu i se consemna în avizele de însoţire a acestei mărfi data şi ora verificării efectuate de organele de poliţie, în scopul de a-şi asigura, nelegal, efectuarea mai multor transporturi cu acelaşi aviz de însoţire, fie de a fi informat în legătură cu controalele poliţieneşti sau a altor organe ale statului, dar în legătură cu activitatea inculpatului, respectiv exploatarea materialului lemnos.

Cu privire la infracţiunile silvice reţinute în sarcina inculpaţilor A., C. şi a inculpatei societate comercială, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că inculpatul C. era administratorul statutar al inculpatei SC X. SRL, iar inculpatul A. era angajat în calitate de tehnician silvic, însă, din declaraţiile martorilor T., U., M., N., O., P., Q. şi R. rezultă că cei doi conduceau activitatea societăţii, respectiv de exploatare a materialului lemnos şi transport.

Dovada tăierii arborilor nemarcaţi sau marcaţi nelegal în timpul exploatării date SC X. SRL Mărgău, de către angajaţii societăţii (persoane angajate din alte judeţe pe perioada determinată, după cum rezultă din declaraţiile lui M., S., T., U. şi V.), la solicitarea şi sub coordonarea inculpaţilor A. şi C., în beneficiul direct al inculpatei SC X. SRL Mărgău şi indirect al inculpaţilor persoane fizice, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din procesului-verbal privind controlul şi reconstituirea efectuate în partida 448 S.R. - Pr. Vadului, din raportul întocmit de Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Cluj-Napoca, inclusiv revenirea la acest raport, din Raportului de expertiză tehnică - specializarea exploatări forestiere şi completarea la Raport, precum şi din punctul de vedere exprimat de Garda Forestieră Cluj . Din probe rezultă că inculpata SC X. SRL Mărgău, prin activitatea coordonată de inculpaţii A. şi C., a tăiaţi ilegal un număr de 260 arbori nemarcaţi, în volum de 86,949 mc, cu o valoare de 28.909,79 RON, precum şi că a tăiat un număr foarte mare de arbori inventariaţi şi marcaţi nelegal, prin subevaluarea diametrelor acestora, adică prin înscrierea în carnetul de inventar a unor diametre mai mici decât cele reale, reprezentând un volum de masă lemnoasă de 229,069 m3, în valoare de 7.149,83 RON. Instanţa de apel a reţinut că acuzaţiile sunt dovedite şi prin declaraţia de recunoaştere a faptelor dată de către inculpatul E., precum şi din constatările inculpatei W., comunicate într-o convorbire telefonică unui bărbat necunoscut pe nume FF. căruia îi spune că deci ăla o tăiat ilegal, referindu-se la unul dintre inculpaţii Mâţ şi legat de exploatarea dată inculpatei SC X. SRL Totodată, ilegalitatea faptelor rezultate din activitatea de exploatare a materialului lemnos coordonată de către inculpaţii A. şi C. se desprinde implicit şi din săvârşirea infracţiunii de dare de mită de către inculpatul A., acesta solicitând martorilor denunţători, respectiv poliţiştilor, să nu le oprească transporturile de lemn în scopul verificării şi să anunţe eventuale alte controale din partea altor autorităţi, împrejurări care relevă clandestinitatea activităţilor, pe care inculpatul A. a încercat să o păstreze nealterată.

Totodată, din declaraţiile martorilor, dar şi a inculpaţilor E. şi M. rezultă că beneficiarul direct al exploatării nelegale a fost inculpata SC X. SRL şi indirect inculpaţii A. şi C.

Cei doi inculpaţi şi-au exercitat dreptul la tăcere pe întreg parcursul procesului penal alegând astfel să nu ofere nicio explicaţie cu privire la împrejurările de fapt rezultate din probele administrate. În faţa instanţei de apel, au fost întrebaţi dacă doresc să dea declaraţii şi au arătat că înţeleg să îşi exercite dreptul la tăcere, împrejurare consemnată în încheierea de şedinţă din data de 2 iunie 2020. După încheierea cercetării judecătoreşti în apel, la întrebarea instanţei toţi inculpaţii prezenţi şi apărătorii lor au declarat că nu mai au alte cereri, împrejurare consemnată în încheierea de şedinţă din data de 3 noiembrie 2020. Instanţa de apel a reţinut că probele administrate în cursul apelului nu au schimbat cu nimic situaţia de fapt privind cei trei inculpaţi, respectiv A., C. şi SC X. SRL Mărgău.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicare inculpaţilor A., C. şi SC X. SRL Mărgău, Curtea a reţinut că instanţa de fond a identificat în mod judicios criteriile legale relevante, reţinând gravitatea fiecărei fapte în parte, dar şi gravitatea conjugată a acestora, caracterul coordonat al activităţilor şi diversitatea mijloacelor folosite pentru atingerea scopului final, respectiv sustragerea materialului lemnos, astfel încât instanţa de apel a reţinut că este legală şi temeinică aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, adică prin valorificarea substanţială a circumstanţelor personale ale inculpaţilor.

C. Împotriva Deciziei penale nr. 1315/A/2020 din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori au declarat recursuri în casaţie inculpaţii C., A. şi SC X. SRL.

Prin Încheierea din data de 6 mai 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii inculpaţii A., C. şi SC X. SRL.

În acest sens s-a reţinut că, recurenţii inculpaţi C. şi A. au criticat Decizia penală nr. 1315/A/2020, din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, dată în Dosarul nr. x/2016, invocând cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., susţinând în esenţă că de la data săvârşirii faptelor şi până la data pronunţării deciziei atacate au existat multiple perioade de timp în care a lipsit norma completatoare cu consecinţa unei dezîmcriminări a faptelor pe anumite perioade de timp astfel că, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile au fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Totodată au arătat că nu este prevăzută de legea penală (este exclusă reţinerea infracţiunii de furt de arbori, chiar şi cea de tăiere ilegală) acţiunea de a tăia arbori marcaţi şi inventariaţi de către persoanele responsabile (pentru care exista deci acordul subiectului pasiv la tăiere şi luarea lor). Eventualele nereguli în ceea ce priveşte procedura de inventariere şi marcare sunt chestiuni ce au legătură cu eventuale infracţiuni de serviciu ale funcţionarilor având atribuţii în această activitate dar în mod cert nu pot să excludă o situaţie PREMISĂ şi anume aceea că era permisă tăierea arborilor marcaţi.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. ("12. S-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege") s-a apreciat că reţinerea în concurs a art. 109 din Legea nr. 46/2008 (ca infracţiune scop) cu art. 107 din Legea nr. 46/2008 (ca infracţiune mijloc) echivalează cu sancţionarea unei persoane de două ori pentru comiterea, în esenţă, a aceleiaşi fapte: furtul unor arbori care NU erau doborâţi (erau în pământ).

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 inculpata persoană juridică SC X. SRL a solicitat casarea deciziei şi achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., considerând că în mod greşit s-a pus semnul egal între activitatea inculpaţilor persoane fizice A. şi C. şi subscrisa persoană Juridică SC X. SRL, întrucât nicăieri în sentinţa sau în decizia atacată nu este indicat vreun element subiectiv propriu subscrisei persoane juridice în comiterea vreunei Infracţiuni.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C. şi A. şi inculpata persoană juridică SC X. SRL, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen.:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 din C. proc. pen. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că Decizia nr. 1315/A/2020, din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, dată în Dosarul nr. x/2016, a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererile de recurs în casaţie au fost formulate în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.

Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurenţii inculpaţi C., A. şi inculpata persoană juridică SC X. SR au invocat cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel.

Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Relativ la cele ce preced, având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârile recurate şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În acest sens, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Înalta Curte a constatat că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., doar în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept invocată, respectiv dacă de la data săvârşirii faptelor şi până la data pronunţării deciziei atacate au existat perioade de timp în care a lipsit norma completatoare cu consecinţa unei dezîmcriminări a faptelor pe anumite perioade de timp, şi dacă inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel cum s-a menţionat anterior, analiza acestui aspect se poate realiza strict în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

S-a apreciat că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., doar în ceea ce priveşte verificarea reţinerii în concurs a art. 109 din Legea nr. 46/2008 (ca infracţiune scop) cu art. 107 din Legea nr. 46/2008 (ca infracţiune mijloc).

Această critică nu presupune chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, ci vizează strict reţinerea în concurs a art. 109 din Legea nr. 46/2008 (ca infracţiune scop) cu art. 107 din Legea nr. 46/2008 (ca infracţiune mijloc).

Analiza acestui aspect se va realiza strict în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi inculpata persoană juridică SC X. SRL îndeplinesc, în limitele anterior expuse (pentru cazurile prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.), cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., au fost admise în principiu şi trimise completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

D. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., A. şi SC X. SRL sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 6 mai 2021, Înalta Curte a constatat că recursul în casaţie este admisibil pentru inculpaţi, pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., doar în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept invocată, respectiv dacă de la data săvârşirii faptelor şi până la data pronunţării deciziei atacate au existat perioade de timp în care a lipsit norma completatoare cu consecinţa unei dezîmcriminări a faptelor pe anumite perioade de timp, şi dacă inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În esenţă, Înalta Curte reţine că ceea ce se critică este faptul că lipseşte norma completatoare ceea ce determină dezincriminarea faptelor în intervalul scurs de la data săvârşirii acestora şi până la pronunţarea deciziei atacate. În acest sens, s-a menţionat că în data de 1 februarie 2014 au intrat noile reglementări în materie penală ocazie cu care s-a stabilit că "preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior" se stabileşte anual, prin lege (art. 123 din Legea nr. 46/2008 la acel moment, devenit ulterior republicării legii art. 116). Se arată, totodată, că prin art. 94 din Legea nr. 133/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 10 iunie 2015) a fost modificat art. 123 din Legea nr. 46/2008 în sensul că "preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior" se stabileşte tot anual dar prin hotărâre a Guvernului. Concluzionând, s-a apreciat că, deoarece în perioada 2015 - 2020 nu au fost emise hotărâri de guvern care să stabilească valoarea unui metru cub de masă lemnoasă, faptele ar fi dezincriminate.

În acest sens, instanţa învestită cu judecarea recursurilor în casaţie reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015 - când, având de pronunţat o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ, cu consecinţa dezincriminării, în concret, a infracţiunilor prevăzute de art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) -, a statuat următoarele: "Având însă în vedere că prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a modificat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de la 85 RON la 115 RON, suntem în ipoteza intervenirii mai multor dispoziţii cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determină prin cuantum incriminarea faptei sau agravarea încadrării juridice pentru faptele aflate în curs de judecată, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile. Ca atare, majorarea valorii acestuia poate atrage, pentru cauzele aflate în curs de judecată, ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 110 din Legea nr. 46/2008, fie incidenţa dispoziţiilor art. 4 din C. pen. şi ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidenţa dispoziţiilor art. 5 din C. pen., după caz".

Tot prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015 s-a menţionat că, "în interpretarea dispoziţiilor art. 4 din C. pen., succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012; art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014 şi Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 118/2014) nu a avut ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ şi, pe cale de consecinţă, nu a condus la dezincriminarea in concreto a infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008, şi de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008."

Totodată, referitor la criticile apărării, cu privire la faptul că modificările legislative ulterioare acestei hotărâri prealabile obligatorii a ÎCCJ din martie 2015 ridică serioase probleme juridice, în sensul că ulterior datei de 10 iunie 2015 când a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 133/2015 care a modificat Legea nr. 46/2008 în sensul că "preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior" se stabileşte prin hotărâre de Guvern, iar legiuitorul nu a intervenit şi nu a adoptat vreo hotărâre de Guvern, Înalta Curte are în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 353 din 7 mai 2019.

Astfel, în considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a statuat următoarele: " pct. 28. Curtea a constatat că, în intervalul 2008-31 ianuarie 2014, potrivit art. 123 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilea anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, fiind emise asemenea ordine, ultimele fiind Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 24 septembrie 2012, prin care s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 85 RON, şi Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, prin care s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 101 RON. Prin Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 118/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, s-a abrogat Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014, deoarece, potrivit art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, şi care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, "Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură".

29. Ulterior, prin art. I pct. 94 din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015, "Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură".

30. Prin urmare, în intervalul 1 februarie 2014 - 10 iunie 2015, potrivit Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, astfel cum a fost modificată prin art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit anual, prin lege. În acest sens, prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 115 RON. Prin art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 20 septembrie 2016, Legea nr. 4/2015 a fost însă abrogată în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a actului abrogator, abrogare care a fost prorogată până la data de 15 august 2017 (a se vedea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, precum şi pentru stabilirea de măsuri în acordarea unor beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 16 ianuarie 2017) şi, ulterior, până la data de 31 decembrie 2017 (a se vedea Ordonanţa Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017).

31. Prin art. II din Legea nr. 265/2017 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 22 decembrie 2017, s-a reglementat că "De la data de 1 ianuarie 2018 se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la valoarea de 164 RON".

32. Cu toate că, în fapt, începând cu 1 februarie 2014 şi până în prezent, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost de 115 RON şi, respectiv, 164 RON, stabilit prin lege, dispoziţiile legale criticate acceptă posibilitatea ca începând cu 13 iunie 2015, ca urmare a Legii nr. 133/2015 prin care s-a modificat conţinutul art. 123 din Legea nr. 46/2008, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să se stabilească anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, normă care a fost menţinută şi după republicarea Legii nr. 46/2008, în art. 116 criticat. (...).

40. Curtea a constatat că - la nivelul legii - sunt satisfăcute exigenţele minimale ale principiului constituţional al legalităţii incriminării, atât timp cât autoritatea de reglementare stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior pe baza unor parametri de natură legală ce impun operaţiuni obiective, nediscreţionare şi fără adăugiri la voinţa legiuitorului. Chiar dacă, din punctul de vedere al tehnicii legislative, este preferabilă indicarea concretă, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracţiune, Curtea constată că această opţiune legislativă poate fi determinată de dinamica preţurilor în cadrul unei economii de piaţă."

Tot în cuprinsul acestei decizii s-a făcut referire la Decizia nr. 326 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 22 iunie 2012, prin care Curtea Constituţională a statuat că soluţia aleasă a fost confirmată de puterea legiuitoare, care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent anumite liste şi nicidecum de a incrimina.

Prin urmare, în raport cu cele expuse, Înalta Curte constată că, deşi, "preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior" nu a fost stabilit anual printr-o hotărâre de Guvern, aşa cum prevedea art. 123 din Legea nr. 46/2008 modificat prin art. 94 din Legea nr. 133/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 10 iunie 2015), a existat o continuitate a incriminării, preţul fiind stabilit prin lege, acesta putând fi stabilit şi prin hotărâre de Guvern (se acceptă posibilitatea ca începând cu 13 iunie 2015, ca urmare a Legii nr. 133/2015 prin care s-a modificat conţinutul art. 123 din Legea nr. 46/2008, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să se stabilească anual, prin hotărâre a Guvernului - Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 22 ianuarie 2019).

În ceea ce priveşte cel de-al doilea caz de recurs în casaţie, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., acesta a fost invocat doar de inculpaţii C. şi A.

În argumentare, s-a susţinut că sancţionarea atât în baza art. 107 cât şi a art. 109 din Legea 46/2008 încalcă principiul "ne bis in idem", apreciind că infracţiunea prevăzută de art. 109 din Legea nr. 46/2008 (art. 110 anterior) absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 107 din Legea nr. 46/2008 (art. 108 anterior), cele două neputând fi reţinute în concurs. Se impune aşadar înlăturarea sporului, aplicat în urma contopirii celor două pedepse.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prevede că: " Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică.

Analizând conţinutul constitutiv, se observă că elementul material al laturii obiective este alternativ, fapta putând fi săvârşită în oricare din următoarele modalităţi: tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia.

Art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prevede că: (1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune.

Astfel, obiectul material al infracţiunii de furt reglementate la art. 109 din Legea nr. 46/2008 este format din arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori; puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi orice alte produse specifice ale fondului forestier naţional.

Totodată, aceasta reprezintă o formă particulară a infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., particularitatea constând în obiectul material al infracţiunii, respectiv arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional; elementul material constând într-o acţiune de luare, specifică infracţiunii de furt, în accepţiunea art. 228 alin. (1) din C. pen.

Argumentarea apărării în această privinţă a vizat faptul că furtul unor arbori din pădure nu se poate realiza decât prin tăierea sau scoaterea din rădăcini a acestora, iar acestea ar reprezenta componentele infracţiunii prevăzute la art. 107 din Codul silvic. Practic tăierea sau scoaterea din rădăcini a unor arbori ar constitui modalităţi inerente acţiunii de furt. Astfel, dacă s-ar aplica regulile de la concursul de infracţiuni ar însemna a admite dubla sancţionare a persoanei, în temeiul a două norme de incriminare, pentru o acţiune singulară de furt, având în vedere că scoaterea din rădăcini a unor arbori sunt acţiuni absorbite în infracţiunea de furt.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, concursul real de infracţiuni se caracterizează prin faptul că faptele sunt săvârşite prin acţiuni sau inacţiuni distincte, care prezintă conţinutul unor infracţiuni distincte.

Potrivit art. 38 din C. pen.: există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

Din examinarea definiţiei date prin dispoziţia înscrisă în art. 38 din C. pen. rezultă că pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului real este subordonată funcţionării unei singure condiţii şi anume aceea a existenţei a cel puţin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni distincte care să întrunească, fiecare, conţinutul unei infracţiuni distincte. Din punctul de vedere al acestei condiţii, nu prezintă importanţă faptul dacă între cele două acţiuni sau inacţiuni distincte există vreo legătură, împrejurare ce atribuie concursului real o sferă foarte largă, ci faptul ca aceste acţiuni sau inacţiuni să se constituie în conţinutul concret a două sau mai multe infracţiuni distincte, indiferent dacă sunt de aceeaşi natură sau de naturi diferite.

De altfel, pentru a clarifica cât mai bine problema dacă existenţa concursului de infracţiuni este sau nu subordonată şi vreunei condiţii de tipul unei relaţii sau legături între două sau mai multe infracţiuni comise de una şi aceeaşi persoană, legiuitorul a inserat în cuprinsul aceluiaşi text precizarea că există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

Este adevărat că în literatura juridică mai veche s-a conturat la un moment dat şi teoria unităţii infracţionale între infracţiunile mijloc şi infracţiunea scop, iar infracţiunea scop să fie considerată ca absorbită în infracţiunea mijloc, însă soluţia apare ca artificioasă, absorbţia funcţionând în toate cazurile de infracţiuni complexe legal constituite în direcţia infracţiunii scop, singura direcţie de constituire pe acest tip de legătură a unor unităţi legale de infracţiuni.

În raport cu consideraţiile de ordin teoretic, Înalta Curte reţine că, conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, respectiv al infracţiunilor prevăzute de art. 107 şi art. 109 din Codul silvic, este diferit, fiind două infracţiuni distincte, în sensul că se poate săvârşi doar infracţiunea de tăiere ilegală de arbori, fără ca aceştia să fie ulterior furaţi şi, pot fi furaţi nişte arbori care au fost tăiaţi anterior, în alte împrejurări.

În acelaşi timp, Înalta Curte observă că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 este închisoare de la 2 la 7 ani, iar limitele speciale ale pedepselor se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional; iar infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar limitele speciale ale pedepselor se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional.

Or, inculpatul A. a fost condamnat la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 şi cea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, iar, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru acestea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (2 ani şi 6 luni închisoare), sporită cu 1 an şi 6 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), în final rezultând pedeapsa de: 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Inculpatul C. a fost condamnat la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008 şi cea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 46/2008, iar, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru acestea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (2 ani şi 6 luni închisoare), sporită cu 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), în final rezultând pedeapsa de: 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În acest context, Înalta Curte reţine că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt în limitele prevăzute de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi SC X. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1315/A/2020 din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată SC X. SRL, în sumă de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi SC X. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1315/A/2020 din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată SC X. SRL, în sumă de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2021.

Procesat de GGC - LM