Cassation review of conviction for organized criminal group and proxenetism: validity of retroactive application of the more favorable penal code and scope of cassation grounds regarding legal qualification and sentencing limits.

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 188/S din 7 noiembrie 2018 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

În baza art. 19 din legea de punere în aplicare a C. proc. pen. (Legea nr. 255/2013) cu aplicarea art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen./1969.

În baza art. 91 C. pen./1969, a fost aplicată inculpatei amenda administrativă de 800 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul cu nr. x din data de 22 martie 2018 al DIICOT Serviciul Teritorial Braşov, înregistrat la Tribunalul Braşov la data de 23 martie 2018, sub numărul x/2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., cercetată în stare de libertate sub aspectul infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. proxenetism" prev. de art. 213 alin. (1) din C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Ca stare de fapt s-a reţinut că inculpata A. în perioada martie - iunie 2013, a aderat la un grup infracţional organizat constituit de B., C., D. şi E. în scopul obţinerii de venituri din activităţi de înlesnire a practicării prostituţiei de către persoane de sex feminin, dintre care până în prezent au fost identificate F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi M.

De asemenea, s-a mai reţinut că inculpata A. în perioada martie - iunie 2013, a înlesnit practicarea prostituţiei în mod repetat de P., M., F., L., G., O., K. şi D.

Prin ordonanţa din data de 26 septembrie 2016 s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar (înregistrat sub nr. x/2016) pentru efectuarea de cercetări faţă de inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "constituirea unui grup infracţional organizat" prev. de art. 367 C. pen. şi "proxenetism" prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. .

Prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 27 aprilie 2008 în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. x din data de 22 martie 2018 al DIICOT Serviciul Teritorial Braşov prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. cercetată în stare de libertate sub aspectul infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. proxenetism" prev. de art. 213 alin. (1) din C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

S-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpata de mai sus, pentru infracţiunile menţionate.

Au fost respinse cererile, excepţiile şi neregularităţile invocate de inculpată. După rămânerea definitivă a dispoziţiilor de mai sus în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 14 iunie 2018.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei A. care, în perioada martie - iunie 2013, a înlesnit practicarea prostituţiei în mod repetat de P., M., F., L., G., O., K. şi D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "proxenetism" prev. de art. 239 alin. (1) din C. pen. 1969.

Având în vedere data comiterii faptei - 2013, întinderea scurtă în timp a acţiunii infracţionale (martie - iunie 2013), caracterul accidental al faptei comisă în scopul de a se întreţine, suma mică de bani obţinută - 800 RON, durata de timp scursă de la această faptă până în prezent - cinci ani, lipsa antecedentelor penale, caracterul integrat social al vieţii pe care o are în prezent persoana cercetată, aceasta este căsătorit are un copil minor, poziţia procesuală adoptată de recunoaştere şi de regret, instanţa a apreciat că fapta inculpatei este lipsită de pericol social.

În aceste condiţii instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen./1969, astfel că prin raportare la dispoziţiile art. 19 din legea de punere în aplicare a C. proc. pen. s-a dispus achitarea acesteia pentru infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată. Conform art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 800 RON.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov.

Apelul parchetului a privit:

- nelegalitatea hotărârii atacate în raport de incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată, constituit astfel în mod nelegal;

- netemeinicia hotărârii atacate deoarece în mod greşit, instanţa de judecată a dispus, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatei A. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi a dispus, în baza art. 19 LPA C. proc. pen. (Legea nr. 255/2013) cu aplicarea art. 181 C. pen. achitarea inculpatei A. pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. 1969 şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 RON.

Prin Decizia penală nr. 659/Ap din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în Dosar nr. x/2018 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 188/S din 7 noiembrie 2018 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2018, pe care a desfiinţat-o şi rejudecând:

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. (fostă "A.") la pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat".

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism".

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpata A. fiind de 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; pe o durată de 1 an.

În baza art. 65, 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, în situaţia revocării suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatei A. sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 4 luni.

Pe durata termenului de supraveghere condamnatei A. i s-a impus să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă, conform art. 92 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca, condamnata A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus condamnatei A. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probaţiune din următoarele: Direcţia de Servicii Sociale Braşov sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov.

Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatei A. consecinţele nerespectării lor măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, conform art. 96 din C. pen., respectiv:

"Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei."

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 ore în data de 3 iulie 2013.

În temeiul art. 112 lit. e) din C. pen. a fost confiscat de la inculpata A. suma de 800 RON.

În baza art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale privind mijloacele materiale de probă.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 659/Ap din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în Dosar nr. x/2018, la data de 23 octombrie 2020 (fax) prin avocat Q., inculpata A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpata a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. -"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

a) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", inculpata, prin apărător, a arătat că soluţia de condamnare pentru cele două infracţiuni (aderare la un grup infracţional organizat şi proxenetism) este contrară legii pentru că nu sunt realizate elementele constitutive ale celor două infracţiuni, iar fapta săvârşita nu este prevăzută de C. pen. ca infracţiune (întâlnirea cu bărbaţi şi participare la petreceri în urma cărora a primit uneori daruri de până la 800 de RON - preţul unui flacon de parfum).

Totodată inculpata arată că nu a iniţiat constituit şi nu a aderat la grupuri infracţionale, că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică şi că a recunoscut că a participat la întâlniri cu unii bărbaţi, respectiv la petreceri în două- trei rânduri (fapte pe care l-a recunoscut şi l-a regretat).

A mai arătat că nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi proxenetism, iar depoziţiile martorilor audiaţi în apel nu au modificat starea de fapt şi nu au dus la reţinerea unor elemente constitutive ale infracţiunii.

b)Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpata a arătat că i-au fost aplicate pedepse nelegale, în raport cu momentul săvârşirii faptelor, în sensul că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen.

Aplicarea în timp a legii obliga comparaţia necesară între legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei şi legea intervenită ulterior, după februarie 2014 respectiv identificarea legii mai blânde în funcţie de condiţiile specifice fiecăreia dintre normele juridice, sancţiunile şi împrejurările concrete care să ducă la o adecvată individualizare.

S-a arătat că a fost lipsită, în ciuda recunoaşterii, pe care a făcut-o de o aplicare corectă a legii, dovadă fiind şi faptul că rechizitoriul este întocmit cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. dar raportat la art. 336 alin. (1) C. pen. adică din punct de vedere legal cu aplicarea retroactivă a legii din 2014, pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul vechii legi.

Prin Încheierea din data de 10 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 659/Ap din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 24 martie 2021.

La termenul din data de 5 mai 2021, cauza a fost luată în dezbateri, susţinerile părţilor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 659/Ap din data de 02 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Referitor la primul caz de casare invocat de inculpată -art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

La termenul de judecată din data de 5 mai 2021, apărătorul ales al inculpatei a susţinut că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din C. pen., deoarece infracţiunea de prostituţie a fost abrogată.

Potrivit art. 3 C. pen., legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare iar conform art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Dispoziţiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Totodată dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Contra susţinerilor apărării Înalta Curte constată că infracţiunea de proxenetism nu a fost abrogată.

De altfel, C. pen. din 1969 prevedea infracţiunea de proxenetism în art. 329 în titlul IX - Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială", la cap. IV - Alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială", în timp ce în noul C. pen. incriminarea faptei de proxenetism - art. 213 a fost adusă în titlul destinat protecţiei persoanei, care este titlul I - "Infracţiuni contra persoanei", printre infracţiunile care se referă la exploatarea persoanelor vulnerabile, având reglementarea în cap. VII - "Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile".

Conform art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969, îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Infracţiunea de proxenetism este prevăzută la art. 213 alin. (1) C. pen. şi constă în:

"determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi".

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a apreciat că în raport cu data săvârşirii faptelor, martie - iunie 2013, legea penală mai favorabilă inculpatei este legea nouă, în vigoare de la 1 februarie 2014, în raport de pedeapsa care putea fi aplicată în baza textelor în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 323 din C. pen. din 1969.

Inculpata, prin apărător, a arătat că soluţia de condamnare pentru cele două infracţiuni (aderare la un grup infracţional organizat şi proxenetism) este contrară legii pentru că nu sunt realizate elementele constitutive ale celor două infracţiuni, iar fapta săvârşita nu este prevăzută de C. pen. ca infracţiune.

Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat este prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. şi constă în:"iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi".

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că, din dosarul cauzei rezultă că în intervalul martie - iunie 2013, B. împreună cu C., D. şi E. au constituit o grupare în scopul obţinerii de venituri din activităţi de înlesnire a practicării prostituţiei de către persoane de sex feminin, dintre care au fost identificate F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., grupare la care a aderat şi A. începând din luna martie 2013.

În acord că instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite toate elementele esenţiale de existenţă a grupului infracţional organizat: perioada de timp în care acesta a acţionat (martie - iunie 2013), împrejurarea că a fost constituit de mai multe persoane - inculpatele B., C., D. şi E., grup la care a aderat şi inculpata A., faptul ca acestea s-au sprijinit reciproc în vederea asigurării reuşitei activităţii infracţionale, obiectivul grupului infracţional organizat fiind acela de activităţi de înlesnire a practicării prostituţiei de către persoane de sex feminin şi scopul grupului, obţinerea de venituri financiare substanţiale, faptul că acest grup a avut continuitate, că membrii grupului au colaborat în vederea atingerii obiectivelor grupului.

Din probele administrate în cauza rezultă că membrele grupului ţineau legătură, se consultau permanent în vederea plasării fetelor diverşilor clienţi, se sprijineau reciproc, rezultând astfel o coeziune psihica între acestea, conştientizând apartenenţa la un asemenea grup.

Înalta Curte mai constată că celelalte membre ale grupului infracţional organizat (C., D., B., E. au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei cu DIICOT, acorduri care au fost admise de Tribunalul Braşov, pronunţându-se sentinţe prin care inculpatele au fost condamnate pentru infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat şi proxenetism.

Prin urmare toate instanţele de judecata care au admis acordurile de recunoaştere a vinovăţiei, au apreciat ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Referitor la infracţiunea de proxenetism s-a reţinut că inculpata A. a înlesnit în mod repetat activităţi de practicare a prostituţiei pentru martorele P., M., F., L., G., O., K. şi D.

Totodată inculpata a recunoscut că a plasat diferite femei care au prestat servicii sexuale contra cost, ea beneficiind de diferite sume de bani în urma acestor activităţi, primind recompense de la clienţii cărora le plasa aceste femei. Martorele audiate au confirmat faptul că au întreţinut raporturi sexuale cu diferiţi clienţi prezentaţi de inculpată.

Critica apărării potrivit cu care a fost făcută o greşită încadrată juridică a faptelor raportat la starea de fapt reţinută nu poate fi primită.

Înalta Curte reaminteşte că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnată inculpata prin decizia recurată întrunesc condiţiile de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, iar cazul de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., este pur formal, nefiind incident în speţă.

Referitor la cel de al doilea caz de casare invocat de inculpată - 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită sau aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

În recursul în casaţie de faţă, inculpata, prin apărător, susţine că i-au fost aplicate pedepse nelegale, în raport cu momentul săvârşirii faptelor, în sensul că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen. infracţiunea de proxenetism se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit art. 367 alin. (1) C. pen. infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte cu închisoarea de unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În raport de data săvârşirii faptelor, martie- iunie 2013, în mod corect s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, în vigoare de la 1 februarie 2014.

Inculpatei A. a i-a fost aplicată pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi pedeapsa principală de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Totodată Înalta Curte constată că şi în procesul de contopire a pedepselor, potrivit baza art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 din C. pen., în mod corect s-a stabilit pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpata A. - de 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. constând în: interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; pe o durată de 1 an.

Prin urmare, pedepsele stabilite inculpatei de instanţa de apel sunt legale, cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nefiind incident în speţă.

În realitate, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărare doreşte practic o reidividualizare a pedepsei atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare (amânarea aplicării pedepsei) ceea ce nu este posibil pe calea recursului în casaţie.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 659/Ap din data de 2 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 659/Ap din data de 2 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2021.

Procesat de GGC - LM