Cassation review rejecting claims that instigation to false testimony and forgery lacked legal typicity where underlying facts were established by prior evidentiary findings.

În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 808 din data 14 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe o durată de 1 an, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa principală va deveni executabilă în regim de detenţie.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa principală va deveni executabilă în regim de detenţie.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe o durată de 1 an, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa principală va deveni executabilă în regim de detenţie.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen.

A constatat că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele mai sus menţionate sunt concurente, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpata A. având de executat pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., cu aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de consilierul de probaţiune;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei obligaţia de a urma un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă din Municipiul Piteşti sau a B.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse de instanţă ori stabilite de lege, precum şi dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune.

S-a reţinut că faptele inculpatei A., care, în cursul lunii decembrie 2013, i-a solicitat suspectei C. să transmită, prin intermediul adresei de poştă electronică a persoanei menţionate, un tabel cuprinzând datele unor studenţi ai Universităţii Piteşti, destinatari fiind suspectul D. şi martora E., cu indicaţia de a-l "completa cu mai multe tipuri de scris", tabel care, după falsificarea semnăturilor persoanelor cuprinse în acesta, a fost depus la Ministerul Tineretului şi Sportului în cadrul documentaţiei necesare decontării proiectului studenţesc F.; în cadrul declaraţiei de martor pe care a dat-o în cauză, în data de 26 aprilie 2016, a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştia cu privire la aspectele esenţiale cu privire la care a fost audiată, fiind avute în vedere cele ce nu aveau aptitudinea să conducă la autoincriminarea sa şi a determinat-o pe C. să facă afirmaţii mincinoase în cadrul declaraţiei de martor pe care aceasta a dat-o în cauză, în data de 10 martie 2016, în scopul evitării implicării sale în cercetări şi favorizării suspectului D., prin îngreunarea cercetărilor, având în vedere faptul că i-a solicitat în mod expres pe C. să declare că adresa de e-mail a numitului D., în legătură cu care există probe că a fost implicat în falsificarea tabelului de participanţi la proiectul F., s-a ataşat din eroare la trimiterea acestuia, prin intermediul poştei electronice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participaţie improprie la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 31 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. şi instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi inculpaţii G., A. şi D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I, sub nr. x/2016.

Prin Decizia penală nr. 740/A din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2016 s-au decis următoarele:

1. A fost respinsă, ca nefondată, excepţia nelegalităţii Hotărârii Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti nr. 1/2017, excepţie invocată de apelanta inculpată A.

2. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii G., A. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 808 din data de 14 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală în Dosarul nr. x/2016.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare:

S-a constatat că prin încheierea din data de 10 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public în ceea ce o priveşte pe inculpata A. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participaţie improprie la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. şi instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participaţie improprie la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturată dispoziţia de achitare a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., ca urmare a dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 102 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. cu referire la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a constatat nulitatea procesului-verbal din data de 7 iunie 2016 de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 1478/UP din 3 februarie 2016 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I a penală, în condiţiile punerii în executare a mandatului de supraveghere de către alte organe decât cele abilitate de legea în vigoare la data îndeplinirii respectivelor acte procedurale.

S-a stabilit că Serviciul de Probaţiune care va exercita supravegherea inculpaţilor este Serviciul de Probaţiune Argeş.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) C. pen. a fost respinsă ca nefondată solicitarea părţii civile Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocatului ales.

Împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2016 la data de 10 decembrie 2020 (data poştei), prin apărător ales avocat H. a formulat recurs în casaţie inculpata A.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

a) Cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasa, inculpata a arătat că, în mod greşit, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au constatat realizarea tipicităţii infracţiunii, faţă de împrejurarea că, determinarea martorei C. Rodica de a face afirmaţii mincinoase în cadrul declaraţiei de martor pe care aceasta a dat-o în cauză la data de 10 martie 2016, nu putea avea efectul scontat sau urmarea imediata ceruta de norma de incriminare întrucât martora fusese audiată anterior, fără vreo influenţă din partea inculpatei, şi relatase aceiaşi situaţie de fapt.

b) Cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, s-a considerat că în mod greşit, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au pronunţat condamnarea considerând că este realizată tipicitatea infracţiunii, întrucât documentele avute în vedere de funcţionarii Ministerului Tineretului şi Sportului la decontare au fost furnizate de către CSN Poiana Braşov şi J., entităţi cu care, inculpata nu a interacţionat.

c) Cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a considerat că, în mod greşit, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au considerat că este realizata tipicitatea infracţiunii, în condiţiile în care, înscrisurile respective, aşa cum rezulta din probe, nu au fost folosite în procedura de decontare, ci aşa cum rezulta pe baza de probe, înscrisurile proveneau de la Complexul CSN Poiana Braşov şi J. Astfel, instigarea la fals în înscrisuri sub semnătura privata faţă de inculpatul D. nu are semnificaţie penală.

În esenţă s-a arătat că nu se realizează corespondenta deplina între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune întrucât faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatei nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea decizie şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatei A. pentru toate infracţiunile.

Prin Încheierea din data de 10 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale 740/A din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 5 mai 2021 cu citarea părţilor.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul din data de 5 mai 2021, cauza a fost luată în dezbateri, susţinerile părţilor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În recursul în casaţie de faţă, inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curţi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru toate cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnată, respectiv, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, instigare la participaţie improprie la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Înalta Curte constată că potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate de inculpata A., şi în faţa instanţei de apel, iar prin decizia pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti a făcut o amplă analiză a acestora şi a apreciat că nu sunt întemeiate.

Astfel, în urma probatoriului administrat în cauză Curtea de Apel a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpata A., reţinându-se că: în cursul lunii decembrie 2013, i-a solicitat numitei C. Rodica să transmită, prin intermediul adresei de poştă electronică a persoanei menţionate, un tabel cuprinzând datele unor studenţi ai Universităţii Piteşti, destinatari fiind D. şi martora E., cu indicaţia de a-l completa cu mai multe tipuri de scris, tabel care, după falsificarea semnăturilor persoanelor cuprinse în acesta, a fost depus la Ministerul Tineretului şi Sportului în cadrul documentaţiei necesare decontării proiectului studenţesc F.; a determinat-o pe C. Rodica să facă afirmaţii mincinoase în cadrul declaraţiei de martor pe care aceasta a dat-o în cauză, în data de 10 martie 2016, în scopul evitării implicării sale în cercetări şi favorizării suspectului D., prin îngreunarea cercetărilor, având în vedere faptul că i-a solicitat în mod expres suspectei C. Rodica să declare că adresa de e-mail a lui D., în legătură cu care există probe că a fost implicat în falsificarea tabelului de participanţi la proiectul F., s-a ataşat din eroare la trimiterea acestuia, prin intermediul poştei electronice, realizează tipicitatea infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participaţie improprie la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că dispoziţiile legale menţionate nu sunt incidente în cauză.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasa, Înalta Curte reţine:

Potrivit art. 273 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă "Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat."

S-a invocat de inculpata recurentă faptul că, martora C., anterior declaraţiei din data de 10 martie 2016 şi cu privire la care s-a realizat acţiunea de determinare, a mai dat o declaraţie în care a susţinut aceleaşi aspecte ca şi în declaraţia menţionată, astfel încât, acţiunea de determinare nu a avut efectul scontat sau nu a produs urmarea imediată, situaţie în care nu se poate reţine tipicitatea infracţiunii.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpata recurentă se raportează la atitudinea adoptată de martora C. Rodica la momentul la care a dat declaraţia din data de 10 martie 2016, în sensul că, anterior acestui moment, a existat din partea inculpatei o acţiune de determinare a martorei să facă afirmaţii mincinoase în cadrul declaraţiei de martor pe care aceasta a dat-o în cauză, în data de 10 martie 2016, solicitându-i, în mod expres, martorei C. Rodica să declare că adresa de e-mail a lui D., în legătură cu care există probe că a fost implicat în falsificarea tabelului de participanţi la proiectul F., s-a ataşat din eroare la trimiterea acestuia, prin intermediul poştei electronice şi aceasta în scopul evitării implicării sale în cercetări şi favorizării suspectului D.

Împrejurarea că martora mai dăduse o declaraţie în care susţinuse aceleaşi aspecte nu prezintă nici o relevanţă juridică, întrucât infracţiunea de mărturie mincinoasă se comite cu ocazia fiecărei audieri în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în textul incriminator, iar activitatea de instigare se poate realiza în raport de fiecare audiere a martorului.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Înalta Curte reţine:

Constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată " Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice."

În concret, s-a susţinut de recurenta inculpată că tabelul falsificat nu a fost folosit la decontare ci au fost utilizate alte documente emise de intimata parte civilă.

Înalta Curte observă că, referitor la această infracţiune critica vizează o modificare a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, în baza materialului probatoriu administrat, respectiv schimbarea situaţiei de fapt prin reaprecierea probelor, aspect care, aşa cum s-a reliefat nu se poate realiza în cadrul recursului în casaţie.

Înalta Curte reaminteşte că reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pe calea recursului în casaţie nu se verifică conformitatea situaţiei de fapt, stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, cu materialul probator administrat în cauză, ori greşita înlăturare a unor probe de către cele două instanţe ci doar dacă fapta reţinută ca fiind comisă de inculpat, în modalitatea stabilită anterior de instanţa de fond şi de instanţa de apel, întruneşte elementele de tipicitate

Subsidiar, Înalta Curte arată că tabelul cu participanţi falsificat a fost încredinţat intimatei parte civilă care l-a folosit pentru a încheia actele ce au fost transmise în scopul decontării cheltuielilor, fiind fără relevanţă juridică că reprezentanţii părţii civile aveau sau nu cunoştinţă că acel tabel era fals.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de instigare la participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, Înalta Curte constată:

Înalta Curte observă că şi pentru această infracţiune se invocă, pentru a se justifica lipsa de tipicitate, aceiaşi împrejurare reliefată pentru lipsa de tipicitate a infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel încât, argumentele prezentate pentru acea infracţiune sunt incidente şi în raport de această infracţiune.

Prin motivele de recurs formulate recurenta condamnată A. se urmăreşte o reapreciere a materialului probator încercându-se schimbarea situaţie de fapt reţinută prin decizia atacată, astfel încât această situaţia să nu intre în sfera de incidenţă a ilicitului penal.

Ceea ce s-a urmărit prin recursul în casaţie formulat este, în realitate, remedierea unei presupuse greşite aprecieri a faptelor, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate, iar nu îndreptarea unei erori de drept.

Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpata a fost condamnată pentru fapte care sunt prevăzute de legea penală, faptele întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondenţă deplină între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune.

Referitor la cererea formulată de Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov, privind obligarea inculpatei la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare;

În conformitate cu dispoziţiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen., instanţa stabileşte obligaţia de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de părţi potrivit legii civile.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Totodată potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Înalta Curte constată că la dosarul cauzei a fost depusă Factura nr. x din 15 februarie 2021 şi Ordin de plată nr. x din 22.02.2021, care atestă plata onorariu de avocat (Dosar nr. x/2016) în sumă de 6.000 RON, făcută de Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov către Cabinet Individual de avocatură L.

Având în vedere soluţia de respingere a recursului în casaţie formulat de inculpata A. care implică culpa procesuală a acesteia, singura ce constituie temeiul acordării cheltuielilor judiciare, în raport de dispoziţiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se impunea acordarea cheltuielilor judiciare, în cuantum de 6.000 RON către intimata Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi G. în cuantum de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi G. în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2021.

Procesat de GGC - LM