Fraud and complicity convictions upheld; cassation appeals rejected as challenges to factual findings outside review scope.

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 1732 din data de 23 octombrie 2019 pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 5 din C. proc. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor A. şi B. este reprezentată de C. pen. în vigoare.

În conformitate cu art. 346 şi art. 347 din C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului A. de trimitere a cauzei în camera preliminară.

A fost respinsă cererea inculpatului A. de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în dauna persoanei vătămate C., pentru lipsa altei condiţii prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împăcării părţilor (persoană vătămată fiind D.).

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere în sensul împăcării părţilor (fapte din luna iunie 2015, respectiv din data de 25 august 2015, persoană vătămată fiind E.).

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 248 din C. pen., art. 33 alin. (1) şi (2) teza I din C. pen. şi art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. - judecată în stare de libertate, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă din luna iunie 2012, persoane vătămate fiind F. şi G.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi alin. (3) şi (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată G.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. şi art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 77 lit. e) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă din perioada iulie - septembrie 2012, persoană vătămată fiind C.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) şi n) şi alin. (3) şi (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a fi tutore sau curator; de a deţine funcţia de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară, respectiv de a desfăşura activitatea de agent imobiliar; de a comunica şi de a se apropia de inculpatul B.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) şi n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din luna februarie 2013, persoană vătămată fiind H.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) şi alin. (3) şi (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a deţine funcţia de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară şi de a desfăşura activitatea de agent imobiliar; de a comunica şi de a se apropia de inculpatul B.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În conformitate cu art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele 3 infracţiuni pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta sentinţă penală se află în stare de concurs real.

Au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse (1 an închisoare), rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care inculpatul A. o execută în detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 (trei) ani, calculată de la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator, de a deţine funcţia de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară şi de a desfăşura activitatea de agent imobiliar, precum şi de a comunica şi de a se apropia de inculpatul B., respectiv de persoana vătămată G.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa accesorie rezultantă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, constând în interdicţia exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator, de a deţine funcţia de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară şi de a desfăşura activitatea de agent imobiliar, precum şi de a comunica şi de a se apropia de inculpatul B., respectiv de persoana vătămată G.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, persoană vătămată fiind I.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) şi alin. (3) şi (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a desfăşura activitatea de agent imobiliar; de a comunica şi de a se apropia de inculpatul A.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă din perioada iulie - septembrie 2012, persoană vătămată fiind C.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) şi n) şi alin. (3) şi (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a fi tutore sau curator; de a desfăşura activitatea de agent imobiliar; de a comunica şi de a se apropia de inculpatul A.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) şi n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din luna februarie 2013, persoană vătămată fiind H.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) şi alin. (3) şi (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a desfăşura activitatea de agent imobiliar; de a comunica şi de a se apropia de inculpatul A.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În conformitate cu art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele 3 infracţiuni pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta sentinţă penală se află în stare de concurs real.

Au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse (10 luni închisoare), rezultând pedeapsa de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare, pe care inculpatul B. o execută în detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 (trei) ani, calculată de la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator, de a desfăşura activitatea de agent imobiliar, de a comunica şi de a se apropia de inculpatul A.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa accesorie rezultantă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, constând în interdicţia exercitării drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a fi tutore sau curator, de a desfăşura activitatea de agent imobiliar, de a comunica şi de a se apropia de inculpatul A.

A fost stinsă acţiunea civilă introdusă în procesul penal de către partea civilă E. în contradictoriu cu inculpatul A.

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen., art. 25 alin. (1) din C. pen. şi art. 19 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 şi art. 1382 din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă I., împotriva inculpatului B.

A fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă I. a sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 22 din C. pen., s-a luat act că partea civilă C., persoană pusă sub interdicţie, prin reprezentant legal J., a renunţat la pretenţiile civile în procesul penal faţă de inculpatul A.

S-a constatat că prejudiciul suferit de partea civilă C. a fost reparat parţial (15.500 RON + 27.500 euro).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen., art. 25 alin. (1) din C. pen. şi art. 19 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 şi art. 1382 din C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă introdusă în procesul penal de partea civilă C., prin reprezentant legal J., împotriva inculpatului B.

A fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă C. a sumei de 17.200 euro, cu titlu de daune materiale [diferenţa dintre valoarea apartamentului de 48.000 euro şi paguba reparată (15.500 RON + 27.500 euro)].

În baza art. 79 din C. pen. raportat la art. 19 alin. (2) din C. pen., a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii modificării acţiunii civile (pentru lipsa calităţii procesule a persoanei vătămate G.), invocată de inculpatul A., prin avocat la termenul din data de 21 martie 2018).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din C. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea părţii civile G., de obligare a inculpatului A. la plata prejudiciului material (cheltuieli judiciare în cadrul unui proces civil şi cheltuieli în legătură cu servicii medicale).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) din C. pen., art. 79 din C. pen. şi art. 84 alin. (1) din C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea părţii civile G. de obligare a inculpatului A. la plata daunelor morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la 19 alin. (1) din C. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere din acţiunea civilă (astfel cum a fost modificată şi completată) introdusă de partea civilă H., în contradictoriu cu inculpaţii B. şi A., de constatare a nulităţii absolute a actelor încheiate de către partea civilă H. cu inculpatul B. în legătură cu care a fost victima infracţiunii de înşelăciune, a actelor adiţionale ulterioare, a Procurii speciale notariale nr. 171 din 4 februarie 2013 (notar public K.), a actelor subsecvente încheiate de B. cu terţii (promisiuni de vânzare-cumpărare, contract de vânzare autentificat vizând terenurile în legătură cu care a fost înşelată), a actelor încheiate de către martorii L., M. şi N. cu numitul B. privind imobilele care fac obiectul cauzei.

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen., art. 25 alin. (1) din C. pen. şi art. 19 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 şi art. 1382 din C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă introdusă în procesul penal de partea civilă H. împotriva inculpaţilor A. şi B.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi B. la plata către partea civilă H. a sumei de 25.350 RON, reprezentând daune materiale, diferenţa neachitată din preţul terenurilor convenit între inculpaţi şi partea civilă H. (prin Antecontractul din data de 4 februarie 2013 certificat sub nr. x din 4 februarie 2013 de avocat O.), terenuri în suprafaţă de 1.500 mp înscris în CF nr. x Floreşti (înstrăinat ulterior terţilor P. şi Q. prin Contractul de vânzare autentificat sub nr. x din 11 februarie 2013 de R.), respectiv în suprafaţă de 1.400 mp (rezultat în urma alipirilor şi dezlipirilor şi promis spre vânzare terţilor S. şi T., conform promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare din data de 18 februarie 2013, certificată sub nr. x din 18 februarie 2013 de SCNP R.).

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 371 din C. pen., art. 19 alin. (1) din C. pen., art. 79 din C. pen. şi art. 84 din C. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea părţii civile H. de obligare a inculpaţilor A. şi B. la plata valorii/preţului celorlalte terenuri (menţionate în antecontractul de vânzare-cumpărare şi actele adiţionale încheiate între partea civilă H. şi inculpatul B., respectiv în antecontractele încheiate între martorii L., M. şi N. cu numitul B.).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) şi (5) din C. pen., art. 79 din C. pen. şi art. 84 alin. (1) din C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea părţii civile H. de obligare a inculpaţilor A. şi B. la plata daunelor morale.

În temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5) din C. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpatului A. în vederea garantării reparării pagubei de 25.350 RON cauzate de prin comiterea infracţiunii în dauna părţii civile H., respectiv a executării cheltuielilor judiciare suportate de stat şi părţile civile.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpatului B. în vederea garantării reparării pagubei de 25.350 RON cauzate prin comiterea infracţiunii în dauna părţii civile H., a pagubei de 17.200 euro cauzate prin comiterea infracţiunii în dauna părţii civile C., a pagubei de 5.000 euro cauzate prin comiterea infracţiunii în dauna părţii civile I., respectiv a executării cheltuielilor judiciare suportate de stat şi părţile civile.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) şi (2) şi art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) din C. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare.

În conformitate cu art. 276 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă G. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial în procesul penal). A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 300 RON către partea civilă C., prin reprezentant legal J., cu titlu de cheltuieli judiciare (parte din onorariu avocaţial). A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 285 RON către partea civilă C., prin reprezentant legal J., cu titlu de cheltuieli judiciare (parte din onorariu avocaţial). A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă H., cu titlu de cheltuieli judiciare (jumătate din onorariu avocaţial). A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă H., cu titlu de cheltuieli judiciare (jumătate din onorariu avocaţial).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în perioada 23 iulie 2012 - 18 septembrie 2012, cu sprijinul intelectual şi material al inculpatului B., profitând de vulnerabilitatea şi de instabilitatea psihică a persoanei vătămate C., inculpatul A. a indus-o în eroare pe aceasta, prezentându-i ca adevărată intenţia sa de a intermedia tranzacţia apartamentului proprietate personală situat în Cluj-Napoca, str. x, determinând-o iniţial să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu interpusul său - inculpatul B., angajat la agenţia imobiliară administrată de către A. la acel moment -, prin care cel din urmă se obliga în mod disimulat să cumpere apartamentul pentru preţul lezionar de 70.000 RON, un preţ de circa 3 ori mai mic decât valoarea de piaţă a imobilului, compus din valoarea de 25.000 RON şi o garsonieră nedeterminată situată în Cluj-Napoca, remiţându-i în realitate, în tranşe, suma totală de aproximativ 15.500 RON şi punând-o în posesia unui apartament cu 1 cameră nefinisat, ce prezenta condiţii improprii de trai, situat în loc. Floreşti, jud. Cluj, imobil promis spre vânzare inculpatului B.

Toate aceste "contraprestaţii" minore au stat în cele din urmă la baza determinării persoanei vătămate la vânzarea imobilului proprietate personală în favoarea martorului U. (prezentat ca şi cumpărător de către inculpaţi) pentru preţul de 35.000 euro (157.500 RON), preţ pe care coinculpaţii l-au încasat, cauzând astfel un prejudiciu de 48.000 euro.

La data de 14 iunie 2012, inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată V., profitând de dependenţa acestuia de alcool şi de instabilitatea sa financiară, prin prezentarea ca adevărată a intenţiei sale nereale de cumpărare a apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, în suprafaţă de 53,02 mp, determinând-o astfel să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în discuţie, pentru preţul lezionar de 75.000 RON, compus dintr-o sumă de bani şi o garsonieră nedeterminată situată în mun. Cluj-Napoca.

În cuprinsul convenţiei s-a atestat, în mod nereal, plata obligaţiei pecuniare în valoare de 35.000 RON, fără ca inculpatul să intenţioneze vreun moment respectarea obligaţiei de plată şi a celei de tranzacţionare a garsonierei promise, prejudiciul neconcretizându-se în plan real exclusiv pe fondul decesului persoanei vătămate la data de 01 septembrie 2012, fără ca până la acest moment să se încheie perfectarea vânzării.

În perioada 4 februarie 2013 - 18 februarie 2013, cu sprijinul intelectual şi material al inculpatului B., inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată H., prezentându-i ca adevărată intenţia de intermediere a tranzacţionării unor parcele de teren situate în localitatea Luna de Sus, jud. Cluj, în suprafaţă totală de 3.900 mp, cu privire la care sus-numita deţinea drept de proprietate exclusivă pentru o parcelă în suprafaţă de 1.500 mp, respectiv era împuternicită de către ceilalţi proprietari tabulari ori succesori ai acestora să găsească cumpărători pentru restul parcelelor în suprafeţe cumulate de 2.400 mp.

Inculpatul A., cu sprijinul inculpatului B., în mod repetat, a amăgit-o pe persoana vătămată, avansându-i sume infime de bani din valoarea totală a imobilelor, să încheie iniţial antecontractul de vânzare-cumpărare cu interpusul său, inculpatul B. pentru preţul de 39.000 euro, iar ulterior să îl mandateze pe acelaşi interpus B. pentru vânzarea parcelei de teren aflată în proprietatea lui H. şi să efectueze demersuri de intabulare pentru celelalte parcele de teren în favoarea aceleiaşi H.

Ulterior, pe de o parte, B., la instigarea lui A., a vândut către martorul P. pentru preţul deghizat de 10.000 RON terenul în suprafaţă de 1.500 mp aparţinând numitei H., inculpaţii încasând în realitate suma de 2.000 euro şi 2 autoturisme a căror valoare cumulată este de 13.000 euro şi au omis să aducă la cunoştinţa mandantului vânzarea, iar pe de altă parte, acelaşi împuternicit, inculpatul B., la instigarea inculpatului A., cu depăşirea mandatului conferit de către persoana vătămată, a promis spre vânzare numiţilor S. şi T. o parcelă de teren eventuală ce se va constitui din alipiri şi dezlipiri succesive, în suprafaţă de 1.400 mp, pentru preţul lezionar de 8.500 euro pe care inculpaţii l-au încasat, cu consecinţa obligării mandantului la respectarea obligaţiilor în favoarea promitenţilor-cumpărători, fără a-l informa despre tranzacţia realizată şi fără a-i remite drepturile băneşti cuvenite, cauzând un prejudiciu cumulat de 23.500 euro.

În perioada 29 iulie 2014 - 13 august 2014, inculpatul A., cu sprijinul intelectual şi material al coinculpaţilor W. şi X., pe fondul intermedierii vânzării imobilului teren şi construcţie, în suprafaţă de 1.470 mp, situat în intravilanul loc. Floreşti, jud. Cluj, în favoarea martorului Y. pentru preţul de 65.000 euro, a indus în eroare persoana vătămată D. cu privire la intenţia sa de plată a unei părţi în cuantum de 20.000 euro din preţul indicat mai sus, determinând-o astfel să accepte transferul dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorului odată cu încasarea unei sume de 45.000 euro şi să încheie pentru diferenţa de preţ, în mod fictiv, un contract de împrumut cu termen de plată de 1 an cu un interpus - inculpatul W., dându-i împreună cu coinculpatul X. asigurări mincinoase că banii îi vor fi remişi în decurs de câteva luni datorită capacităţii lor financiare şi garantând obligaţia cu o cotă parte dintr-un imobil situat în Germania, despre care au afirmat în mod mincinos că s-ar afla în proprietatea interpusului W., fără a-şi respecta vreun moment obligaţia, cu consecinţa cauzării un prejudiciu de 20.000 euro.

În cursul lunii iunie 2015, inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată E. prezentându-i în mod mincinos intenţia sa de a achiziţiona un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea mamei sale Z., sens în care i-a solicitat un împrumut în valoare de 3.000 euro şi l-a determinat să deghizeze natura reală a contractului prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu aparentul vânzător, cu consecinţa intrării inculpatului A. în posesia efectivă a vehiculului şi fără ca inculpatul să restituie suma de bani până la acest moment, depăşit în mod vădit termenul de scadenţă convenit la doar câteva luni, producând un prejudiciu de 3.000 euro.

La data de 25 august 2015, inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată E. cu ocazia încheierii unui contract de împrumut, determinând-o să-i remită suma de 12.000 euro, sub obligaţia restituirii valorii în termen de 2 luni şi oferind drept garanţie pentru neexecutare, obligaţia de cesionare a unor drepturi personale izvorâte dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren situat în loc. Floreşti, jud. Cluj, încheiat şi autentificat la data de 19 decembrie 2014, fără ca suma de bani reprezentând valoarea împrumutului să fie remisă împrumutătorului până în prezent, cu depăşirea vădită a termenului de scadenţă şi lăsând, totodată, ineficace caracterul executoriu al contractului, prin aceea că inculpatul a dobândit în mod personal drepturile izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare, cu care a garantat împrumutul, cauzând astfel un prejudiciu de 12.000 euro.

În perioada 15 noiembrie 2010 - 18 februarie 2011, inculpatul B. a contribuit la inducerea în eroare şi prejudicierea numiţilor I. şi AA., prin sprijinul intelectual şi material oferit inculpatului A. (faţă de care s-a dispus o soluţie de clasare ca urmare a intervenirii împăcării) în demersurile de prezentare ca adevărată a intenţiei celui din urmă de a intermedia tranzacţia unui imobil aflat în proprietatea persoanelor vătămate, în suprafaţă de 2.000 mp, înscris în CF nr. x Floreşti, manopere frauduloase concretizate în acţionarea drept interpus al inculpatului A., ca aparent cumpărător, în scopul determinării persoanei vătămate să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu sine, exclusiv în scopul creării aparenţei legale în faţa terţilor că inculpatul B. poate perfecta vânzarea efectivă a imobilului - dezlipit ulterior în două parcele cu suprafeţe egale.

După negocierea şi încasarea preţului de la cumpărătorii BB. şi respectiv CC. şi DD., în valoare de 18.000 RON şi 6.500 euro, B. a împărţit banii cu A., fără a-şi asuma obligaţiile de plată către persoana vătămată I., cauzând astfel un prejudiciu de 10.000 euro.

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia penală nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 1732 din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost desfiinţată doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite în sarcina inculpatului A. şi cu privire la latura civilă a cauzei.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul A., ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile în cadrul Primăriei mun. Cluj-Napoca/Primăriei com. Floreşti, în condiţiile Legii nr. 253/2013.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul B. a achitat suma de 500 Euro părţii civile I. şi s-a obligat să achite în tranşe lunare de câte 500 Euro şi restul prejudiciului de 4.500 Euro (Convenţia autentică nr. 1469 din 7 septembrie 2020).

S-a constatat că inculpatul A. a achitat prin factura x din 4 septembrie 2020 suma de 35.000 RON şi prin factura x din 23 iunie 2020 suma de 1000 RON, iar, prin foaia de vărsământ seria x/16088 suma de 2100 Euro în favoarea părţii civile H.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părţile civile G. şi H. împotriva Sentinţei penale nr. 1732 din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală, inculpaţii A. şi B. au declarat recurs în casaţie, în termenul legal.

În motivarea cererilor de recurs, a fost indicat ca temei dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În motivele scrise, inculpatul A. a susţinut că a fost condamnat în mod nelegal, avându-se în vedere trei fapte neprevăzute de legea penală, prin prisma lipsei unei conduite care să se circumscrie normei de incriminare prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., conduită care în fapt a constat într-o executare neconformă a unor contracte civile.

A solicitat admiterea recursului în casaţie şi, pe cale de consecinţă, achitarea în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în raport de fiecare dintre cele trei infracţiuni cu privire la care a fost condamnat în mod nelegal.

În motivele scrise, inculpatul B. a susţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, iar soluţia de condamnare dispusă este una nelegală, întrucât are în vedere o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a solicitat achitarea, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, recurentul a apreciat că în vederea reţinerii complicităţii la infracţiunea de înşelăciune se impunea să fi ajutat la inducerea în eroare a persoanei vătămate, astfel încât aceasta să dobândească o reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situaţii, iar ca urmare a reprezentării denaturate a situaţiei în discuţie, persoana vătămată să adopte o conduită autopăgubitoare. Analizând însă starea de fapt reţinută de Curtea de Apel Cluj, nu poate fi identificat în mod efectiv un aspect cu privire la care să fi ajutat la inducerea în eroare a persoanei vătămate C., sens în care unica soluţie legală care s-ar fi impus ar fi fost una de achitare în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 din C. proc. pen.

A concluzionat că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc condiţiile de tipicitate aferente infracţiunii de înşelăciune, întrucât presupusele acţiuni nu au fost unele de inducere în eroare şi nici nu au generat vreo pagubă în patrimoniul persoanelor vătămate, drept pentru care soluţia de achitare se impune cu puterea evidenţei.

IV. Examinând recursurile în casaţie, se constată că acestea nu sunt fondate.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Cazul de casare invocat de inculpaţii A. şi B. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitoare la faptul că inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a induce în eroare, critici examinate şi înlăturate de către judecătorii primelor instanţe.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de înşelăciune şi, respectiv, şi complicitate la această infracţiune - pentru inculpatul B., pentru care au fost condamnaţi recurenţii inculpaţi.

Astfel, s-au reţinut, pe baza probelor, următoarele:

Inculpatul A. în luna iunie 2012, a indus în eroare persoana vătămată V., profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla, creată de dependenţa cronică de alcool şi de nevoia de resurse financiare pentru a-şi finanţa viciul, prin:

- prezentarea ca adevărată a intenţiei nereale de cumpărare a apartamentului nr. x, situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, în suprafaţă utilă de 53,02 mp;

- determinând-o să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 14 iunie 2012, cu privire la imobilul în discuţie, pentru preţul vădit disproporţionat de 75.000 RON (consemnat cu scopul ca inculpatul să obţină controlul asupra imobilului persoanei vătămate), dar fără intenţia reală de a-l achita, preţ compus din suma de 35.000 RON şi o garsonieră nedeterminată situată în Cluj-Napoca (echivalentul utopic al diferenţei de 40.000 RON), convenţie în cuprinsul căreia, profitându-se de imposibilitatea de înţelegere a situaţiei de către persoana vătămată V., s-a atestat în mod nereal plata obligaţiei pecuniare în valoare de 35.000 RON - prejudiciul nefiind concretizat, ca urmare a decesului persoanei vătămate V. la data de 1 septembrie 2012 şi a refuzului soţiei acestuia G. (despărţită în fapt în anul 2007 de V. -, despre existenţa căreia inculpatul a aflat ulterior inducerii în eroare a persoanei vătămate V.) de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare.

Apoi, în perioada iulie 2012 - septembrie 2012, cu sprijinul moral şi material al inculpatului B., profitând de vulnerabilitatea persoanei vătămate C., care suferea de probleme de sănătate mintală şi de situaţia financiară precară în care se afla, a indus-o în eroare:

- prezentându-i ca adevărată intenţia sa de a intermedia vânzarea singurului bun de valoare al persoanei vătămate, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj;

- determinând-o iniţial să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu inculpatul B. (angajatul agenţiei imobiliare administrate de către A.), prin care B. se obliga să cumpere apartamentul pentru preţul lezionar de 70.000 RON (de cca. 3 ori mai mic decât valoarea de piaţă a bunului, consemnat cu scopul ca inculpatul A., prin intermediul lui B., să obţină controlul asupra imobilului persoanei vătămate), din care 25.000 RON şi o garsonieră nedeterminată situată în mun. Cluj-Napoca evaluată la 45.000 RON;

- apoi, prin remiterea unor sume de bani cu titlu de avans şi prin câştigarea încrederii, convingând-o să-l împuternicească printr-o procură notarială pe B. să vândă apartamentul către terţi (procură neutilizată datorită refuzului terţului-cumpărător de a încheia contractul prin mandatar);

- iar după obţinerea controlului integral asupra apartamentului, oferindu-i alte sume infime de bani şi punând-o în situaţia faptului împlinit că nu îi pot oferi la schimb decât o locuinţă situată la demisol într-un imobil din localitatea Floreşti (contraprestaţie pe care nu au mai îndeplinit-o, întrucât nu au achitat preţul către proproprietarul respectivului imobil);

- pentru ca, în final, persoana vătămată aflată sub controlul inculpatului A. să vândă, la data de 18 septembrie 2012, apartamentul către cumpărătorul stabilit de A. la preţul de 35.000 euro, sumă de bani care a ajuns în final la acest inculpat, cauzând un prejudiciu de 48.000 euro, valoarea de piaţă a apartamentului la momentul vânzării (din care persoana vătămată a primit în perioada comiterii faptei 15.500 RON.

Apoi, acelaşi inculpat, în luna februarie 2013, cu sprijinul intelectual şi material al inculpatului B., a indus în eroare persoana vătămată H.:

- prezentându-i ca adevărată intenţia de cumpărare, apoi de intermediere a unor parcele de teren situate în localitatea Luna de Sus, jud. Cluj, în suprafaţă totală de 3.900 mp, cu privire la care persoana vătămată deţinea drept de proprietate pentru o parcelă în suprafaţă de 1.500 mp, respectiv era coproprietară sau putea negocia pentru ceilalţi proprietari sau succesori ai acestora referitor la diferenţa de 2.400 mp;

- determinând-o prin amăgiri şi avansarea unor sume infime de bani din valoarea totală a imobilelor, să încheie la data de 4 februarie 2013 antecontractul de vânzare-cumpărare cu interpusul său, inculpatul B., în calitate de promitent-cumpărător, pentru preţul de 39.000 euro (10 euro/mp);

- iar ulterior, în pretinsa executare a antecontractului, prin inducere în eroare cu privire la conţinutul şi limitele procurii, determinând-o să-l mandateze (procura notarială din data de 4 februarie 2013) pe acelaşi B. la vânzarea către terţi a parcelelor de teren în suprafaţă totală de 3.900 mp (din care doar 1.500 mp se aflau în proprietatea exclusivă a persoanei vătămate) şi să efectueze demersuri de intabulare pentru celelalte parcele de teren în favoarea aceleiaşi H.;

- după care, B., direcţionat de A., fără ştiinţa persoanei vătămate şi fără informarea ulterioară a acesteia, a vândut prin contractul notarial din data de 11 februarie 2013, martorilor P. şi Q., pentru preţul deghizat de 10.000 RON terenul în suprafaţă de 1.500 mp intabulat pe numele persoanei vătămate H., inculpaţii încasând în realitate pentru ei suma de 2.000 euro şi 2 autovehicule (însumat preţul primit fiind de cca. 12.400 euro);

- iar la data de 18 februarie 2013, prin intermediul aceluiaşi B., cu depăşirea împuternicirii notariale (obţinute oricum prin inducere în eroare), fără a face vreun demers prealabil de intabulare a parcelelor de teren (conform antecontractului iniţial), a promis spre vânzare martorilor S. şi T. o parcelă de teren eventuală ce s-ar fi constituit din alipiri şi dezlipiri succesive, în suprafaţă de 1.400 mp, pentru preţul redus de 8.500 euro pe care inculpaţii l-au încasat integral, fără informarea persoanei vătămate H., cauzând un prejudiciu persoanei vătămate de 29.000 euro (echivalentul terenului de 2.900 mp - vândut sau promis către terţi, conform înţelegerii iniţiale cu persoana vătămată - 10 euro/mp).

Inculpatul B., în perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, a ajutat material şi moral autorul acţiunii de inducere în eroare a persoanei vătămate I., prin:

- prezentarea ca adevărată a intenţiei autorului a intermedia vânzarea unui teren în suprafaţă de 2.000 mp, complicele prezentându-se ca şi cumpărător la indicaţia autorului, semnând la data de 15 noiembrie 2010 antecontractul de vânzare-cumpărare, cu scopul de a permite autorului să obţină control asupra tranzacţionării terenului persoanei vătămate;

- interpunerea, la solicitarea autorului, la data de 15 noiembrie 2010 a inculpatului B. în promisiunea de vânzare-cumpărare cu soţii CC. şi DD., pentru a încasa preţul pentru o parcelă dezmembrată din terenul persoanei vătămate (6.500 euro remişi inculpaţilor astfel: 3.000 euro la data de 15 noiembrie 2010, 2.000 euro la data de 19 noiembrie 2010, 500 euro la data de 27 noiembrie 2010, iar diferenţa de 1.000 euro la data de 22 decembrie 2010);

- limitarea raportului contractual direct dintre persoana vătămată I., vânzător, şi cumpărătorii-terţi CC. şi DD. (o parcelă dezmembrată), respectiv BB. (cealaltă parcelă dezmembrată de inculpaţi);

- respectiv prin prezentarea de către autor a unor elemente de fapt nereale esenţiale (imposibilitatea terţilor-cumpărători de a achita preţul la semnarea contractelor notariale, cu promisiunea că plata se va realiza în câteva zile - sens în care B., la indicaţia autorului, a semnat o menţiune adiţională la antecontractul iniţial), determinând-o pe I. la data de 11 februarie 2011 să semneze 2 contracte de vânzare-cumpărare notariale pentru cele două parcele de teren dezmembrate din suprafaţa de 2.000 mp, în pofida faptului că nu încasase preţul, B. încasând de la terţul-cumpărător BB. preţul de 18.000 RON, cauzând persoanei vătămate o pagubă iniţială de 10.000 euro (preţul înţelegerii).

Inculpatul B., în luna februarie 2013, a contribuit la inducerea în eroare şi prejudicierea persoanei vătămate H., prin ajutorul intelectual şi material oferit inculpatului A. în demersurile de prezentare ca adevărate a unor fapte mincinoase, astfel:

- a susţinut oferta inculpatului A. de intermediere a unor parcele de teren situate în localitatea Luna de Sus, jud. Cluj, în suprafaţă totală de 3.900 mp, cu privire la care persoana vătămată deţinea drept de proprietate pentru o parcelă în suprafaţă de 1.500 mp, respectiv era coproprietară sau putea negocia pentru ceilalţi proprietari sau succesori ai acestora referitor la diferenţa de 2.400 mp;

- a semnat la data de 04 februarie 2013 antecontractul de vânzare-cumpărare în calitate de promitent-cumpărător, pentru preţul de 39.000 euro (10 euro/mp);

- iar ulterior, în aceeaşi zi, în pretinsa executare a antecontractului, a condus-o pe persoana vătămată la notar pentru a emite procura de intabulare şi vânzare, B. figurând ca mandant, conţinutul şi limitele procurii nefiind înţelese de persoana vătămată pe fondul inducerii în eroare realizate de A.;

- după care, B., direcţionat de A., fără ştiinţa persoanei vătămate şi fără informarea ulterioară a acesteia, a vândut prin contractul notarial din data de 11 februarie 2013, martorilor P. şi Q., pentru preţul deghizat de 10.000 RON terenul în suprafaţă de 1.500 mp intabulat pe numele persoanei vătămate H., inculpaţii încasând în realitate pentru ei suma de 2.000 euro şi 2 autovehicule (însumat preţul primit fiind de cca. 12.400 euro);

- iar la data de 18 februarie 2013, B., cu depăşirea împuternicirii notariale (obţinute oricum prin inducere în eroare de către A.), fără a face vreun demers prealabil de intabulare a parcelelor de teren (conform antecontractului iniţial), a promis spre vânzare martorilor S. şi T. o parcelă de teren eventuală ce s-ar fi constituit din alipiri şi dezlipiri succesive, în suprafaţă de 1.400 mp, pentru preţul redus de 8.500 euro pe care inculpaţii l-au încasat integral, fără informarea persoanei vătămate H., cauzând un prejudiciu persoanei vătămate de 29.000 euro (echivalentul terenului de 2.900 mp - vândut sau promis către terţi, conform înţelegerii iniţiale cu persoana vătămată - 10 euro/mp).

Apoi, în perioada iulie 2012 - septembrie 2012, l-a ajutat moral şi material de A. să o inducă în eroare pe persoana vătămată C., profitându-se de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, prin prezentarea ca adevărată a intenţiei autorului de a intermedia vânzarea singurului bun de valoare al persoanei vătămate, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj;

- B., direcţionat de autor, a încheiat cu persoana vătămată antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care B. se obliga să cumpere apartamentul pentru preţul lezionar de 70.000 RON (de cca. 3 ori mai mic decât valoarea de piaţă a bunului, consemnat cu scopul ca inculpatul A. să obţină controlul asupra imobilului persoanei vătămate), din care 25.000 RON şi o garsonieră nedeterminată situată în mun. Cluj-Napoca evaluată la 45.000 RON;

- a acceptat propunerea lui A. de a fi împuternicit de persoana vătămată printr-o procură notarială să vândă apartamentul acesteia către terţi (procură neutilizată datorită refuzului terţului-cumpărător de a încheia contractul prin mandatar);

- a fost prezent la notar la data de 18 septembrie 2012, când a fost vândut apartamentul către cumpărătorul stabilit de A. la preţul de 35.000 euro, sumă de bani care a ajuns în final la acest inculpat, cauzându-se un prejudiciu de 48.000 euro, valoarea de piaţă a apartamentului la momentul vânzării (din care persoana vătămată a primit în perioada comiterii faptei 15.500 RON).

În raport de situaţia de fapt stabilită în cauză, Înalta Curte constată că acţiunile inculpaţilor de a induce în eroare, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, profitând de diversele vulnerabilităţi ale celor patru persoane vătămate (V., aflat într-o stare de dependenţă cronică de alcool şi nevoie de resurse financiare; C., suferindă de probleme de sănătate mintală şi cu o situaţie financiară precară; H.; I.), corespund textului legal de incriminare a faptei de înşelăciune şi, respectiv, complicitate la aceasta - pentru inculpatul B., în modalitatea reţinută de primele instanţe.

Sub acest aspect, prin raportare la situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi cea de apel, acţiunile inculpatului B. din perioada iulie 2012 - septembrie 2012, prin care, în mod concret, a încheiat cu persoana vătămată C. antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care se obliga să cumpere apartamentul acesteia, de a accepta propunerea inculpatului A. de a fi împuternicit de persoana vătămată printr-o procură notarială să vândă apartamentul acesteia către terţi, de a fi prezent la notar la data de 18 septembrie 2012, când a fost vândut apartamentul către cumpărătorul stabilit de A. la preţul de 35.000 euro, sumă de bani care a ajuns în final la acest inculpat, cauzându-se un prejudiciu de 48.000 euro, reprezintă acte de ajutor moral şi material, specifice participaţiei sub forma complicităţii.

În ce priveşte recursul inculpatului A., deşi formal a fost indicat motivul care ar întemeia cazul de casare invocat, respectiv că niciuna din conduitele de care a fost acuzat nu se circumscriu normei de incriminare, neputând fi considerate acţiuni de inducere în eroare, totodată neexistând o pagubă, în realitate, argumentele vizează reiterarea criticilor privind stabilirea vinovăţiei raportat la probaţiunea administrată.

Astfel, se contestă situaţia de fapt, solicitându-se în realitate reţinerea unei alte baze factuale, prin aprecierea probatoriului (faptul că în mod greşit s-a reţinut că acţiunile inculpatului constituie o inducere în eroare ori că în mod greşit s-a apreciat că s-au produs prejudicii în urma acestora), aspecte care exced cadrului reglementat prin calea extraordinară de atac exercitată, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din octombrie 2017.

Contestarea încadrării juridice dată faptelor reţinute de instanţe vizează în concret lipsa de temeinicie a acuzaţiei penale, iar nu greşita raportare a stării de fapt reţinute de instanţe la norma de incriminare.

Înalta Curte constată că, în realitate, critica ambilor recurenţi inculpaţi priveşte latura subiectivă a infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, în sensul că nu au acţionat cu intenţia de a induce în eroare, critică care nu poate fi primită.

Conceptul de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei, în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la vinovăţia prevăzută de lege.

Drept urmare, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a unei infracţiuni, fie pentru că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pentru că a intervenit dezincriminarea faptei.

Instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Or, prin raportare la considerentele sus-menţionate, se constată că fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie de către inculpatul B. - faptul că nu poate fi identificat în mod efectiv un aspect cu privire la care să fi ajutat la inducerea în eroare a persoanei vătămate C., că nu au generat nicio pagubă în patrimoniul persoanelor vătămate sau că nu există un ajutor din partea sa la inducerea în eroare a persoanei vătămate, astfel încât aceasta să dobândească o reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situaţii, iar ca urmare a reprezentării denaturate a situaţiei în discuţie, persoana vătămată să adopte o conduită autopăgubitoare -, porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Stabilirea formei de vinovăţie cu care inculpatul a acţionat nu se poate face în afara situaţiei de fapt - care în cauză a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală.

Înalta Curte apreciază ca întemeiată cererea formulată în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar de către intimata parte civilă G., prin apărător ales, de obligare a recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.190 RON, ocazionate de exercitarea prezentei căi de atac, astfel cum rezultă din înscrisul depus, motiv pentru care va obliga recurenţii la plata sumelor de câte 595 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi A., în sumă de câte 160 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 595 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă G.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi A., în sumă de câte 160 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2021.

Procesat de GGC - LM