Defendants' smuggling convictions upheld; cigarettes derived from smuggling criminal regardless of quantity.

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 30 din 5 februarie 2020 a Judecătoriei Bârlad:

1. A fost condamnat inculpatul A. (...) la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, transportul, depozitarea şi vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte asimilate infracţiunii de contrabandă în formă continuată prev. de art. 270 alin. (3) cu raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 75 alin. (1) lit. d), art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii, constând în interzicerea următoarelor drepturi prev. de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

2. A fost condamnată inculpata B. (...) la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, transportul, depozitarea şi vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte asimilate infracţiunii de contrabandă în formă continuată prev. de art. 270 alin. (3) cu raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 75 alin. (1) lit. d), art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii, constând în interzicerea următoarelor drepturi prev. de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

3. A fost condamnat inculpatul C., (...) la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, transportul, depozitarea şi vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte asimilate infracţiunii de contrabandă în formă continuată prev. de art. 270 alin. (3) cu raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 75 alin. (1) lit. d), art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii, constând în interzicerea următoarelor drepturi prev. de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi B. a următoarelor bunuri: 77 pachete ţigări marca x cu timbru de provenienţă Republica Moldova depuse la Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Vaslui.

S-a constatat achitat integral prejudiciul în sumă de 2.770 RON produs părţii civile A.N.A.F - D.G.R.F.P. Iaşi - Direcţia Regională Vamală - Iaşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 29 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, fapta prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) cu ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, în esenţă, s-a reţinut că, la data de 23 februarie 2017, organele de poliţie judiciară din cadrul I.T.P.F. Iaşi - Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Vaslui, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul A. distribuie şi comercializează diverse cantităţi de ţigări de provenienţă Republica Moldova şi Duty Free, provenite din contrabandă, către diverse persoane cunoscute de pe raza com. Fălciu, judeţul Vaslui, după ce acestea sunt achiziţionate din mun. Galaţi de la diferite persoane, ulterior fiind transportate cu diferite mijloace de transport pe raza comunei sus-menţionate, motiv pentru care au dispus efectuarea de cercetări faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, fapte asimilate infracţiunii de contrabandă în formă continuată, prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) cu raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa din data de 22 februarie 2017, organele de poliţie au dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) cu ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, constând în aceea că numitul A. achiziţionează ţigări de contrabandă, de provenienţă R.Moldova şi Duty-Free din mun. Galaţi, pe care ulterior le distribuie şi comercializează la diferite persoane cunoscute de pe raza com. Fălciu, jud. Vaslui.

Prin Ordonanţa nr. 934/P/2017 din 16 mai 2017, organele de urmărire penală au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, faţă de suspecţii A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, fapta prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) cu ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., măsură confirmată de procuror prin ordonanţa din aceeaşi dată.

Prin Ordonanţa procurorului nr. 934/P/2017 din data de 19 iunie 2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspecţii A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, fapta prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin Ordonanţa procurorului 934/P/2017 din data de 3 iulie 2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi faţă de C., pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiunii de contrabandă, fapta prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Inculpaţilor A., B. şi C. le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 10, art. 83, art. 108 din C. proc. pen. întocmindu-se procesele-verbale din datele de 17 mai 2017, 26 iunie 2017 şi 6 iulie 2017.

Pe parcursul urmăririi penale inculpaţii nu au beneficiat de asistenţă juridică, nefiind cazul, aceştia declarând că nu doresc să fie asistaţi de apărător.

După procedura din camera preliminară, nefiind cereri şi excepţii, la data de 26 februarie 2019, s-a dispus începerea judecăţii cu privire la cei trei inculpaţi, după ce s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a stabilit primul termen de judecată la data de 13 iunie 2019.

Inculpaţii au fost de acord să dea declaraţii în faţa instanţei, însă nu au recunoscut faptele în forma reţinută de procuror în rechizitoriu, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedura de drept comun.

Au fost administrate probe, respectiv proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi proba testimonială, cu martorii: D. şi E.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt arătată în rechizitoriu este susţinută de toate probele administrate în cauză.

La începutul anului 2017, inculpaţii A. şi soţia sa B. au luat hotărârea de a achiziţiona şi comercializa ţigări de contrabandă, provenite din Republica Moldova, pentru a obţine diverse sume de bani.

Astfel, s-a stabilit în urma cercetărilor ce s-au efectuat în cauză, că în perioada februarie - mai 2017, inculpaţii A. şi soţia sa B. au procurat din diverse surse, diferite cantităţi ţigări de contrabandă de pe raza mun. Galaţi, pe care ulterior, le-au transportat pe raza localităţii Rânzeşti, comuna Fălciu, judeţul Vaslui, unde le-au comercializat la diferite persoane, cu preţul de 10 RON/pachet, în vederea desfăşurării acestei activităţi infracţionale fiind ajutaţi şi de inculpatul C.

În legătură cu inculpatul A., s-a stabilit faptul că acesta împreună cu soţia lui B., au domiciliul în mun Galaţi, dar locuiesc fără forme legale, la imobilul părinţilor săi, F. şi G. în prezent decedaţi din localitatea Rânzeşti, com. Fălciu, judeţul Vaslui.

În perioada sus-menţionată, inculpaţii A. şi B. s-au deplasat şi au cumpărat din Piaţa "H." din mun. Galaţi de la diferite persoane ţigări provenite din contrabandă, marca xl, fiind ajutaţi de fiecare dată, de inculpatul C. în achiziţionarea şi transportul acestor ţigări provenite din contrabandă, folosind mijlocul de transport marca x cu numărul de înmatriculare x, aparţinând acestuia din urmă.

Fiind audiaţi în cursul cercetărilor, inculpaţii A. şi B. au recunoscut faptul că în perioada februarie - mai 2017, atât el cât şi soţia lui B. s-au deplasat în mun. Galaţi, în perioada 11 - 14 martie 2017, iar el în perioadele 12 - 14 aprilie 2017 şi 12 - 15 mai 2017, ocazie cu care au cumpărat de la diferite persoane, ţigări provenite din contrabandă din H., din mun. Galaţi. Tot cu această ocazie, din declaraţiile acestora a mai reieşit faptul că în perioada 11 - 14 martie 2017, B. a cumpărat cantitatea de 80 pachete de ţigări marca xl, la preţul de 6 - 7 RON pachetul, pe care le-a transportat cu mijloace de transport în comun până în localitatea Rânzeşti, com Fălciu, judeţul Vaslui.

De asemenea, au mai menţionat faptul că şi A. a cumpărat ţigări provenite din contrabandă, marca xl din H., din mun. Galaţi, în prima perioada (12 - 14 aprilie 2017) când a achiziţionat un număr de 60 pachete, iar în a doua perioadă (12 - 15 mai 2017) când a achiziţionat un număr de 80 pachete, pe care ulterior le-a transportat şi el cu mijloace de transport în comun în jud. Vaslui.

Ţigările astfel cumpărate şi transportate, au fost date de către ei la diferite persoane din localitate pentru munca prestată în gospodărie sau lucrări agricole, sau au fost vândute către diferite persoane, cu preţul de 10 RON pachetul.

Aceştia au mai declarat faptul, că ei cunoşteau că ţigările marca xl sunt de provenienţă Republica Moldova şi că provin din contrabandă.

Declaraţiile de recunoaştere a faptelor ale inculpaţilor A. şi B. au fost confirmate de cercetările ulterioare efectuate în cauză, respectiv de înregistrările convorbirilor telefonice ale acestora, dar şi de declaraţiile martorilor audiaţi de către organele de politie.

Din declaraţia martorului I. dată în data de 9 iunie 2017, reiese faptul că îi cunoaşte pe soţii A. şi pe B. de când s-au mutat din localitatea Galaţi în localitatea Rânzeşti, com. Fălciu, jud. Vaslui, la domiciliul mamei numitului A. pe nume G., de aproximativ 3 ani. Acesta a mai declarat faptul că el cunoştea faptul că soţii A. şi J. cumpărau din localitatea Galaţi ţigări provenite din contrabandă, marca xl după care le comercializau cu 10 RON pachetul de ţigări la diferite persoane din localitatea Rânzeşti. De asemenea, acesta a mai declarat că atât A. cât şi B. i-au vândut şi lui ţigări, marca xl, tot cu 10 RON pachetul de ţigări, ca şi celorlalţi.

Din declaraţia martorului K. dată în data de 19 mai 2017 reiese faptul că soţii A. şi B. comercializau ţigări provenite din contrabandă marca xl cu 10 RON pachetul de ţigări. De asemenea mai declară faptul că şi el a cumpărat de la aceştia 2 - 4 pachete săptămânal, deoarece era fumător pasionat.

Din declaraţia martorului E. dată în data de 19 mai 2017 reiese faptul că este fumătoare şi a cumpărat şi ea de mai multe ori ţigări marca xl cu 10 RON pachetul de ţigări de la soţii A. şi B.

Din declaraţia martorului D. dată în data de 19 mai 2017 reiese faptul că a luat la cunoştinţă despre faptul că A. comercializa ţigări provenite din contrabandă, marca xl, deoarece desfăşura diferite activităţi în gospodăria acestuia şi îl ajuta la diferite lucrări agricole, iar pentru aceste activităţi îi dădea ţigări provenite din aceste surse.

De asemenea, acesta a mai relatat faptul că ştia că A. se deplasa lunar în localitatea Galaţi, şi că de acolo aducea ţigările provenite din contrabandă, marca xl.

Relevantă în sens este şi declaraţia inculpatului C., din care a reieşit faptul că îi cunoaşte pe soţii Pintilie de când erau colegi de serviciu cu A. în L. şi că în prezent aceştia locuiesc în satul Rânzeşti, com Fălciu, jud. Vaslui. Acesta a mai declarat, că pentru a-şi pune în practică intenţiile infracţionale, soţii Pintilie veneau ocazional în mun. Galaţi, ocazie cu care apelând la el, îi transporta cu maşina personală în diferite locuri pentru a-şi rezolva diferite probleme sau pentru a face cumpărături de diverse bunuri.

Cu această ocazie, a observat că soţii Pintilie pe lângă cumpărăturile pe care le făceau în H. din mun. Galaţi, aceştia cumpărau şi ţigări provenite din contrabandă, din R.Moldova, în special marca xl cu preţul de 6 - 6,5 RON pachetul de ţigări.

Tot cu această ocazie, sus-numitul a mai declarat faptul că ştia că ţigările achiziţionate de către soţii Pintilie din H. din mun. Galaţi, provin din contrabandă, dar nu avea cunoştinţă că ulterior, aceştia le comercializează cu preţul de 10 RON pachetul la diferite persoane de pe raza localităţii Rânzeşti, com. Fălciu, jud. Vaslui, aceştia aducându-i la cunoştinţă că le cumpără doar pentru a le da la diferite persoane din satul Rânzeşti, care-i ajută în gospodărie sau la diferite lucrări agricole,

Inculpatul C. a mai declarat faptul, că el doar i-a ajutat pe soţii Pintilie la achiziţionarea şi transportul ţigărilor şi a altor bunuri din H. din mun. Galaţi până la domiciliul lor din aceeaşi localitate, folosind maşina personală marca x, cu numărul de înmatriculare x.

De asemenea, a mai menţionat faptul că această activitate infracţională a desfăşurat-o deoarece între el şi soţii Pintilie se leagă o prietenie mai veche, iar cei doi inculpaţi au apelat la serviciile lui, începând din luna februarie 2017 şi până în la data de 14 mai 2017.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 23 februarie 2017, procesele-verbale de investigaţii, respectiv de identificare din 20 februarie 2017, 27 februarie 2017, 24 februarie 2017, 28 februarie 2017, 6 martie 2017 precum şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpaţii A. şi soţia sa B. şi C., aveau o legătură strânsă între ei în desfăşurarea activităţii infracţionale.

Totodată, numitul A. a avut o serie de discuţii telefonice cu soţia lui, din care a reieşit faptul că aceasta nu s-a mai deplasat în Republica Moldova cu numitul C., deoarece a reuşit să achiziţioneze toate bunurile din mun. Galaţi, fiind ajutat de către acesta, ocazie cu care că a cheltuit suma de 1.700 RON, moment în care numitul A. enervat, i-a reproşat soţiei că a cheltuit prea mulţi bani, dar se consolează cu faptul că suma de 500 - 600 RON va fi recuperată din vânzarea ţigărilor.

Ulterior, în data de 14 martie 2017 numita B. s-a deplasat în localitatea Rânzeşti cu un microbuz de linie, care făcea curse regulate Galaţi - Iaşi, ocazie cu care a transportat cantitatea de 80 pachete de ţigări la domiciliul lor.

În acest sens, s-au reţinut ca relevante discuţiile dintre A. şi B., astfel cum sunt redate în hotărârea primei instanţe.

(...)

Prin Încheierea nr. 23/2017 din data de 16 mai 2017, Judecătorul de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Judecătoriei Bârlad a autorizat efectuarea unor percheziţii domiciliare la locuinţele inculpaţilor.

Astfel, la data de 17 mai 2017, fiind efectuată o percheziţie domiciliară la imobilul situat în jud. Vaslui, aparţinând numitei G., mama inculpatului A., în prezent decedată, unde locuiesc fără forme legale A. şi B., a fost identificată şi ridicată cantitatea de 77 pachete de ţigări, marca xl, cu timbrul de accizare din Republica Moldova.

În urma relaţiilor solicitate de la Direcţia Regională Vamală Iaşi, a rezultat că prejudiciul cauzat prin fapta săvârşită de către inculpaţii A., B. şi C. este în cuantum de 2.770 RON, iar prin adresa de răspuns unitatea sus-menţionată a comunicat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu această sumă, inclusiv pentru sumele datorate cu titlu de creanţe accesorii legal prevăzute.

Pe timpul cercetărilor, inculpaţii au avut o atitudine sinceră şi cooperantă recunoscând fapta comisă, iar cu privire la prejudiciul cauzat aceştia l-au achitat conform chitanţei cu seria x/2015 cu numărul x din data de 26 iunie 2017.

În cursul cercetărilor, cantitatea de 77 pachete de ţigări marca xl cu timbru de accizare din Republica Moldova, a fost ridicată de la inculpaţii A., B. şi a fost depusă în camera de corpuri delicte din cadrul S.T.P.F. Vaslui.

În acest sens cunoaşterea provenienţei bunurilor sau a mărfurilor (cunoaşterea faptului că bunurile sau mărfurile provin din contrabandă) înseamnă cunoaşterea caracterului ilegal al provenienţei acestora, mai exact, cunoaşterea faptului că bunurile sau mărfurile au fost introduse în ţară prin eludarea controlului vamal.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită în faza de urmărire penală cu:

- proces-verbal de constatare şi sesizare din oficiu, întocmit de către organele de poliţie din data de 23 februarie 2017;

- declaraţiile martorilor I., K., E., D.;

- declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor A., B., C.

- copie xerox privind chitanţa pentru încasarea de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri datorate bugetului general consolidat, (prejudiciu ţigarete) pe numele debitorului A., f. 65.

- procese-verbale de identificare şi verificare a inculpaţilor A., B. şi a unor persoane despre care existau date că au achiziţionat ţigări de la inculpatul A., f. 66, 67, 68, 69, 70,71, 72, 73.

- proces-verbal de constatare din data de 15 mai 2017 referitor la faptul că inculpatul A. a fost observat când a coborât din microbuzul care efectua curse regulate pe ruta Galaţi - Iaşi, având asupra lui bagaje personale în care transporta ţigări de contrabandă şi planşe foto, f. 74, 75, 76.

- procese-verbale şi note întocmite de către organele de poliţie cu redarea rezumativă în formă scrisă a convorbirilor interceptate şi înregistrate dintre inculpaţii A. şi C., B., fila x, 108.

- proces-verbal de efectuare investigaţii cu privire la imobilul în care locuiesc fără forme legale inculpaţii A. şi B., situat în localitatea Rânzeşti, com. Fălciu, judeţul Vaslui şi planşe foto, f. 120, 121, 122, 123, 124, 125.

- procese-verbale de percheziţie domiciliară întocmite de către organele de poliţie privind - percheziţiile efectuate la imobilele inculpaţilor A. şi B., situate în localitatea Rânzeşti, com. Fălciu, judeţul Vaslui şi mun. Galaţi, str. x, et. y, jud, Galaţi, respectiv C., situat în mun. Galaţi, judeţul Galaţi, f. 132, 133, 141, 142, 147. firi predare primire acte de constatare şi bunuri provenite din comiterea faptelor şi dovezi de predare primire a astfel de bunuri, f. 125, 126, 127, 128, 129, 130, 131, 132.

Instanţa potrivit articolului 374 alin. (7) C. proc. pen. a avut în vedere la deliberare, toate probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea nefiind contestate în procedura camerei preliminare.

De asemenea, a avut în vedere şi declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de către instanţă.

Analizând materialul probator administrat, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care nu au fost contestate în procedura de cameră preliminară de către inculpaţi şi chiar dacă nu şi-au recunoscut în faţa instanţei vinovăţia, instanţa nu poate face abstracţie total de toată urmărirea penală desfăşurată, mai ales că în cursul acesteia, inculpaţii au declarat că recunosc faptele.

(...)

În cauza dedusă judecăţii, instanţa a constatat că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată în privinţa inculpaţilor, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăţia acestora.

Astfel, instanţa de judecată a coroborat toate probele administrate.

Caracterul mincinos al apărărilor inculpaţilor este evidenţiat de un set de argumente de logică, dar şi de chestiuni obiective descrise în cele ce urmează: ţigările marca xl nu se găsesc în comerţ în România, iar faptul că provin din contrabandă este evident, fără niciun dubiu, în primul rând din cauza lipsei marcajelor fiscal; inculpaţii nu se pot apăra în sensul că nu ar fi observat lipsa acestor marcaje; potrivit legii, deţinerea acestor produse accizabile este strict reglementată în Codul vamal, fiind necesară existenţa autorizării de antrepozit fiscal, care se emite în favoarea unor comercianţi de către instituţii publice avizate, ceea ce nu este cazul în speţă; comerţul ilicit cu acest gen de bunuri în asemenea cantitate este reglementat prin condiţionarea prezenţei timbrului fiscal; activitatea de contrabandă cu ţigări a fost şi este foarte profitabilă, ceea ce considerăm că este scopul real al inculpaţilor de a le comercializa; purtau banderolă de marcaj fiscal aparţinând unei alte ţări sau erau fără banderolă; cantitatea de ţigări achiziţionată era mare şi se făcea periodic; preţul de achiziţie era evident mai mic decât cel practicat de comercianţii autorizaţi pentru produse similare; ţigaretele au fost achiziţionate de la persoane care în mod evident nu îşi desfăşurau activitatea în mod legal, fiscalizat, cumpărarea nefiind realizată într-un loc autorizat; inculpaţii, pentru ţigaretele respective nu au prezentat acte justificative.

Având în vedere cele prezentate, s-a concluzionat că faptele săvârşite de către inculpaţii A., B. şi C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, întrucât aceştia au cunoscut că bunurile sau mărfurile achiziţionate provin din contrabandă.

Faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu se circumscriu cu evidenţă dispoziţiilor incriminatorii ale art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, respectiv elementului material al infracţiunii asimilate contrabandei care constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând ca provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Relativ la latura subiectivă a infracţiunii, inculpaţii au săvârşit faptele asimilate contrabandei cu intenţie directă ceea ce implică reprezentarea atingerii aduse relaţiilor sociale de protecţie a regimului administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată ca urmare a încălcării relaţiilor sociale de natură economică ce reglementează regimul vamal.

Declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, cât şi cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că acesta a desfăşurat în această perioadă o activitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume de deţinere, transport, depozitare şi vânzare de ţigări, mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă.

Acestea fiind reţinute, instanţa a constatat că întregul material probator administrat în cauză relevă, atât obiectiv, cât şi subiectiv, existenţa faptelor asimilate infracţiunii de contrabandă în formă continuată, precum şi vinovăţia inculpaţilor.

În drept, faptele inculpaţilor A., B. şi C. care, în perioada februarie 2017 - mai 2017, în mod constant, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au desfăşurat activităţi asimilate infracţiunii de contrabandă constând în colectarea, deţinerea, transportarea, depozitarea şi vânzarea de ţigări cu timbru de accizare de Republica Moldova, realizând că acestea provin din contrabandă urmare a achiziţionării acestora de la diverşi cetăţeni din mun. Galaţi, ţigările fiind introduse în România prin sustragerea de la controlul vamal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, fapte asimilate infracţiunii de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În sarcina inculpaţilor s-au reţinut dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii în formă continuată, întrucât inculpaţii au săvârşit faptele în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aceasta fiind modalitatea inculpaţilor de aşi asigura cele necesare traiului şi nu numai, activitatea infracţională a acestora fiind întreruptă de punerea sub urmărirea penală, ce s-a dispus în cauză.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa a reţinut că aplicarea unor pedepse se justifică în raport cu circumstanţele faptelor.

Infracţiunea de contrabandă reprezintă unul din fenomenele economico-sociale complexe, de maximă importanţă, cu efect semnificativ asupra veniturilor fiscale ale României, perturbând activitatea economică în cadrul pieţei interne prin crearea unor fluxuri nejustificate de bunuri şi prin introducerea pe piaţa internă a unor bunuri la preţuri nejustificat de mici. În general, contrabanda de ţigarete constituie o ameninţare permanentă pentru concurenţialitatea pieţei legale, interne şi europene, afectând grav bugetul general consolidat, interesele financiare ale Uniunii Europene.

Pericolul concret trebuie raportat şi la consecinţele importante pe care acţiunile unor astfel de inculpaţi le au asupra economiei naţionale, având în vedere prejudiciile importante pe care le cauzează bugetului de stat.

Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, reţinând că inculpatul A. este în vârstă de 62 ani, are studii 8 clase, este pensionar, căsătorit, fără antecedente penale.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând provenienţa ţigărilor şi indicând unele dintre persoanele cărora le-a valorificat ţigările de contrabandă.

Inculpata B. - este în vârstă de 58 ani, are studii 10 clase, este pensionară, căsătorită, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând faptele comise aşa cum au fost constatate şi probate.

Inculpatul C. - este în vârstă de 46 ani, are studii şcoala profesională, de ocupaţie este sudor, căsătorit, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând faptele comise aşa cum au fost constatate şi probate.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Astfel, instanţa va pronunţa o soluţie de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunile descrise mai sus.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate celor trei inculpaţi, instanţa are în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 noul C. pen.; informaţiile relevate de fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor potrivit cărora, aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale; gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite; modalitatea de comitere a acestora, respectiv în formă continuată şi nu în ultimul rând prejudiciul relativ redus adus bugetului de stat.

Constatând dovedite faptele şi vinovăţia inculpatei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, instanţa a procedat la stabilirea câte unei pedepse pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi.

Nu trebuie ignorată nici amploarea pe care fenomenul contrabandei de ţigări a luat-o în ultima perioadă, realitate care, raportată la elementele mai sus menţionate, în lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor ar conduce la o încurajare tacită la săvârşirea altor fapte similare, cu consecinţa scăderii încrederii populaţiei în capacitatea de protecţie a statului.

Acest gen de infracţiuni aduce anual prejudicii deosebit de importante bugetului de stat, astfel încât şi sancţiunile aplicate trebuie să fie apte să asigure prevenţia generală şi pe cea specială, cu alte cuvinte să descurajeze continuarea săvârşirii în viitor a unor fapte de această natură.

Instanţa a reţinut pentru fiecare din cei trei inculpaţi, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.

În cazul reţinerii unei circumstanţe atenuante, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3.

Având în vedere că pentru faptele săvârşite de inculpaţi, pedeapsa este cuprinsă între 5 şi 15 ani, ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, instanţa a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă situată între limita minimă de 3 ani şi 4 luni şi limita maximă de 10 ani închisoare. Astfel, a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa minimă de 3 ani şi 4 luni închisoare, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Totodată, faţă de caracterul obligatoriu al pedepsei complementare, astfel cum prevede art. 270 alin. (1) C. pen., instanţa a interzis fiecărui inculpat, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. : a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Totodată, în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. instanţa a aplicat şi pedeapsa accesorie, astfel încât a interzis fiecăruia din cei trei inculpaţi, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Referitor la măsurile de siguranţă, potrivit prevederilor art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

Întrucât sunt bunuri de contrabandă în baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi B. a următoarelor bunuri: 77 pachete ţigări marca x cu timbru de provenienţă Republica Moldova depuse la Camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Vaslui.

În ce priveşte latura civilă, instanţa a constatat achitat integral prejudiciul în sumă de 2.770 RON produs părţii civile A.N.A.F - D.G.R.F.P. Iaşi - Direcţia Regională Vamală - Iaşi.

Împotriva sentinţei penale redate mai sus, au exercitat calea ordinară de atac a apelului, în termenul legal prevăzut de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii A., B. şi C.

I. Inculpaţii A. şi B. au solicitat, în latură penală, achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât fapta inculpaţilor nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenţie, iar în latură civilă restituirea sumei de 2.770 RON plătită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca fiind o plată nedatorată.

I.1. În latură penală, s-a invocat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi B. nu este prevăzută de legea penală, întrucât achiziţionarea nu se numără printre formele enumerate la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, iar actele ulterioare de deţinere, transportare şi donare sau revânzare au fost săvârşite în urma achiziţionării, iar nu independent de ea, urmând regimul juridic al acesteia.

În speţă, achiziţionarea, primul act de drept civil prin care inculpaţii au dobândit dreptul de proprietate şi au intrat în posesia ţigărilor, a constat în remiterea unei sume de bani în schimbul ţigărilor într-o piaţă publică din municipiul Galaţi, legal amenajată de către Consiliul Local, şi care se află sub paza poliţiei municipale.

Achiziţionarea nu este însă prevăzută la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În momentul achiziţionării, are loc primul act de vânzare, deci autorul faptei este tocmai persoana care a vândut ţigările, iar nu inculpaţii care au achiziţionat ţigările.

Procurorul a făcut referire în rechizitoriu doar la achiziţionare, la comercializare, deţinere şi transport. Formulările inexacte folosite de procuror nu se regăsesc întru-totul în dispoziţiile legii. Organul de urmărire penală s-a referit direct doar la deţinerea şi comercializarea ulterioare achiziţionării, fără a menţiona că deţinerea a fost posibilă tocmai ca o consecinţă a achiziţionării, fiind în fapt intrarea în posesie a bunului pentru care s-a plătit un preţ, iar nu o simplă detenţie precară. Este un act civil de dobândire a proprietăţii, care scoate din sfera penală actele ulterioare de deţinere şi transportare a bunurilor, dar şi revânzare ulterioară.

Procurorul şi instanţa nu vorbesc de revânzare, deşi în speţă prima vânzare are loc în momentul achiziţionării, achiziţionare cu privire la care nu s-a făcut dovada că este sancţionată de legea penală. Prin urmare, revânzarea este act de dispoziţie, care este un dezmembrământ al dreptului de proprietate dobândit prin achiziţionare.

Concluzia este că tocmai cel care a vândut ţigările în piaţă inculpaţilor a fost autorul vânzării şi, implicit, a infracţiunii din prezenta cauză, pentru că el a făcut singurul act de vânzare. Inculpaţii au fost cei care au achiziţionat, adică au cumpărat, iar ulterior au revândut.

Prin urmare, primul act, achiziţionarea de ţigări fără timbrul legal emis de autorităţile din România constituie o simplă contravenţie şi este sancţionată ca atare la art. *2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu art. *2961 alin. (1) lit. l) din aceeaşi lege, întrucât nu se depăşeşte pragul de 10.000 de ţigarete prevăzut pentru a fi calificat drept infracţiune.

I.2. Inculpaţii nu au cunoscut provenienţa bunurilor, nu au cunoscut că bunurile proveneau din trecerea prin alt loc decât prin vamă sau că au fost sustrase de la plata taxelor vamale, după trecerea prin vamă.

Procurorul nu a făcut dovada că bunurile provin din săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută la art. 270 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 86/2006 şi nu a putut stabili când sau cum au intrat bunurile în ţară, astfel cum rezultă din Adresa nr. x din 23 mai 2017 înaintată de Poliţia de Frontieră Vaslui către Direcţia Regională Vamală Iaşi. Dacă organul de urmărire nu a putut stabili perioada introducerii bunurilor în ţară, cum se poate considera dovedit faptul că inculpaţii cunoşteau, atunci când au achiziţionat bunurile, că ele au fost introduse prin alt loc decât prin vamă sau prin sustragere de la plata obligaţiilor vamale după trecerea prin vamă.

Formula utilizată de instanţă şi de procuror că inculpaţii ar fi trebuit să cunoască faptul că bunurile erau de contrabandă este total eronată, pentru că ea constituie o deducere, iar nu o cunoaştere, formularea fiind oricum eliminată prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015.

În concluzie, aspectele obiective nu pot fi luate în considerare, pentru că ele ţineau de interpretarea largă a noţiunii de contrabandă, care a fost înlăturată din interpretarea textului încă din anul 2015, iar organul de urmărire şi instanţa de fond continuă să le aplice, deşi ar fi trebuit să aplice textul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în lumina interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, achiziţionarea de ţigări fără să se fi cunoscut provenienţa lor ca fiind din contrabandă în formele prevăzute la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constituie contravenţie şi este sancţionată ca atare la art. *2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu art. *2961 alin. (1) lit. l) din aceeaşi lege, întrucât nu este depăşit pragul de 10.000 de ţigarete prevăzut pentru a putea fi încadrată ca infracţiune.

II. Inculpatul C., în esenţă, a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii din forma autoratului la infracţiunea asimilată contrabandei calificate în cea a complicităţii la aceeaşi infracţiune, în formă continuată;

- achitarea, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală;

- subsecvent primelor apărări, circumscrise soluţiei de achitare anterior propusă, şi dacă se va aprecia că faptele sesizate constituie infracţiunea asimilată contrabandei calificate, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, a solicitat, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reducerea acesteia cu încă o treime şi prin aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

II.1. Din perspectiva primului motiv de apel, a arătat că, în rechizitoriu şi în sentinţa apelată, se reţine că acţiunile comise, în mod repetat, pe raza municipiului Galaţi, de apelantul inculpat au constat în ajutorul dat celorlalţi inculpaţi în achiziţionarea şi transportul pachetelor de ţigări menţionate, dintr-o piaţă a municipiului până la un apartament al celorlalţi inculpaţi, situat în acelaşi municipiu. Or, aceste acţiuni ar putea fi imputate apelantului inculpat numai prin prisma instituţiei de drept penal a complicităţii la infracţiunea sesizată (prevăzută de art. 48 alin. (1) teza a II-a C. pen.).

Concluzia reiese, pe de o parte, din împrejurarea că, de fiecare dată, ceilalţi inculpaţi au achiziţionat (cumpărat), în mod repetat, pachetele de ţigări de la diverse persoane, de unde rezultă că acţiunea de cumpărare a fost comisă, în mod direct şi nemijlocit, de ceilalţi inculpaţi, şi nu de apelantul inculpat, care s-a rezumat la a îi însoţi şi transporta pe ceilalţi inculpaţi, cu autoturismul său, la şi de la piaţa mai sus arătată.

În privinţa celei de a doua acţiuni imputată apelantului inculpat, preliminar, înţelege să învedereze instanţei că, în susţinerea cererii, se referă la transportul persoanei celorlalţi inculpaţi, şi nu a pachetelor de ţigări pe care aceştia le deţineau, de fiecare dată, asupra lor, după cumpărare. Apelantul inculpat, de fiecare dată, când a fost solicitat de ceilalţi inculpaţi, a fost de acord să îi transporte pe aceştia, ca persoane, bineînţeles, cu tot cu bunurile lor mobile pe care le aveau asupra lor.

Norma de incriminare precizează, în mod expres, că transportul bunurilor şi a mărfurilor de natura celor în discuţie constituie infracţiunea analizată, deci, legiuitorul are în vedere transportul de mărfuri/bunuri, prin încredinţarea, prin predarea lor fizică transportatorului, şi nu cel de persoane, în care aceasta călătoreşte, personal, cu bunurile lor, fără a le preda transportatorului, păstrând permanent contactul fizic cu acestea.

De fiecare dată, după ce apelantul inculpat i-a transportat pe ceilalţi inculpaţi la apartamentul lor de pe raza municipiului Galaţi, cei din urmă s-au deplasat spre comuna în care locuiesc, din judeţul Vaslui, cu un mijloc de transport în comun, tot de persoane, având asupra lor bunurile cumpărate.

Faţă de aceste argumente, constatându-se că, în realitate, apelantului inculpat i s-au imputat acţiuni prezumtiv ilicite, prin care ceilalţi inculpaţi au fost ajutaţi să ajungă la şi de la o piaţă din municipiul Galaţi, de unde au cumpărat ţigări, pe care apoi, le-au avut, în mod fizic, asupra lor, la un apartament propriu, din acelaşi municipiu, pot fi examinate, din punct de vedere material, doar prin prisma complicităţii, şi nu a autoratului, la infracţiunea sesizată.

II.2. În privinţa solicitării de achitare, se au în vedere dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală.

Examinând prima acţiune imputată inculpatului, se observă, după cum a mai susţinut anterior, că achiziţionarea (cumpărarea) de ţigări, de genul celor în discuţie, nu este sancţionată de legea penală. Din verificarea normei de incriminare rezultă, fără putinţă de tăgadă, că modalitatea achiziţionării (cumpărării) de ţigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu a fost prevăzută şi sancţionată de legiuitor ca infracţiune, situaţie în care, evident, nici cel căruia i se impută că a ajutat pe autor, pentru a le cumpăra, nu poate fi acţionat penal.

Asupra celei de a doua acţiuni imputată apelantului inculpat, de ajutor dat celorlalţi inculpaţi, constând în transportarea cumpărătorului, având asupra sa (fizic) pachetele de ţigări, cumpărate în forma deja descrisă, consideră că nici aceasta nu este incriminată, câtă vreme legiuitorul nu a înţeles să incrimineze şi să sancţioneze cumpărarea, de pe teritoriul ţării, de asemenea bunuri, ca acţiune principală şi originară, fără de care nu putea exista cealaltă acţiune de transport.

Concluzia reiese din împrejurarea că, din moment ce o persoană cumpără, pe teritoriul ţării, diferite cantităţi de ţigări, de genul celor în discuţie, este evident că aceasta are şi dreptul de a le transporta, personal (ca acţiune subsidiară primei) în locul în care doreşte, prin mijloacele alese şi la îndemâna sa.

De aceea, apreciază că acţiunile, descrise de norma de incriminare vizată, se circumscriu altor situaţii, decât cele în care cumpărătorul bunurilor în discuţie, după ce le achiziţionează, le transportă, personal, în locul dorit, prin diverse mijloace.

II.3. În cazul în care instanţa de apel nu va primi apărările de mai sus şi va aprecia că faptele imputate sunt prevăzute de legea penală, în cadrul ultimului motiv de apel, a invocate netemeinicia modului de individualizare a pedepsei principale.

În faţa instanţei de fond, inculpaţii au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor şi au înţeles ca judecată să aibă loc potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., însă prima instanţă de judecată a respins cererea apelantului inculpat de a fi judecat în procedura simplificată.

A considerat că, la deliberare, în operaţiunea de individualizare a pedepsei principale, judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere dispoziţiile exprese ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât starea de fapt, reţinută de instanţă, a fost aceeaşi cu cea recunoscută de inculpat.

Referirea inculpatului, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, potrivit căreia "Nu ştiam că ce face A. sau eu este împotriva legii", nu constituie o negare a faptelor în materialitatea lor, ci o menţiune circumscrisă apărării sale de mai sus, referitoare la soluţia de achitare propusă, care este permisă instanţelor de judecată, astfel cum rezultă din interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4/2019.

Pentru aceste motive, a solicitat instanţei de control judiciar să dispună reindividualizarea pedepsei, raportat şi la această normă juridică, ce are ca efect reducerea cu încă o treime, a limitelor de pedeapsă.

Ulterior acestei operaţiuni, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru aplicarea instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 91 din C. pen., a solicitat a se dispune aplicarea acesteia: pedeapsa aplicată, anterior reindividualizată, este închisoarea de cel mult 3 ani; apelantul inculpat nu a mai fost condamnat anterior; acesta şi-a manifestat acordul de presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; apelantul inculpat a avut o atitudine sinceră, este integrat în comunitatea în care locuieşte (are un loc de muncă şi este căsătorit), a depus eforturi şi a acoperit prejudiciul creat bugetului de stat, are posibilităţi reale de îndreptare, deduse din comportamentul său, manifestat anterior comiterii faptei şi pe timpul prezentului proces, din toate acestea reieşind că aplicarea pedepsei, chiar fără executarea ei efectivă, este suficientă pentru a concluziona că apelantul inculpat nu va mai comite alte infracţiuni.

Prin Decizia penală nr. 845 din 30 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., A. şi M. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din data de 5 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2018, pe care a menţinut-o.

Procedura în faţa instanţei de apel:

Inculpaţii apelanţi A. şi B. au fost prezenţi în faţa instanţei de control judiciar, fiind asistaţi de apărător ales, avocat N., cu împuternicirea avocaţială seria x, nr. x, din data de 2 septembrie 2020, aflată la dosar Curtea de Apel Iaşi.

Inculpatul apelant C. a fost prezent în faţa instanţei de control judiciar, fiind asistat de apărător ales, avocat O., cu împuternicirea avocaţială seria x, nr. x din data de 4 septembrie 2020, aflată dosar Curtea de Apel Iaşi.

Interpelaţi conform dispoziţiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen., inculpaţii apelanţi A., B. şi C. au precizat, în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2020, că nu doresc să dea declaraţie în apel.

Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice (din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.) formulată de inculpatul C., Curtea s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 10 septembrie 2020, în sensul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice.

În susţinerea apelului formulat, inculpatul A. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, probă încuviinţată, sens în care a depus o serie de acte medicale .

Inculpaţii B. şi C. nu au solicitat administrarea de probe.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, instanţa de apel a constatat următoarele:

În urma propriului demers analitic asupra datelor cauzei prin raportare atât la criticile inculpaţilor A., B. şi C., cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanţă a acordat semnificaţia cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului şi, printr-o apreciere obiectivă şi convingătoare a întregului material probator administrat, a reţinut şi a stabilit corect atât situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi vinovăţia inculpaţilor, trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2017 din 29 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

În opinia Curţii, hotărârea instanţei fondului este temeinic şi exhaustiv motivată, în fapt şi în drept, judecătorul fondului manifestându-şi rolul activ, în sensul că au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti toate probele necesare justei soluţionări a cauzei şi aflării adevărului.

Din perspectiva art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. De asemenea, inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie garantată de prevederile art. 4 alin. (2) C. proc. pen. şi orice îndoială se interpretează în favoarea sa. Totodată, inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia [art. 99 alin. (2) C. proc. pen.].

În cauză, faţă de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului, instanţa de apel a constatat că prezumţia de nevinovăţie garantată de dispoziţiile art. 4 C. proc. pen. şi art. 99 C. proc. pen., de care se bucură inculpaţii a fost răsturnată, vinovăţia acestora rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din materialul probator administrat.

În urma efectuării propriei analize cu privire la situaţia de fapt prin raportare la ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu (în faţa instanţei de control judiciar nu au fost administrate probe; inculpaţii nu au contestat, în esenţă, situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului, criticile prezentate vizând, în principal, neîntrunirea aspectelor de tipicitate subiectivă în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că inculpaţii A., B. şi C., în perioada februarie 2017 - mai 2017, în mod constant, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au desfăşurat activităţi asimilate infracţiunii de contrabandă, constând în colectarea, deţinerea, transportarea, depozitarea şi vânzarea de ţigări, cu timbru de accizare de Republica Moldova, realizând că provin din contrabandă, urmare a achiziţionării acestora de la diverşi cetăţeni din municipiul Galaţi, ţigările fiind introduse în România prin sustragerea de la controlul vamal.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea de Apel şi-a însuşit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei; Albina contra România, Hotărârea nr. 4/2005 - o instanţă de control judiciar îşi poate însuşi argumentele instanţei ierarhic inferioare, precizând acest aspect, în măsura în care constată şi menţionează că nu a identificat vreun argument nou pentru a respinge această motivare; Garcia Ruiz contra Spaniei, P., hotărârea din 21 ianuarie 1999 - Curtea a amintit că, potrivit jurisprudenţei sale constante, hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanţelor cauzei. Astfel, Curtea a considerat că, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însuşească motivele reţinute în decizia atacată), se vor analiza criticile formulate în apel.

Din această perspectivă, întrucât, pe de o parte, în etapa apelului nu au fost administrate probe de natură a infirma situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului, iar pe de altă parte inculpaţii au reluat apărări expuse şi în faţa judecătorului fondului, instanţa de control judiciar a apreciat că nu este necesară reluarea argumentelor de fapt şi de drept, detaliate, deja expuse în sentinţa atacată, argumente pe care şi le însuşeşte, ci numai unele completări care se vor face în continuare, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în partea expozitivă a hotărârii apelate.

Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal:

"(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."

Prin Decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 28 ianuarie 2016), s-a statuat că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora. (...)

În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României."

Se impune a fi avută în vedere şi Decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, potrivit căreia contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

În cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, fapta constituind infracţiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor.

Instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Curtea, la rândul ei, a avut în vedere următoarele elemente: ţigările marca "xl" nu se regăsesc în comerţ în România; lipsa marcajelor fiscale de pe pachetele de ţigări; aprovizionarea cu pachete de ţigări se făcea de inculpaţi în mod periodic, de la persoane care nu îşi desfăşurau activitatea în mod legal, fiscalizat - din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat reiese că inculpaţii fac referire la momentele în care persoanele care vindeau ţigările în piaţa din H., în municipiul Galaţi, au fost controlate de organele abilitate ale statului (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Serviciul de Investigare a Fraudelor), fiind "luaţi şi băgaţi în dubă" (convorbirea din 12 aprilie 2017 între A. şi B.); " Serios! O fost zarvă mare, tare de tot! Şi economicu' şi uneia de la SIF şi poliţia asta comunitară şi... Păi ţi-am spus în zece minute o dispărut tarabele ă!ea, toţi oamenii de la tarabe, o desfăcut pe toţi, i-o încărcat în dubiţe şi au plecat. MD Păi, mergeam la drăcoaica aia... Ei, asta e! O dată bine, o dată mai rău, o dată mai aşa" (convorbirea din ... între A. şi C.); cumpărarea se realiza în locuri neautorizate, la un preţ mai mic decât cel practicat de comercianţi autorizaţi pentru produse similare; achiziţionarea ţigărilor se făcea în scopul comercializării, activitatea fiind una extrem de profitabilă (un pachet de ţigări era achiziţionat cu suma de 6 - 6,5 RON şi vândut de inculpaţii A. şi B., conform declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, cu suma de 10 RON); pachetele de ţigarete erau disimulate sub alte bunuri cumpărate.

Inculpaţii A. şi B. au recunoscut că ştiau că ţigările marca "xl" provin din Republica Moldova şi sunt de contrabandă, această împrejurare fiind reliefată şi de conţinutul convorbirilor telefonice, interceptate autorizat, din care reiese cunoaşterea aspectului în discuţie şi de inculpatul C., acest din urmă inculpat negând, pe parcursul procedurilor judiciare, doar cunoaşterea împrejurării că inculpaţii Pintilie ar fi comercializat pachetele de ţigarete achiziţionate din municipiul Galaţi.

Contrar susţinerilor apărătorului ales al inculpaţilor A. şi B., din chiar considerentele Deciziei nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, reiese că se poate stabili în baza unor diverse împrejurări de fapt că inculpaţii cunoşteau că pachetele de ţigarete provin din contrabandă.

Curtea a arătat şi că inculpaţilor A. şi B. nu li s-a imputat doar efectuarea unor activităţi de vânzare a pachetelor de ţigarete, ci şi activităţi de colectare, deţinere, transport şi depozitare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă. Aceste operaţiuni reprezintă modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii de contrabandă asimilată, şi fiecare dintre ele, odată comise, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de bază. Nu prezintă relevanţă penală dacă infracţiunea comisă este rezultatul unui singur act material sau al unei pluralităţi de acte materiale de executare.

În ceea ce priveşte operaţiunile calificate de apărătorii inculpaţilor ca fiind de "revânzare" şi prezentate ca fiind rezultatul unei operaţiuni iniţiale de cumpărare cu un caracter legal, se impune a fi învederat că ele sunt tot operaţiuni de vânzare, etapă finală a activităţii infracţionale derulate de inculpaţi şi scopul tuturor activităţilor aflate în aval (colectare, deţinere, transport şi depozitare). Conduita celor trei inculpaţi a depăşit sfera ilicitului contravenţional, reprezentând, în realitate, o neconformare la exigenţele legii penale.

În disonanţă cu susţinerile apărătorului ales al inculpatului C., instanţa a arătat că activitatea sa este una care se circumscrie transportului bunurilor sau a mărfurilor (pachete de ţigarete) care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, în calitate de autor. Situaţia sa juridică nu poate fi asimilată conducătorului unui autovehicul care transportă pasageri, fără a cunoaşte bunurile pe care persoanele respective le au asupra lor.

Inculpatul cunoştea, astfel cum rezultă din probele administrate scopul deplasării inculpaţilor Pintilie în municipiul Galaţi, bunurile pe care aceştia urmează să le achiziţioneze şi locurile din care urmau a fi cumpărate, faptul că respectivele cantităţi exced unor cantităţi aferente consumului propriu sau oferirii lor unor persoane care prestează diferite activităţi în gospodărie, împrejurarea că bunurile provin din contrabandă şi sunt puse ulterior în vânzare de inculpaţi.

S-a observat şi folosirea unui limbaj codificat în conversaţiile inculpatului C. cu inculpatul A. (a se vedea convorbirea din 12 aprilie 2017, orele 19:10.25, redată la dosar de urmărire penală, în care se foloseşte de inculpatul C. noţiunea de bomboane pentru pachetele de ţigarete), fiind făcută referire la intervenţia organelor statului şi la preţul de achiziţie al pachetelor de ţigarete de inculpatul Pintilie. De asemenea, inculpatul C. a făcut referiri şi aprecieri asupra caracterului variabil al profitului care este obţinut de inculpaţii A. şi B. "o dată bine, o dată mai rău, o dată mai aşa".

Rezultă, aşadar, că faptele inculpaţilor A., B. şi C. corespund tiparului de incriminare al infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de norma penală de incriminare.

Instanţa de apel a constatat că nu pot fi primite susţinerile inculpatului C. privind faptul că instanţa de fond nu i-a acordat beneficiul prevăzut de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Procedura abreviată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii are la bază o recunoaştere de vinovăţie, fiind reglementată de dispoziţiile art. 349 alin. (2) C. proc. pen., art. 374 alin. (4) C. proc. pen., art. 375 C. proc. pen., art. 377 C. proc. pen., art. 379 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Procedura abreviată poate fi urmată dacă sunt îndeplinite condiţiile ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 375 C. proc. pen.: inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă; declaraţia de recunoaştere să fie făcută personal de către inculpat, în faţa instanţei de judecată, sau prin înscris autentic. Parcurgerea procedurii abreviate poate fi solicitată, personal sau prin înscris autentic, şi de inculpatul minor, cu încuviinţarea reprezentantului său legal; inculpatul să solicite ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală care au fost apreciate ca fiind legale sau loial administrate de judecătorul de cameră preliminară şi a înscrisurilor (în circumstanţiere ori cu privire la fondul acuzaţiei penale ori a acţiunii civile) prezentate de părţi sau de persoana vătămată; recunoaşterea faptelor descrise în actul de sesizare să fie făcută până la începerea cercetării judecătoreşti în cauză; recunoaşterea faptelor să fie totală, adică atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective. Procedura abreviată nu este aplicabilă atunci când inculpatul recunoaşte fapta în materialitatea ei, nu însă şi forma de vinovăţie cu care procurorul consideră că fapta a fost comisă. Inculpatul nu este obligat să recunoască şi încadrarea juridică a faptei/faptelor astfel cum a/au fost reţinut/reţinute în actul de sesizare, putând solicita schimbarea încadrării juridice a acestora, în condiţiile art. 386 C. proc. pen. Este însă necesar ca, prin solicitarea schimbării încadrării juridice, inculpatul să nu urmărească în realitate şi schimbarea situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare; inculpatul să recunoască toate faptele descrise în actul de sesizare, iar nu doar o parte din acestea; instanţa să aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi înscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Or, cât timp inculpatul C. a negat constant întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă, arătând că nu cunoştea că inculpaţii Pintilie comercializează pachetele de ţigarete cumpărate din municipiul Galaţi, iar vinovăţia sa a fost stabilită de instanţă pentru toate faptele în legătură cu care s-a dispus trimiterea în judecată, nu sunt incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în cauza dedusă judecăţii.

Prin Decizia nr. 4/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 546 din 3 iulie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că în procedura simplificată de recunoaştere a învinuirii nu se poate pronunţa o soluţie de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) şi lit. c) din C. proc. pen.

Conform art. 270 din Legea nr. 86/2006, contrabanda atât în forma tip, cât şi în forma asimilată se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Conform art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Instanţa de fond a aplicat, în mod just, în privinţa fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, pedeapsa închisorii la minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., dând eficienţă maximă atât circumstanţelor de ordin personal ale inculpaţilor (vârstă, stare de sănătate, lipsa antecedentelor penale, situaţie familială), dar circumstanţelor reale (forma continuată de săvârşire a infracţiunii, perioada de derulare a activităţii infracţionale, numărul pachetelor de ţigarete).

Raportat la cuantumul pedepsei - 3 ani şi 4 luni închisoare, unica modalitate legală de individualizare judiciară a executării acesteia este în regim privativ de libertate.

(...)

Împotriva Deciziei penale nr. 845 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, inculpaţii A., B. şi C. au declarat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpaţii A. şi B. au arătat că, raportat la starea de fapt reţinută de prima instanţă şi preluată integral de instanţa de apel, acţiunile imputate nu constituie elementele sancţionate sub forma infracţiunii asimilate contrabandei, ci elemente care decurg dintr-o contravenţie.

În acest sens, au susţinut că "achiziţionarea" de ţigări pe teritoriul României fără timbru fiscal emis în mod legal de autorităţile române, reprezintă contravenţie, conform art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, întrucât cantitatea reţinută în rechizitoriu este mai mică de 10.000 pachete de ţigări (respectiv 220 de pachete cumpărate din pieţele publice din Galaţi), fiind astfel în prezenţa dezincriminării instituite de art. 452 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, au arătat că instanţele inferioare au reţinut greşit incriminarea faptei prin dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal, aplicând integral Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală; astfel, s-a ajuns la încălcarea dispoziţiilor de dezincriminare din Codul fiscal, conform cărora fapta săvârşită de recurenţii inculpaţi constituie contravenţie.

În opinia recurenţilor inculpaţi, prin avocat, Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu poate fi înţeleasă decât în sensul că: dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 din Codul vamal nu includ şi fapta de achiziţionare/deţinere/(re)vânzare/comercializare a unui număr mai mic de 10.000 de pachete de ţigări, dezincriminată de art. 452 din C. fisc.

S-a mai susţinut că, în condiţiile în care acţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, respectiv achiziţionarea (cumpărarea) de ţigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu este prevăzută ca modalitate de săvârşire a infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal, nici actele ulterioare acestei acţiuni, respectiv transportul, depozitarea, oferirea gratuit spre consum sau revânzarea, nu constituie modalităţi de săvârşire a acestei infracţiuni de contrabandă asimilate (de altfel, ambele instanţe au reţinut greşit că există aceste acţiuni în cauză).

În continuarea motivelor de recurs, s-a arătat că, printr-o interpretare şi aplicare a Deciziei nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că fapta de a achiziţiona şi de a deţine mai puţin de 10.000 de pachete de ţigări fără timbru fiscal emis de autorităţile române este o faptă penală sancţionată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se încălca dispoziţiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, o astfel de interpretare conducând, în opinia apărării, la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Recurenţii inculpaţi A. şi B., în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea lor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, în situaţia reţinerii că faptele sesizate constituie infracţiunea asimilată contrabandei calificate, s-a solicitat, potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen. şi art. 448 alin. (2) lit. b) teza I C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, întrucât, în operaţiunea de individualizare a pedepsei principale, judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. prin reducerea doar cu o treime a pedepsei, reiese că prima instanţă nu a reţinut incidenţa acestor dispoziţii, deşi recurenţii inculpaţi au solicitat ca judecata să se realizeze potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., iar starea de fapt reţinută a fost aceeaşi cu cea recunoscută de inculpaţi.

Totodată, urmare a reindividualizării pedepsei, să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul C., în motivarea aceluiaşi caz de casare, a susţinut că, raportat la starea de fapt reţinută de prima instanţă şi preluată integral de instanţa de apel, acţiunile imputate nu îndeplinesc condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunii asimilată contrabandei.

Astfel, în ceea ce priveşte prima acţiune reţinută în sarcina sa, a susţinut că, potrivit normei de incriminare, modalitatea achiziţionării (cumpărării) de ţigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu este prevăzută ca infracţiune, situaţie în care nici cel căruia i se impută că a însoţit pe cumpărător nu poate răspunde penal.

Referitor la a doua acţiune reţinută în sarcina sa, constând în transportarea cumpărătorului, având asupra sa (fizic) pachetele de ţigări cumpărate, a susţinut că nu este incriminată în condiţiile în care legiuitorul nu a sancţionat cumpărarea, de pe teritoriul ţării, de asemenea bunuri; instanţa de apel nu a examinat împrejurarea că cele 220 de pachete de ţigări proveneau dintr-o acţiune neincriminată, astfel că transportarea acestora, ulterior cumpărării, nu mai este definitorie în cauză.

Totodată, recurentul inculpat C. a arătat că a realizat transportul coinculpaţilor, ca persoane, cu tot cu bunurile ce le aveau asupra lor, şi nu a transportat mărfuri/bunuri, în sensul avut în vedere de legiuitor, respectiv prin încredinţarea/predarea fizică a bunurilor transportatorului.

A susţinut în dezvoltarea motivelor de recurs, referitor la acţiunea repetată de vânzare, că instanţa de apel a făcut trimitere în motivarea hotărârii, din eroare, la toţi cei trei inculpaţi, având în vedere că prima instanţă nu a reţinut comiterea acestei acţiuni şi de către inculpatul C., căruia de altfel nici nu i s-a imputat, prin rechizitoriu, comiterea unor acte de vânzare a pachetelor de ţigări în discuţie; prin urmare, se susţine că această acţiune nu a constituit obiect al sesizării instanţei.

A mai susţinut că acţiunile de colectare, deţinere şi depozitare a pachetelor de ţigări, cumpărate de coinculpaţii A. şi B., sunt imputate acestora, ca fiind comise pe raza comunei Rânzeşti, judeţul Vaslui, după epuizarea acţiunilor reţinute în sarcina sa (de ajutor în achiziţionarea pachetelor de ţigări şi transportarea lor, pe raza mun. Galaţi), aşa încât motivarea instanţei de apel, în sensul că etapa finală şi scopul tuturor activităţilor infracţionale derutate de inculpaţi ar fi fost vânzarea, pe raza Comunei Fălciu, jud. Vaslui a pachetelor de ţigări cumpărate din Galaţi, nu poate prezenta relevanţă în analiza cerinţei tipicităţii obiective a infracţiunii.

Recurentul inculpat C., în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin Încheierea din 1 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 845 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, reţinându-se că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. doar în limitele criticilor ce se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanţa supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, prin Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 29 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, inculpaţii A., B. şi C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa de fond constatând că probele administrate dovedesc existenţa faptelor.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată prin decizia recurată, constă, în esenţă, în aceea că, în perioada februarie - mai 2017, inculpaţii A. şi B. au procurat din diverse surse, de pe raza municipiului Galaţi, diferite cantităţi ţigări de contrabandă, pe care ulterior, le-au transportat pe raza localităţii Rânzeşti, comuna Fălciu, judeţul Vaslui (localitate în care aceştia locuiau fără forme legale, la imobilul părinţilor decedaţi ai lui A.), unde le-au comercializat la diferite persoane, cu preţul de 10 RON/pachet, în vederea desfăşurării acestei activităţi infracţionale fiind ajutaţi şi de inculpatul C.

În perioada menţionată, inculpaţii A. şi B. s-au deplasat şi au cumpărat din Piaţa "H." din municipiul Galaţi de la diferite persoane ţigări provenite din contrabandă, marca xl, fiind ajutaţi de fiecare dată, de inculpatul C. în achiziţionarea şi transportul acestor ţigări provenite din contrabandă, folosind mijlocul de transport marca x cu numărul de înmatriculare x, aparţinând acestuia din urmă.

Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză şi pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, faptele inculpaţilor A., B. şi C. care, în perioada februarie 2017 - mai 2017, în mod constant, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au desfăşurat activităţi asimilate infracţiunii de contrabandă constând în colectarea, deţinerea, transportarea, depozitarea şi vânzarea de ţigări cu timbru de accizare de Republica Moldova, realizând că acestea provin din contrabandă urmare a achiziţionării acestora de la diverşi cetăţeni din mun. Galaţi, ţigările fiind introduse în România prin sustragerea de la controlul vamal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în formă continuată.

Invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esenţă, recurenţii inculpaţi A. şi B. susţin că fapta de a achiziţiona şi de a deţine mai puţin de 10.000 de pachete de ţigări fără timbru fiscal emis de autorităţile române nu este o faptă penală sancţionată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, aceasta fiind interpretarea corectă a Deciziei nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, iar o interpretare în sens contrar, pe lângă faptul că încălcă dispoziţiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în opinia apărării, conduce la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, recurenţii inculpaţi susţin că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci reprezintă contravenţie, conform art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, întrucât cantitatea reţinută în rechizitoriu este mai mică de 10.000 pachete de ţigări (respectiv 220 de pachete cumpărate din pieţele publice din Galaţi).

În conformitate cu dispoziţiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată potrivit legii infracţiune, deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421 alin. (3), fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normative.

Se observă că, în opinia recurenţilor inculpaţi, pe de o parte, achiziţionarea (cumpărarea) de ţigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu este prevăzută ca modalitate de săvârşire a infracţiunii de contrabandă reglementată de art. 270 alin. (3) Cod vamal, iar, pe de altă parte, raportat la cantitate, fapta este dezincriminată prin dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal; în atare situaţie, se susţine că nici actele ulterioare acestei acţiuni, respectiv transportul, depozitarea, oferirea gratuit spre consum sau revânzarea, nu constituie modalităţi de săvârşire a infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă.

De asemenea, împrejurarea că cele 220 de pachete de ţigări proveneau dintr-o acţiune neincriminată a fost invocată şi de recurentul inculpat C., acesta susţinând că, potrivit normei de incriminare, modalitatea achiziţionării (cumpărării) de ţigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu este prevăzută ca infracţiune, situaţie în care nici cel căruia i se impută că a însoţit/a transportat pe cumpărătorul ce avea asupra sa pachetele de ţigări cumpărate nu poate răspunde penal; în plus, a susţinut că pachetele de ţigări nu i-au fost încredinţate lui pentru a le transporta, ci a realizat transportul coinculpaţilor, cu toate bunurile ce le deţineau aceştia.

Prin urmare, pentru a verifica dacă inculpaţii A., B. şi C. a fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii pentru care s-a pronunţat condamnarea, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., dispoziţii care nu pot fi invocate pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei.

Analizând motivele expuse, Înalta Curte constată, pe de o parte, că recurenţii inculpaţi solicită instanţei de recurs o interpretare a Deciziei nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care să conducă la scoaterea acţiunilor imputate acestora de sub incidenţa dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României; or, o interpretare în sensul că norma de incriminare menţionată nu include şi fapta de achiziţionare/deţinere/(re)vânzare/comercializare a unui număr mai mic de 10.000 de pachete de ţigări, nu se desprinde din considerentele şi dispozitivul deciziei evocate.

În acest sens, instanţa de recurs în casaţie aminteşte că prin Decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 28 ianuarie 2016), s-a statuat că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal: să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora; să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora. (...)

În ambele situaţii, făptuitorul cunoaşte provenienţa sau destinarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca şi cunoaşterea destinării acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanţa urmând să ţină seama de aceste circumstanţe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României."

Aşadar, Înalta Curte are în vedere că, de esenţa infracţiunii prevăzute de norma menţionată este împrejurarea că făptuitorul a ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal - aşa cum a reţinut, de altfel, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 556/2017 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015 (paragraful 43).

Prin considerentele aceleaşi decizii (paragraful 44), Curtea Constituţională a concluzionat că, înţelesul noţiunii de "contrabandă", astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este clar şi neechivoc, şi anume faptul că aceasta vizează orice introducere sau scoatere ilicită din ţară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârşirea unei contravenţii sau a unei infracţiuni.

Ceea ce se urmăreşte prin infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, este sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

În speţă, prin hotărârea recurată, s-a reţinut, cu titlu definitiv, că bunurile provin din contrabandă, iar inculpaţii A., B. şi C. cunoşteau această împrejurare.

În esenţă, în perioada februarie 2017 - mai 2017, inculpaţii A. şi B. au procurat din Piaţa "H." din municipiul Galaţi, de la diferite persoane, ţigări provenite din contrabandă, le-au transportat pe raza localităţii Rânzeşti, comuna Fălciu, judeţul Vaslui, unde le-au comercializat la diferite persoane, cu preţul de 10 RON/pachet, aceştia fiind ajutaţi de fiecare dată, în achiziţionarea şi transportul ţigărilor provenite din contrabandă, de către inculpatul C., care a folosit mijlocul de transport marca x cu numărul de înmatriculare x, ce îi aparţinea.

Prin urmare, contrar interpretării recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte reţine că, indiferent de limita valorică, faptele acestora sunt incriminate de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material al laturii obiective al infracţiunii asimilate contrabandei constând în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii asimilate contrabandei este suficient să se comită o singură acţiune dintre cele enumerate de lege, în speţă, reţinându-se în sarcina fiecărui inculpat cel puţin una dintre modalităţile alternative de comitere a faptei.

În acest punct de analiză, faţă de motivele recurentului inculpat C., similare celor susţinute, de altfel, şi în faţa instanţei de apel, care le-a analizat şi respins ca neîntemeiate - motive care, la bază, antamează împrejurări de fapt, ce nu pot fi reanalizate pe această cale, Înalta Curte notează că activitatea de transport pe care a desfăşurat-o se circumscrie elementului material al infracţiunii asimilate contrabandei.

Probele administrate în cauză au reliefat instanţelor inferioare că inculpatul C. a cunoscut scopul deplasării coinculpaţilor în municipiul Galaţi, bunurile achiziţionate şi locurile din care erau cumpărate, aspectul achiziţionării unor cantităţi de ţigări ce depăşeau cantităţile aferente consumului propriu sau oferirii persoanelor care prestau diferite activităţi în gospodăria coinculpaţilor şi care erau, ulterior, vândute de aceştia, toate acesta constituind împrejurări de fapt pe baza cărora s-a stabilit cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor.

Astfel, în raport cu situaţia de fapt, aşa cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care fiecare dintre inculpaţi a fost condamnat.

În altă ordine de idei, critica recurenţilor inculpaţi, în sensul că fapta săvârşită nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, ci constituie contravenţie, întrucât cantitatea reţinută în rechizitoriu este mai mică de 10.000 pachete de ţigări, nu poate fi primită, dispoziţiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal nefiind incidente în cauză, în condiţiile în care raportarea la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal este greşită, aceste prevederi reglementând o altă infracţiune decât aceea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.

În concret, prin raportarea la infracţiunea reglementată de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (al cărei element material al laturii obiective constă în deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri) se tinde la schimbarea încadrării juridice, cu consecinţa reţinerii în sarcina inculpaţilor a contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ceea ce nu este permis pe această cale.

Sub acest aspect, Înalta Curte aminteşte că elementul material al laturii obiective al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal este mai larg decât cel al infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete (art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015), inculpaţilor A. şi B. fiindu-le imputată nu doar deţinerea şi vânzarea pachetelor de ţigarete, ci şi colectarea, transportarea şi depozitarea de ţigări, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Prin urmare, Înalta Curte constată neavenită susţinerea că, raportat la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, instanţele inferioare au reţinut greşit incriminarea faptei prin dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, interpretând şi aplicând integral Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului inculpaţilor A. şi B., în sensul că în operaţiunea de individualizare a pedepsei nu s-au reţinut dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa de recurs notează că aceasta se circumscrie cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care nu a fost invocat prin cererea de recurs în casaţie a inculpaţilor. Întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 442 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casaţie, se constată că această critică excedează verificărilor ce pot fi efectuate în cadrul recursului în casaţie, astfel cum a fost admis în principiu prin încheierea din 1 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Concluzionând, Înalta Curte constată că fapta pentru care inculpaţii A., B. şi C. au fost condamnaţi este prevăzută de legea penală şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în formă continuată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 845 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 160 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 845 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 160 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 aprilie 2021.

Procesat de GGC - LM