Inadmissibility of constitutional challenge to judicial panel composition for lack of causal link to case outcome

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 15/PI din data de 19 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004.

Curtea de Apel Timişoara a apreciat că textele de lege vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie esenţială pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi în raport de obiectul sesizării Curţii de Apel, respectiv calea de atac declarată, în speţă revizuire.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs A. apreciind că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea instanţei de control constituţional.

Examinând recursul formulat de revizuenta A., Înalta Curte constată că acest este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către revizuenta A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să poată produce un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, de asemenea, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.

Recurenta a criticat dispoziţiile art. 52 alin. (1) art. 19 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004 considerând atribuţiile colegiilor de conducere referitoare la compunerea completelor de judecată ale curţii de apel, Înaltei Curţi, tribunalelor şi judecătoriilor sunt neconstituţionale în raport de art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 126 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

Totodată, potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, la începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora.

De asemenea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevede: Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are următoarele atribuţii: a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă, precum şi statele de funcţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; f) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că revizuenta critică atribuţiile conferite colegiilor de conducere de stabilire a completelor de judecată.

Inculpata a formulat revizuire împotriva Sentinţei penale nr. 238 din 30 martie 2018 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpata critică modalitatea de stabilire a completelor de judecată prin aplicarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti şi solicită, de fapt, o modificare a textelor de lege criticate.

În acest caz, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

De asemenea, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale criticate nu au legătura cu soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate trebuie să poată produce un efect concret asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză. Nemulţumirea petentei are în vedere membrii titulari ai completului stabilit la începutul anului prin hotărârea Colegiului de Conducere, iar petenta tinde la soluţia alegerii membrilor completului.

Modalitatea de desemnare a judecătorilor este apriorică, anterioară înregistrării cauzei, după reguli prestabilite şi asumate, însă prin cererea sa petenta tinde a valorifica soluţia "alegerii" judecătorului cauzei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1), art. 19 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în dispozitivul Sentinţei penale nr. 15/PI din data de 19 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în dispozitivul Sentinţei penale nr. 15/PI din data de 19 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.

GGC - CL