Repeated execution objection for life sentence reduction barred by res judicata

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 223 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., l-a obligat pe contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare şi a reţinut onorariul avocatului din oficiu în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, din rezultatul verificărilor efectuate în sistemul Ecris că, anterior formulării contestaţiei la executare ce face obiectul prezentei cauze, contestatorul A. a formulat mai multe asemenea cereri, aferente dosarelor nr. x/2019 având ca obiect înlocuire detenţiune pe viaţă (art. 584 C. proc. pen.) şi nr. x/63/2014, având ca obiect contestaţie la executare (art. 598 C. proc. pen.).

Pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrat Dosarul nr. x/2019 având ca obiect contestaţie la executare, condamnatul contestator solicitând, în cadrul unei cereri cu caracter identic, înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă.

Prin Sentinţa penală nr. 135 din 29 mai 2019 instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată, constatând că, prin Sentinţa penală nr. 237/F din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, o contestaţie privind conversia pedepsei recunoscute a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat, reţinându-se că "în procedura de recunoaştere a hotărârii penale pronunţate în dosarul nr. x de Tribunalul Frankenthal, autorităţile germane au comunicat că Republica Federală Germania, prin declaraţia formulată în baza dreptului acordat de art. 3 alin. (3) din Convenţia de la Strasbourg, a exclus procedura modificării pedepsei prevăzute de art. 9 alin. (1) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate (...). Eroarea intervenită la încadrarea faptei în dispoziţiile legii române realizată la data recunoaşterii hotărârii germane nu reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei recunoscute în condiţiile solicitate de autorităţile germene, hotărârea de recunoaştere intrând în puterea lucrului judecat."

Pentru aceste motive, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie, în termen legal, condamnatul A., fără a arăta motivele pe care îşi întemeiază calea de atac.

În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu a reiterat argumentele aduse în faţa instanţei de fond, respectiv faptul că se impune adaptarea pedepsei recunoscute.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea acestora, iar nu şi de legalitatea şi temeinicia lor.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, cererea condamnatului trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Însă, conform art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cauzele de stingere sau de reducere a pedepsei nu pot fi invocate repetat, cererile ulterioare de contestaţie la executare fiind inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

În speţă, contestatorul-condamnat a formulat, succesiv, mai multe contestaţii la executare întemeiate pe aceleaşi motive, ultima dintre acestea fiind soluţionată prin Sentinţa nr. 135 din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019. Prin urmare, prezenta contestaţie la executare, întemeiată pe aceleaşi motive şi apărări, este inadmisibilă, în cauză operând efectele autorităţii de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul-condamnat A..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 223 din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.

GGC - CL