Admissibility of wartime telephonic intercepts under abrogated procedural code and exclusion of evidence by first-instance court

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj şi părţile civile SC A. SA prin lichidator judiciar B. SPRL, SC C. SA, SC D. SA, SC E. SRL prin lichidator judiciar C.I.I F. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 01 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 39 din 01 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a dispus următoarele:

I. a. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

b. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

c. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru o unică infracţiune continuată de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

d. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

II. a. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei H., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

b. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei H., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. H

c. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) Din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei H., pentru o unică infracţiune continuată de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

d. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) Din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei H., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

III. a. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

b. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

c. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

d. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

IV. a. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J., încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Jilava, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

b. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatul J., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

c. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

d. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

V. a. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei K., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

b. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei K., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

c. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei K., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

d. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei K., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

VI. a. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L. - decedat la data de 31.05.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca efect al decesului acestuia.

b. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca efect al decesului acestuia.

c. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca efect al decesului acestuia.

d. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca efect al decesului acestuia.

S-a constatat că inculpatul L. a fost reţinut 24 de ore de la data de 17.04.2013 - 18.04.2013, iar prin Ordonanţa DIICOT-BT Sălaj din 18.04.2013 s-a luat faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara, prelungită până la 05.03.2014.

În baza art. 25 din C. proc. pen. rap. 397 din C. proc. pen. s-a respins ca nefondate acţiunile civile exercitate de către părţile civile: SC D. SA (Fostă M. SA), ANAF - Prin DGRFP Cluj - AJFP Sălaj, SC C. SA, SC A. SA, SC N. SA, SC E. SRL, SC O. SA (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC E. - prin administrator P.), împotriva inculpaţilor: G., H., I., J., K..

S-a respins ca nefondată solicitarea ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor G., H., I., J., K..

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de către părţile civile SC D. SA (Fostă M. SA), ANAF - Prin DGRFP Cluj - AJFP Sălaj, SC C. SA, SC A. SA, SC N. SA, SC E. SRL, SC O. SA (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC E. - prin administrator P.), împotriva inculpatului L., ca efect al decesului acestuia la 31.05.2017.

S-a lăsat nesoluţionată solicitarea ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP SĂLAJ, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului L., ca efect al decesului acestuia la 31.05.2017.

S-au respins ca nefondate excepţiile formulate la 03.03.2017 de către inculpatul I. vizând existenţa autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale de părţi civile şi inadmisibilitatea acţiunilor civile formulate de SC C. SA, SC A. SA., SC O. SA ŞI SC E. SRL.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor I. şi H. şi în consecinţă:

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 18.04.2013 a DIICOT - BT Sălaj şi a procesului-verbal de sechestru din data de 18 aprilie 2013 din Dosarul nr. x/D/P/2012 a DIICOT - BT Sălaj, asupra sumei de 4.900 RON, aparţinând inculpatului I..

S-a dispus restituirea de către Q. SA - Sucursala Zalău în favoarea inculpatului I. a sumei de 4.900 RON, consemnată la Q. SA - Sucursala Zalău de către R., în data de 18 aprilie 2013, reprezentând sumă confiscată în Dosar nr. x/2012, prin chitanţa nr. x/1 şi prin recipisa de consemnare nr. x din data de 18 aprilie 2013.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător înfiinţat prin Ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 din Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului I., apartament compus din 2 camere, plus dependinţe şi teren aferent în folosinţă, situat în Bucureşti, str. x (fost Tamburului) nr. 3, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de sechestru din data de 29 aprilie 2013, emis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 166 alin. (3) din C. proc. pen. pentru recuperarea sumelor menţionate în ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 a DIICOT - BT Sălaj prin notarea ipotecii legale în foaia de sarcini a cărţii funciare nr. x, cu număr CF vechi x şi număr cadastral vechi x Bucureşti.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa din data de 24 septembrie 2013, din Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj asupra autoturismelor, aparţinând inculpatei H., adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 10 octombrie 2013 al B.C.C.O. Constanţa asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, de culoare gri, înmatriculat la data de 07 noiembrie 2008, an de fabricaţie 2006, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x şi cu nr. de kilometri indicaţi în bord 39.878, cilindree 998, tipul motorului x, puterea motorului KW 50, număr de locuri 4, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 50%, în valoare de aproximativ 12.000 RON şi asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x de culoare roşu, înmatriculat la data de 28 iunie 2011, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x, număr kilometri indicaţi în bord 19.406, cilindree 1598, tipul motorului x, puterea motorului KW 86, număr de locuri 5, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 25%, în valoare de aproximativ 50.000 RON, ambele aparţinând inculpatei H..

S-a constatat că prin Ordonanţa DIICOT- BT Sălaj din 04.07.2014, f. x u.p., s-au restituit în favoarea inculpatului L. următoarele: cartea de identitate x; certificatul de înmatriculare x; o cheie pentru auto x, cu număr de înmatriculare x; cartea de identitate x; certificatul de înmatriculare: x; două chei pentru auto x, cu număr de înmatriculare x.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. a acordat avocatului din oficiu - curator special S. (pentru părţile responsabile civilmente SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL), onorariul de 780 RON, ce se va avansa din FMJ.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a acordat avocatului din oficiu - curator special X. (pentru părţile responsabile civilmente SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC DD. SRL şi SC EE. SRL), onorariul de 1.560 RON, ce se va avansa din FMJ.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a acordat avocatului din oficiu pentru părţile responsabile civilmente SC T. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC V. SRL, SC AA. SRL, SC W. SRL, SC U. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, d-na avocat FF., onorariul de 1.045 RON, ce se va avansa din FMJ.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a stabilit onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, din cadrul Baroului Cluj, sume ce se vor avansa din FMJ: - suma de 520 RON, d-na avocat GG. (pt. inculpata K.) şi suma de 260 RON (onorariu parţial), d-nei avocat HH.; - suma de 750 RON, d-na avocat II. (pt. inculpatul L.); - suma de 750 RON, d-na avocat JJ. (pt. inculpata H.); - suma de 750 RON, d-nul avocat KK. (pt. inculpatul J.); - suma de 260 RON (onorariu parţial), d-na avocat LL. (pt. inculpata G.).

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de martorul MM., şi s-a dispus plata sumei de 450 RON, stabilită prin încheierea din 19.05.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de martorul NN., şi a dispus plata sumei de 300 RON, stabilită prin încheierea din 08.09.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de martorul OO., şi a dispus plata sumei de 277 RON, stabilită prin încheierea din 08.09.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de martorul PP., şi s-a dispus plata sumei de 500 RON, stabilită prin încheierea din 20.10.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de martorul QQ., şi a dispus plata sumei de 800 RON, stabilită prin încheierea din 20.10.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., a admis cererea formulată de martorul RR., şi s-a dispus plata sumei de 100 RON, stabilită prin încheierea din 20.10.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de martorul SS., şi s-a dispus plata sumei de 44 RON, stabilită prin încheierea din 15.12.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de martorul TT., şi s-a dispus plata sumei de 230 RON, stabilită prin încheierea din 15.12.2017 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de martorul UU., şi s-a dispus plata sumei de 200 RON, stabilită prin încheierea din 19.01.2018 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. a admis cererea formulată de martorul VV., şi a dispus plata sumei de 1000 RON, stabilită prin încheierea din 09.02.2018 a Curţii de Apel Cluj, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de urmărirea penală, judecata în camera preliminară şi judecarea cauzei în primă instanţă, a stabilit să rămână în sarcina acestuia.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, din 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012, printre alţii, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- G. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional, prev. art. 367 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii offshore WW. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- L. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional, prev. art. 367 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii offshore WW. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- H. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional, prev. art. 367 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii offshore WW. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- I. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional, prev. art. 367 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii offshore WW. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- J. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional, prev. art. 367 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii offshore WW. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- K. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional, prev. art. 367 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat); complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii offshore WW. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Sub aspectul situaţiei de fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul L., împreună cu XX., în vara anului 2007, au constituit un grup infracţional organizat, având ca scop săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în activitatea de intermediere în asigurări prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., spălarea banilor obţinuţi din înşelăciune prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu ajutorul unui mecanism controlat în fapt de către aceştia, compus din societăţi româneşti cu asociaţi şi administratori societăţi offshore .

În vara anului 2007, inculpaţii G., H., K., J. şi I. au aderat la grupul infracţional organizat constituit de către suspectul XX. şi inculpatul L., în scopul sprijinirii sau după caz săvârşirii alături de aceştia a infracţiunilor de înşelăciune în activitatea de intermediere în asigurări prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., spălarea banilor obţinuţi din înşelăciune prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu ajutorul unui mecanism controlat în fapt de către aceştia, compus din societăţi româneşti cu asociaţi şi administratori societăţi offshore.

În urma aderării la grupul infracţional organizat constituit de inculpatul L. şi suspectul XX., în prezent decedat, inculpaţii L., G., H., K., J. şi I. l-au sprijinit pe suspectul XX., printr-un întreg sistem de societăţi şi documente fictive, la construirea şi funcţionarea căruia şi-au adus fiecare aportul, în inducerea în eroare a: SC M. SA, în perioada 17.10.2008 - 21.11.2009, în activitatea de intermediere în asigurări, în baza contractului nr. x din 16.10.2008, încheiat între SC YY. SRL, prin XX. şi SC M. SA, urmată de prejudicierea SC M. SA cu suma de 100.579 RON; SC C. SA, în perioada 2008-2009, în activitatea de intermediere în asigurări, în baza contractului nr. x din 10.10.2008, încheiat între SC ZZ. SRL, prin XX. şi SC C. SA, urmată de prejudicierea SC C. SA cu suma de 250.319,97 RON; SC N. SA, pe parcursul anului 2009, în activitatea de intermediere în asigurări, în baza contractului nr. x din 23.01.2009, încheiat între SC AA. SRL, prin XX. şi SC N. SA, urmată de prejudicierea SC N. SA cu suma de 95.470,75 RON; SC A. SA, în perioada 2009-2010, în activitatea de intermediere în asigurări, în baza contractului de mandat nr. x din 23.06.2009, încheiat între SC EE. SRL, prin XX. şi SC A. SA, urmată de prejudicierea SC A. SA cu suma de 1.268.366,96 RON; SC O. SA, în perioada 2010 - 2011, în activitatea de intermediere în asigurări, în baza contractului de mandat nr. x din 10.12.2009, încheiat între SC CC. SRL, prin XX. şi SC O. SA, urmată de prejudicierea SC O. SA cu suma de 253.582,23 RON; SC E. SRL în perioada 01.11.2010 - 15.03.2012, în activitatea de intermediere în asigurări, în baza contractului de mandat nr. x din 28.10.2010, încheiat între SC EE. SRL, prin XX. şi SC E. SRL, urmată de prejudicierea SC E. SRL cu suma de 756.321,75 RON.

Sumele de bani obţinute din înşelarea societăţilor de asigurare SC M. SA, SC C. SA, SC A. SA, SC O. SA, respectiv de intermediere în asigurări SC E. SRL, în cuantum total de 2.724.640,66 RON, ca urmare a nedecontării poliţelor de asigurare vândute în numele acestora, au fost transferate de inculpaţii L., G. şi H., în perioada 2007 - 2012, prin conturile circuitului de societăţi româneşti folosite în asigurări sau în consultanţă în asigurări şi al WW., controlate în fapt de către membrii grupului, acţiuni însoţite de documente justificative fictive (de regulă "provision of intermediary of management services"), urmată de întoarcerea acestor sume în posesia inculpaţilor L., G. şi H. şi suspectului XX. prin intermediul altor societăţi controlate de către suspect şi inculpatul L., sau ridicaţi în numerar sub diferite titluri fictive (printre care tantieme jetton du presence), respectiv cu aparenţă de legalitate.

Inculpaţii K., J. şi I. i-au sprijinit pe inculpaţii L., G., H. şi pe suspectul XX., prin crearea unui sistem de societăţi româneşti cu acţionariat şi administratori societăţi offshore şi prin punerea la dispoziţie în acest lanţ al WW., în scopul spălării banilor obţinuţi din înşelarea societăţilor de asigurare SC M. SA, SC C. SA, SC A. SA, SC O. SA şi, respectiv de intermediere în asigurări SC E. SRL, acţiune urmată de spălarea acestor sume de bani în cuantum de 2.724.640,66 RON de către inculpaţii L., G., H. şi suspectul XX., cu ajutorul acestui circuit.

Totodată, inculpaţii L., G., H., K., J. şi I. l-au sprijinit pe suspectul XX. prin crearea sistemului de societăţi româneşti şi offshore şi punerea acestora la dispoziţia sa, prin punerea la dispoziţia sa a WW., a conturilor şi documentelor contabile ale acesteia, prin asocierea alături de acesta în cadrul acestor societăţi, în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, cu ajutorul acestui sistem de societăţi şi al societăţii fără activitate reală WW., urmată de înregistrarea, de către suspectul XX., în cursul anului 2009, a unor facturi fiscale emise în numele WW., cuprinzând operaţiuni nereale, în evidenţa contabilă a societăţilor SC AA. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 115.387 RON, SC Y. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 130.490 RON, SC EE. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 314.305 RON, SC Z. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 120.504 RON, SC CC. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 24.950 RON, SC CC. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 277.997 RON, SC DD. SRL - facturi şi plăţi în valoare de 134.780 RON, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat, constând în impozit pe profit în sumă de: 18.462 RON prin intermediul SC AA. SRL, 20.870 RON prin intermediul SC Y. SRL, 50.289 RON prin intermediul SC EE. SRL, 19.281 RON prin intermediul SC Z. SRL, 3.992 RON prin intermediul SC CC. SRL, 44.480 RON prin intermediul SC CC. SRL, 21.565 RON prin intermediul SC DD. SRL.

În privinţa laturii civile, s-a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 4621 a Tribunalului Sălaj s-a admis acţiunea civilă a SC C. SA, fiind obligat SC ZZ. SRL la plata sumei de 250.319,97 RON, prejudiciul nefiind recuperat. SC C. S.A s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Prin Ordonanţă comercială nr. 4510/2011 a Tribunalului Comercial Cluj s-a dispus obligarea SC CC. Agent de Asigurare SRL la plata sumei de 236.850,78 RON către SC O. SA ca urmare a neplăţii poliţelor primite în temeiul contractului de mandat nr. x/1012.2009, prejudiciul nefiind recuperat. SC O. SA s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

S-a reţinut că prin Decizia civilă nr. 9088 din data de 06.11.2012 a Curţii de Apel Cluj s-a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar AAA. prin care XX. şi SC CC. SRL în solidar cu SC EE. SRL, sunt obligate la plata sumei de 2.957.408,47 RON reprezentând prejudiciul cauzat SC A. SA SC A. S.A se constituie parte civilă în cauză întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.

De asemenea, prin Sentinţa civilă nr. 2083/27.06.2014 Tribunalul Sălaj a admis acţiunea SC E. SRL împotriva SC EE. SRL şi a obligat-o la plata sumei de 756.321,75 RON, reprezentând prime de asigurare nedepuse. SC E. SRL se constituie parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul nefiind recuperat ca şi în celelalte situaţii. SC D. SA (care prin fuziune a absorbit SC M. SA) se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100.579 RON reprezentând contravaloarea poliţelor încasate şi nedecontate. SC N. SA se constituie parte civilă în cauză cu suma de 95.470,75 RON reprezentând contravaloarea poliţelor încasate şi nedecontate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 01 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj şi părţile civile SC A. SA prin lichidator judiciar B. SPRL, SC C. SA, SC D. SA, SC E. SRL prin lichidator judiciar C.L.I F..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 mai 2019.

Motivele de apel, precum şi argumentele în fapt şi în drept, sunt expuse, pe larg, atât în cererile de apel (unele însoţite de înscrisuri anexate), cât şi în ampla încheiere de dezbateri şi amânarea pronunţării prezentei decizii, Înalta Curte apreciind că nu se impune reluarea acestora.

Înalta Curte, după deliberare, a apreciat că se impune admiterea tuturor apelurilor declarate, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond pentru următoarele motive:

În susţinerea demersului judiciar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj, atât în motivele scrise, cât şi în cele susţinute oral, prioritar, a solicitat admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, având în vedere că deşi prin încheierea de cameră preliminară a Curţii de Apel Cluj s-a dispus constatarea legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 07 ianuarie 2016, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi începerea judecăţii privind pe inculpaţii G., H., I., J., L. şi K., încheiere rămasă definitivă prin Încheierea nr. 1280 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2016.

Arată procurorul că, în măsura în care în privinţa tuturor actelor efectuate înainte de începerea urmăririi penale nu s-a dispus anularea lor, acestea sunt valabile, iar instanţa de fond era obligată să le aibă în vedere la soluţionarea cauzei. De asemenea, referirea la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi nr. 302/2017 este neavenită în contextul în care toate interceptările în prezenta cauză au fost făcute în baza prevederilor art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. din 1968, fapt ce în mod evident reprezintă o aplicare retroactivă a dispoziţiilor Curţii Constituţionale asupra unor norme abrogate ce nu au fost declarate neconstituţionale.

Tot în ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii, parchetul a mai făcut referire la lipsa de corelare a textelor cu privire la administrarea mijloacelor de probă cu prevederile generale de consemnare a actelor premergătoare într-un proces-verbal, ceea ce nu poate să conducă la concluzia că se impune consemnarea în mod repetat a unor procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice în alt proces-verbal de redare acte premergătoare.

Totodată, un alt motiv de nelegalitate a vizat faptul că prealabil dezbaterilor şi în aceeaşi zi cu dezbaterile, s-a solicitat de către procuror, datorită imposibilităţii audierii suspectului XX. ca urmare a intervenirii decesului acestuia în cursul urmăririi penale să se citească declaraţia acestuia dată în faza de urmărire penală în prezenţa apărătorului său ales, cerere ce a fost respinsă, iar instanţa de fond nu a ţinut seama de această declaraţie pe considerentul că aceasta nu a putut fi administrată nemijlocit de către judecător, soluţie ce, în opinia parchetului, contravine prevederilor ari. 383 din C. proc. pen. care conferă valoare probatorie unei astfel de probe şi care trebuie avută în vedere la soluţionarea cauzei.

În raport de toate aceste considerente, s-a solicitat să se aibă în vedere, în raport de încheierea de cameră preliminară prin care s-au respins toate cererile şi excepţiile inculpaţilor, întregul materialul probatoriu administrat în cauză, aflat la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de nelegalitate formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Înalta Curte apreciază ca întemeiate apelurile formulate în cauză, însă pentru considerentele ce vor fi expuse.

În C. proc. pen. a fost reinstituit sistemul dublului grad de jurisdicţie, scopul urmărit fiind asigurarea unui echilibru între necesitatea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice (cu respectarea drepturilor părţilor la un proces echitabil) şi celeritatea procesuală. În cadrul acestui sistem al dublului grad de jurisdicţie, apelul este singura cale de atac ordinară de reformare, în care se realizează o nouă judecată în fond a cauzei, din perspectiva unui control jurisdicţional, în măsura în care este iniţiat de titularii dreptului la apel sau de persoanele care pot declara apel pentru titulari (procuror, părţi, alte persoane interesate etc.).

În plus, această obligaţie ce incumbă primei instanţe reprezintă o garanţie a respectării exigenţelor unui proces echitabil, căci, în conformitate cu art. 8 din C. proc. pen. organele judiciare au îndatorirea de a desfăşura judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi drepturilor părţilor.

Înalta Curte, având în vedere motivele de apel formulate de parchet ce vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii pronunţate constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25 aprilie 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. au fost admise excepţiile şi cererile formulate de inculpaţii I., L., H., K. şi J., referitoare la neregularitatea rechizitoriului şi, în consecinţă, s-a constatat neregularitatea actului de sesizare emis de procuror la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, doar în privinţa omisiunii indicării tuturor persoanelor vătămate care au această calitate în prezenta cauză şi a locului unde urmează a fi citate, respectiv al lipsei menţionării subiectului pasiv al infracţiunilor de evaziune fiscală, care s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară a fi Statul Român - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj. Au fost respinse celelalte cereri şi excepţii invocate de către inculpaţii I., L., H., K. şi J. şi s-a dispus comunicarea încheierii, conform art. 345 alin. (2) din C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj în vederea remedierii neregularităţii expuse mai sus şi constatate în actul de sesizare, procurorul care a întocmit rechizitoriul din data de 07 ianuarie 2016 urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj, dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei, conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

Ca efect al remedierii deficienţelor de către procuror, în şedinţa din 20 mai 2016, în camera de consiliu, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, procurorul, inculpatul I. prin avocat ales, inculpaţii H. şi L., prin apărătorii din oficiu, inculpaţii G., K. şi J. şi-au susţinut în cursul dezbaterilor, punctele de vedere cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Sălaj şi a competenţei de judecată a Curţii.

Prin Încheierea nr. 1 din data de 27 mai 2016, judecătorul de cameră preliminară a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, privind pe inculpaţii G., I., L., H., K. şi J., trimişi în judecată în stare de libertate, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi în consecinţă a dispus începerea judecăţii în dosarul privindu-i pe aceştia.

Încheierea anterior menţionată a rămas definitivă prin Încheierea nr. 1280 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2016, fiind respinse, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii H., L., K. şi I. împotriva încheierii penale nr. 1 din 27 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constată că prin sentinţa penală apelată nr. 39 din 1 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj la filele x, contrar dispoziţiilor legale opozabile, s-a reţinut de prima instanţa că pentru a putea fi luate în considerare ca mijloace de probă valide, actele premergătoare trebuiau consemnate, conform art. 224 din C. proc. pen. într-un proces-verbal şi că interceptările convorbirilor telefonice ale DIICOT, fiind efectuate în faza actelor premergătoare, pot fi luate în considerare de către magistrat, doar dacă în speţă se respectau de către procuror prevederile art. 224 alin. (3) din C. proc. pen.

Totodată, în mod greşit a reţinut aceasta că de la dosarul de urmărire penală lipseşte procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, ce constituie mijloc de probă conform art. 224 din C. proc. pen., reţinând incidenţa dispoziţiilor Deciziei 126 din 26 aprilie 2001 a Curţii Constituţionale care statuează în alin. (3) alin. (art. 224 din C. proc. pen. că "procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Rezultă, prin urmare, că în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat, nu pot fi efectuate acte de procedura care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 din C. proc. pen. şi care să vizeze o anumita persoană bănuită ca fiind autorul infracţiunii".

Tot în sentinţa apelată, Înalta Curte constată că instanţa de fond contrar dispoziţiilor în materie a reţinut că procurorul de caz a omis întocmirea procesului-verbal şi faţă de lipsa acestuia interceptările convorbirilor telefonice ale DIICOT, efectuate în perioada 2011 - 2013, nu vor fi luate în considerare la deliberare, ca mijloace de probă, ci doar ca indicii posibile în privinţa comiterii presupuselor infracţiuni de către inculpaţi.

De asemenea, printr-un raţionament logico-juridic defectuos instanţa de fond a constatat că faţă de considerentele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, precum şi faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 14/1992, privind organizarea şi funcţionarea SRI, raportate la dispoziţiile art. 55 şi următoarele din C. proc. pen., că organele SRI nu sunt organe de urmărire penală, astfel încât actele efectuate de către acestea nu reprezintă mijloace de probă şi în consecinţă nu au fost avute în vedere cu ocazia deliberării, făcând abstracţie de faptul că această instituţie numai de a oferit suportul tehnic necesar.

Mai mult, plecând de la conţinutul în substanţă al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, în mod greşit, instanţa de fond a constatat ca sunt lovite de nulitate notele de interceptări şi procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate telefonic şi în mediul ambiental, precum şi a înregistrărilor acestora fixate pe suporţii optici cu consecinţa de a nu fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Aşadar, Înalta Curte având în vedere motivarea instanţei, cu trimitere la aspectele anterior menţionate, constată că prima instanţa nu a luat în considerare la deliberare actele premergătoare, respectiv toate convorbirile telefonice şi ambientale prezentate de DIICOT în acuzare, efectuate în perioada 2011-2013, deşi nu au fost excluse în procedura de cameră preliminară.

Înalta Curte apreciază că motivele formulate de parchet cu privire la nelegalitatea hotărârii în ceea ce priveşte neluarea în seamă a întregului material probator sunt întemeiate, având în vedere că prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară nr. 1 din 27 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj au fost respinse toate cererile şi excepţiile inculpaţilor, s-a constatat legalitatea administrării probelor, regularitatea actului de sesizare a instanţei, iar instanţa la judecata în fond nu a avut în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, probe ce nu au fost excluse prin încheierea din camera preliminară.

Soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară ţine instanţa de fond să aibă în vedere probele ce se află la dosarul cauzei.

De altfel, Înalta Curte reţine că soluţia, respectiv sancţiunea dispusă de instanţa de fond a "neluării în seamă" şi "nu va avea în vedere interceptările efectuate" nu este prevăzută de dispoziţiile din C. proc. pen., fiind o pura invenţie şi o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.

Mai mult, Înalta Curte reţine că înscrisurile la care face referire instanţa, respectiv cele depuse de părţile civile nu sunt acte premergătoare şi, totodată, nu era necesar întocmirea procesului-verbal la care a făcut referire instanţa de fond.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu argumentele parchetului, constată că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală.

La dosarul cauzei există suporţii optici care conţin aceste convorbiri telefonice audio cu privire la care instanţa de fond nu a făcut nicio referire, fiind convorbiri telefonice interceptate la solicitările Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj şi redate în procese-verbale cu privire la care instanţa de judecată cu ocazia judecării cauzei în fond a cauzei nu a făcut vreo referire, nefiind avute în vedere la pronunţarea hotărârii.

De asemenea, Înalta Curte constată că argumentele reţinute de curtea de apel în considerentele hotărârii pronunţate referitoare la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi nr. 302/2017 sunt greşite având în vedere că toate interceptările în prezenta cauză au fost făcute în baza prevederilor art. 911 şi din C. proc. pen. din 1968, care au fost abrogate ca urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziţii.

Interceptările din cauză vizează perioada 2011 - 2013, anterior intrării în vigoare a noilor coduri, astfel încât instanţa de fond nu putea să facă o aplicare retroactivă a dispoziţiilor Curţii Constituţionale asupra unor norme abrogate şi care nu au fost declarate neconstituţionale.

De asemenea, Înalta Curte constată că din considerentele sentinţei apelate rezultă o lipsă de corelare a textelor cu privire la interceptarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice ce reprezenta o procedură specială pe C. proc. pen. din 1968.

Aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 vizează dispoziţiile Noului C. proc. pen. şi interceptările efectuate pe baza acestuia, nu şi pe cele efectuate în perioada anilor 2011 - 2013 unde erau aplicabile dispoziţiile din C. proc. pen. din 1968, or, nu se pot aplica retroactiv deciziile Curţii Constituţionale unor dispoziţii abrogate, şi mai mult, acestea să nu fie luate în considerare la pronunţarea hotărârii pe aceste considerente.

Prin urmare, Înalta Curte constată aşadar că instanţa de fond la deliberare şi la pronunţarea hotărârii, aşa cum s-a precizat, nu a avut în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, iar motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de control judiciar elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Lipsa unei motivări corespunzătoare - în fapt şi în drept - care constituie fundamentul unei soluţii de condamnare sau de achitare îngrădeşte posibilitatea părţilor din proces să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate, iar instanţei de control judiciar posibilitatea exercitării unui control judiciar real şi efectiv.

Dezideratul lămuririi cauzei sub toate aspectele constituie o componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil al părţii, garantat prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a căror încălcare impune, cu necesitate, reluarea judecăţii în condiţii de echitabilitate, în faţa aceleiaşi instanţe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa de control judiciar are rolul de a verifica hotărârea atacată şi nu de a se substitui primei instanţe în vederea efectuării cercetării judecătoreşti şi nici nu poate lua în considerare direct în apel probe pe care instanţa de fond a precizat în mod expres că nu le-a avut în vedere. Or, acestea constituiau probe în măsura în care era respectată procedura specială a administrării lor, probe ce nu au fost excluse în procedura camerei preliminare.

Un alt aspect invocat de parchet este faptul că instanţa de fond datorită imposibilităţii audierii numitului XX., ca urmare a intervenirii decesului acestuia în cursul urmăririi penale, nu a dat citire declaraţiei acestuia dată în faza de urmărire penală în prezenţa apărătorului său ales, fiind o probă câştigată deja.

Înalta Curte apreciază întemeiată critica parchetului, iar faptul că instanţa de fond nu a readministrat această probă prin citirea declaraţiei inculpatului decedat, contravine prevederilor art. 383 din C. proc. pen. care conferă valoare probatorie unei astfel de probe şi trebuie avută în vedere la soluţionarea cauzei. Or, nici această declaraţie, probă deja câştigată cauzei, nu a fost avută în vedere la pronunţarea soluţiei.

Tot în sentinţa atacată la pagina 291 instanţa menţionează: "Nici această afirmaţie a Parchetului nu poate fi primită, deoarece din procesul-verbal de percheziţie domiciliară a inculpatului I. nu rezultă că s-ar fi găsit la locuinţa sa sau a mamei sale, cele 11 foi albe. Aceste file în alb nu sunt menţionate în procesul-verbal de percheziţie domiciliară."

Modalitatea în care a procedat prima instanţă nu poate echivala cu o soluţionare efectivă a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigenţelor regulilor de bază ale procesului penal, astfel că se impune rejudecarea cauzei de prima instanţă, pentru a avea în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză.

Totodată, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etape procesuale, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea probelor în apel.

Instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie.

Aşadar, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea probelor în apel (cauza Popa vs. României).

Dublul grad de jurisdicţie este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăţia de către o instanţă superioară ierarhic.

Dublul grad de jurisdicţie vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, nefiind avut în vedere întregul material probator administrat, astfel că în speţă primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare, şi de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. obligă instanţa de apel să pronunţe o nouă hotărâre şi să procedeze potrivit dispoziţiilor privind judecată în fond, ceea ce duce la concluzia că noua hotărâre a instanţei de apel poate fi pronunţată numai pentru a substitui hotărârea anterioară a primei instanţe, dar care a fost pronunţată după desfăşurarea unei judecăţi ce a respectat dispoziţiile art. 349 şi urm. din C. proc. pen.

Hotărârea primei instanţe nu a urmat regulile menţionate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanţei de control judiciar să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecăţii în prima instanţă.

Înalta Curte constată că inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie sub aspectul judecării disparate a cauzei, când aşa cum s-a arătat era imperios necesar judecarea unitară a sa aduce atingere dreptului la un proces echitabil al inculpaţilor prev. de art. 6 parag. 1 din Convenţie pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.

În raport de soluţia adoptată în cauză prin raportare la argumentele de fapt şi drept expuse, Înalta Curte apreciază ca redundantă analizarea celorlalte motive de apel formulate în cauză atât de către parchet, cât şi de către apelantele părţi civile la acest moment procesual, această sarcină revenind instanţei de fond cu prilejul rejudecării cauzei.

Concluzionând, prima instanţă va proceda la rejudecarea cauzei şi va avea în vedere întregul material probator administrat, atât din faza actelor premergătoare, cât şi din cursul urmăririi penale şi a judecăţii, nefiind imperativ necesară readministrarea probatoriului din primul ciclu procesual ci numai suplimentarea acestuia dacă se impune, urmând a fi pronunţată o soluţie în acord cu îndrumările din prezenta decizie, potrivit dispoziţiilor art. 425 din C. proc. pen.

După cum se observă din considerentele ce preced Înalta Curte nu a făcut şi nu va face o analiză asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor raportat la întregul probatoriu, urmând ca acest demers să fie atributul exclusiv al primei instanţe odată cu pronunţarea asupra fondului cauzei în condiţiile îndrumărilor din prezenta decizie.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, părţile civile SC C. SA, SC D. SA, SC E. SRL prin lichidator judiciar şi SC A. SA prin lichidator judiciar împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 01 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2016

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii se reţine că prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare aşadar din 21.02.2021, a fost introdus după art. 2501 din C. proc. pen. articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a presupusei săvârşiri a unei fapte prevăzute de legea penală şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, se constată că judecătorul trebuie să examineze dacă întinderea măsurii asiguratorii este proporţională cu scopul urmărit, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor care pot face obiectul confiscării ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Înalta Curte apreciază că măsurile asiguratorii ale sechestrului instituite de parchet prin ordonanţele din 18.04.2013, 29.04.2013, 24.09.2013 dispuse în cauză, asupra cărora instanţa de fond s-a pronunţat în sensul ridicării sunt necesare pentru evitarea înstrăinării sau sustragerii de la urmărirea bunurilor care pot face obiectul confiscării sau pot servi la repararea pagubei, având în vedere multitudinea bunurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul, existând riscul de a fi să fie înstrăinate sau sustrase.

Va menţine măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză rămân în sarcina statului. Onorariul parţial al apărătorilor din oficiu pentru intimaţii inculpaţi în cuantum de câte 567 RON va rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei. Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata parte responsabilă civilmente WW. în cuantum de câte 868 RON rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, părţile civile SC C. SA, SC D. SA, SC E. SRL prin lichidator judiciar şi SC A. SA prin lichidator judiciar împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 01 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Menţine măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorilor din oficiu pentru intimaţii inculpaţi în cuantum de câte 567 RON rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata parte responsabilă civilmente WW. în cuantum de câte 868 RON rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 mai 2021.

GGC - GV