Appeal against final appellate decision: procedural bar of ordinary appeal routes under Criminal Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision in force; the defendant had challenged a first-instance conviction for sexual aggression, sexual corruption of minors, and violating domicile, resulting in a resultant sentence of 20 years' imprisonment with complementarily and accessory bans on public office, after the Court of Appeal had previously rejected his appeal against the sentencing. The Supreme Court ruled that the appellate court's decision upholding the lower court's sentence became final upon its pronouncement, and since the law does not permit an ordinary appeal against a final decision, the defendant's attempt to exercise a second ordinary appeal was procedurally barred. The decision relies on the principle of legality of appeal routes, specific procedural norms governing the finality of judgments (Arts. 408, 551(4), and 421(1)(a)(i) of the Criminal Procedure Code), and the constitutional guarantee of free access to justice, which mandates strict adherence to statutory appeal hierarchies.
Legislator headnote
AI generatedart. 43 alin. (5) din C. pen, art. 38 alin. (1) din C. pen, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen, art. 67 alin. (2) din C. pen, art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen, art. 65 alin. (1) din C. pen; Appeal against final appellate decision: procedural bar of ordinary appeal routes under Criminal Procedure Code: The Supreme Court ruled that the appellate court's decision upholding the lower court's sentence became final upon its pronouncement, and since the law does not permit an ordinary appeal against a final decision, the defendant's attempt to exercise a second ordinary appeal was procedurally barred. The decision relies on the principle of legality of appeal routes, specific procedural norms governing the finality of judgments (Arts. 408, 551(4), and 421(1)(a)(i) of the Criminal Procedure Code), and the constitutional guarantee of free access to justice, which mandates strict adherence to statutory appeal hierarchies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary ground for dismissing the appeal as inadmissible because it was directed against a final decision.
Provision applied to obligate the appellant to pay judicial costs to the state.
Provision applied to determine that the legal aid attorney's fees are to be borne by the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunţată de Judecătoria Suceava s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie şi postcondamnatorie, a infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) şi (2) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie şi postcondamnatorie, a infracţiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. (4) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie şi postcondamnatorie, a infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de 224 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse aplicate, stabilindu-se faţă de inculpatul A. o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 875/2009 din data de 13.05.2009 pronunţată de Tribunalul din Cagliari în Dosarul nr. x/2008 R.G. Trib N. x/2007 R.N.R., rămasă definitivă la data de 05.12.2014, recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 106 din data de 20.07.2020 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206/A din 13.08.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 875/2009 din data de 13.05.2009 pronunţată de Tribunalul din Cagliari în Dosarul nr. x/2008 R.G. Trib N. x/2007 R.N.R. şi rămasă definitivă la data de 05.12.2014, recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 106 din data de 20.07.2020 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206/A din 13.08.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020, pedeapsa stabilită în prezenta cauză urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului A.
În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului A. durata deja executată de 188 de zile închisoare, durata reţinerii şi a arestării provizorii a persoanei condamnate de la data de 12.02.2020 la data de 25.03.2020 (în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara), durata arestării preventive de la data de 30.07.2020 la data de 13.08.2020 şi perioada executată ca urmare a Sentinţei penale nr. 106 din data de 20.07.2020 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206/A din 13.08.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020, precum şi perioada când a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză, respectiv din data de 31.07.2020 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Conform dispoziţiilor art. 397 alin. (1), art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1357 din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal C. şi, în consecinţă a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 40.000 euro reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de 14687 RON ridicată de la inculpatul A., instituită prin Ordonanţa nr. 2468/P/2020 din data de 04.08.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 6.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 5.000 RON din cursul urmăririi penale.
În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă partea civilă B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunţată de Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. x/2019, a declarat apel inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunţată de Judecătoria Suceava.
În temeiul art. 422 din C. proc. pen. penală raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada arestării preventive de la 15.12.2020 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 350 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a formulat apel inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 02 aprilie 2021.
La termenul din data de 04 mai 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, susţinând că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive, pronunţată în apel.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În cauza de faţă, inculpatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, prin care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunţată de Judecătoria Suceava.
Dispoziţiile art. 408 din C. proc. pen. prevăd care sunt hotărârile supuse apelului. Astfel, conform prevederilor menţionate, "(1) sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor."
Conform prevederilor art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.
Raportat la textele de lege redate anterior, se constată că Decizia penală nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, este definitivă.
Astfel cum s-a menţionat deja, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului împotriva acesteia.
Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 mai 2021.
GGC - NN