Peremption of extra-ordinary cassation appeal for lack of prosecution in abusive credit contract dispute

Deliberând asupra excepţiei perimării cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de 31 august 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale ce se referă la comisionul de risc în cuantum de 0,15 %, aplicat soldului prevăzut de art. 5.a) plătit în sumă de 33.421,37 RON actualizat cu indicele de inflaţie anuală; eliminarea din convenţie a acestor prevederi contractuale şi restituirea comisionului în cuantum de 33.421,37 RON, precum şi actualizarea acestei sume de la data depunerii acţiunii până la data plăţii efective, cu indicele de inflaţie anuală; constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art. 5 lit. a) din convenţie; constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 6 din contract şi în secţiunea 4 din condiţiile generale ale convenţiei şi constatarea nulităţii absolute a acestor clauze contractuale; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - LEU în baza nominalismului monetar şi impreviziunii, la valoarea de la data încheierii convenţiei de credit, respectiv restituire diferenţelor ratelor de rambursare a dobânzii, precum şi a comisionului de risc - însumate, la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii convenţiei, restituirea sumei plătite în plus, ca diferenţe de curs, în sumă de 125.109,94 RON, pe întreaga perioadă a derulării convenţiei, actualizată cu indicele de inflaţie anuală, până la data plăţii efective.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile C. civ., Directiva 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 190/1999, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008 şi Legea nr. 288/2010 - modificată.

Suma acordată cu titlu de împrumut prin convenţia de credit nr. x/AN/15.10.2007 a fost în cuantum de 83.700 CHF.

Prin sentinţa civilă nr. 152 din 7 ianuarie 2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2701 din 29 aprilie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., care a preluat S.C. B. S.A. prin absorbţie, şi a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 5 lit. a) din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. x/AN/15.10.2007. Au fost respinse celelalte capete ale cererii ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 642/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul ca nefondat.

La data de 14 mai 2018, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

În cuprinsul cererii, recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de apel sub toate capetele de cerere faţă de criticile invocate, să se constate ca fiind întrunite cumulativ condiţiile implementate de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a constatat greşit că părţile contractante nu au dorit să abdice de la prevederile art. 1578 alin. (1) C. civ. de la 1865, raportat la clauza de rambursare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 decembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părţile formulând puncte de vedere.

Prin încheierea din 4 iunie 2019 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A. având în vedere că prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019 s-a constatat că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale. Totodată, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 642/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2019 a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 642/2018 din 21 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat şi nu au cerut judecata în lipsă.

La data de 30 octombrie 2020 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., instanţa stabilind termen la 26 ianuarie 2021.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 642/2018 din 21 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 642/2018 din 21 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.