Cassation annuls plaintiff's damages appeal, remands distributor's appeal for unreasoned ruling

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 31 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei CEZ DISTRIBUŢIE S.A. la plata daunelor morale în cuantum de 720.000 euro, pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantului şi familiei sale ca urmare a întreruperii furnizării energiei electrice în perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 123/2012 şi art. 61 alin. (1)-(2) C. civ.

Prin sentinţa nr. 44/2018 din 26 martie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE S.A.); a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro, în echivalent în RON, reprezentând daune morale pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A.

Prin decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva sentinţei civile nr. 44/2018 din 26 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

La 8 ianuarie 2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate de către instanţa de apel.

Prin cererea de recurs a fost invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că suma acordată cu titlu de daune morale este neîndestulătoare prin raportare la delictele săvârşite cu intenţie de către partea adversă, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 252 C. civ.

Aceeaşi parte a subliniat că a suferit traume psihice ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtei.

Recurentul-reclamant a conchis că măsura de întrerupere a energiei electrice a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 47 lit. a)-c) din Legea nr. 123/2012.

Recurenta-pârâtă nu a depus întâmpinare la recurs.

La 28 ianuarie 2019, pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. (fostă CEZ DISTRIBUŢIE S.A.) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Recursul pârâtei a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, instanţa de apel respingând apelul său doar prin raportare la dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. proc. civ.

Aceeaşi parte a mai învederat că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la răspunderea sa, în calitate de operator de distribuţie a energiei electrice.

După evocarea dispoziţiilor art. 3 pct. 18 şi 22, art. 52 şi art. 60 din Legea nr. 123/2012, recurenta-pârâtă a arătat că, între CEZ VÂNZARE S.A., în calitate de furnizor şi DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A., în calitate de prestator al serviciului de distribuţie, a fost încheiat contractul nr. x din 31 decembrie 2015 având ca obiect prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice către clienţii finali ai furnizorului, ale căror instalaţii sunt racordate la reţeaua electrică a distribuitorului.

Se arată că, art. 14 din contrcat reglementează raporturile contractuale dintre furnizorul de energie CEZ Vânzare S.A. şi operatorul de distribuţie DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A., exclusiv în ceea ce priveşte serviciul de distribuţie a energieie electrice, neavând legătură cu serviciul de furnizare energie electrică prestat de furnizor clientului final, în baza unui contract de furnizare energie electrică.

În continuare, recurenta-pârâtă a arătat că deconectarea locului de consum ce aparţine reclamantului a fost efectuată conform solicitării furnizorului, în baza art. 18 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 90/2015, coroborat cu art. 18 din Contractul nr. x din 31 decembrie 2015.

În aceste condiţii, autoarea recursului a subliniat că, în ipoteza în care debranşarea a fost efectuată fără ca reclamantul să înregistreze debite restante, întreaga responsabilitate pentru această măsură revine furnizorului.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la contrarietatea considerentelor care au fundamentat sentinţa primei instanţe.

Autoarea recursului a subliniat că nu a fost analizat nici motivul de apel prin care a criticat asimilarea sa cu furnizorul de energie CEZ VÂNZARE S.A.

Aceeaşi parte a susţinut că instanţa de apel nu a examinat condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii sale civile, având în vedere că s-a raportat la acţiuni/inacţiuni ale furnizorului de energie.

Recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1350 C. civ., întrucât răspunderea civilă contractuală operează atunci când debitorul nu a executat sau a executat necorespunzător obligaţia decurgând dintr-un contract.

În acest sens, recurenta-pârâtă a subliniat că nu a încheiat cu recurentul-reclamant niciun contract, motiv pentru care nu poate fi reţinută în sarcina sa nicio faptă ilicită.

După evocarea dispoziţiilor art. 59 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 64/2014, recurenta-pârâtă a conchis că, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru angajarea răspunderii sale.

Recurentul-reclamant A. a depus întâmpinare la 28 februarie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 10 decembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin raport reţinându-se nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant şi tardivitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor la 19 decembrie 2019, conform dovezilor aflate la dosar.

Recurentul-reclamant A. a depus un punct de vedere la raport, arătând că nu are niciun fel de obiecţiuni faţă de acesta, achiesând la concluziile privind nulitatea propriului recurs.

Recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. a transmis, ulterior comunicării raportului, un document intitulat "Note de şedinţă", prin care a combătut concluzia privind tardivitatea recursului propriu, ataşând în acest sens un document emis de firma de curierat prin intermediul căreia a fost transmisă cererea de recurs, ce face dovada datei la care aceasta a fost înaintată.

Prin încheierea completului de filtru din 18 februarie 2020, a fost admisă excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva aceleiaşi decizii, fiind stabilit termen de judecată la 2 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi, totodată, prorogată discutarea excepţiei tardivităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă pentru acelaşi termen.

În motivarea soluţiei referitoare la recursul declarat de către reclamant, s-a reţinut că acesta nu a formulat critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate vizând doar majorarea cuantumului daunelor morale.

Având în vedere că redimensionarea cuantumului daunelor morale reprezintă un aspect de temeinicie, iar nu de legalitate, invocarea de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor art. 252 C. civ., care nu instituie criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, s-a făcut strict formal.

Constatând că recurentul-reclamant nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin urmare, la termenul de astăzi, 2 iunie 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., reţinând următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, în sensul unei reevaluări a situaţiei de fapt.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivul invocat nu poate fi analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În speţă, se constată că, în dezvoltarea motivului de recurs, principala critică a recurentului vizează cuantumul daunelor morale acordate, pe care îl consideră neîndestulător, critică ce vizează aspecte de netemeinicie şi care nu poate fi examinată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurent.

Aşadar, nu se poate considera că afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs privind nemulţumirea acestuia faţă de daunele morale acordate reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Aceste cerinţe trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii hotărârii, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac. Prin urmare, invocarea de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor art. 252 C. civ., care nu instituie criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, s-a făcut strict formal.

Aşadar, legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Analizând recursul formulat de pârâta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A (fostă CEZ DISTRIBUŢIE S.A.), prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, având în vedere că decizia atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la 27 decembrie 2018, iar cererea de recurs a fost predată curierului la 28 ianuarie 2019, aspect dovedit de recurenta-pârâtă cu înscrisul depus la dosar în 24 decembrie 2019, se constată că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A.

Procedând la analiza pe fond a recursului, instanţa supremă reţine că, prin cererea de recurs, autoarea recursului a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cadrul primului motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut omisiunea instanţei de apel de a examina motivele de apel, aceasta respingând apelul, ca nefondat, doar pe considerentul că, în speţa de faţă, pârâta nu a formulat o cerere de chemare în garanţie prin care să solicite obligarea furnizorului CEZ VÂNZARE la despăgubiri, pentru ipoteza în care ar fi pierdut procesul.

Critica anterior evocată se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Aşadar, motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Prin raportare la aceste consideraţii, în analiza acestei critici, instanţa supremă constată că instanţa de apel nu a procedat la analiza criticilor pârâtei formulate în calea de atac apelului, motiv pentru care, în lipsa unei devoluări totale a cauzei, în limitele determinate de ceea ce s-a apelat şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, nu se poate exercita controlul de legalitate asupra deciziei pronunţate în apel, lipsind considerentele hotărârii la care să se raporteze instanţa de recurs în efectuarea controlului de legalitate.

Astfel, instanţa de apel s-a rezumat la a reţine că deconectarea efectivă a reclamantului de la reţeaua de energie electrică a fost efectuată de apelanta pârâtă în temeiul contractului pentru serviciul de distribuţie a energieie electrice nr. x/31.12.2015, încheiat între CEZ DISTRIBUŢIE S.A. şi CEZ VÂNZARE, contract care, la art. 18, prevede că operatorul de distribuţie are ca obligaţii executarea deconectării/reconectării utilizatorului conform solicitării furnizorului, iar faptul că debranşarea reclamantului s-a făcut pe baza comenzii de deconectare transmise de furnizorul CEZ VÂNZARE, în temeiul contractului încheiat între furnizor şi consumatorul A. şi a prevederilor legale, o îndreptăţea pe pârâta apelantă ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., să formuleze cerere de chemare în garanţie a furnizorului CEZ VÂNZARE, or, în speţa de faţă, apelantul pârât nu a formulat o cerere de chemare în garanţie prin care să solicite obligarea furnizorului CEZ VÂNZARE la despăgubiri faţă de el, pentru ipoteza în care ar fi pierdut procesul.

Dincolo de faptul că instanţa de apel nu era îndreptăţită să condiţioneze implicit cercetarea apelului de introducerea unei astfel de cereri, care este un drept al părţii ce poate uza de acest mijloc procesual, nicidecum o obligaţie a acesteia, sancţionată în această manieră de instanţa de apel, instanţa supremă constată că aprecierile instanţei de apel nu sunt apte de a explica şi nici de a fundamenta soluţia de respingere ca nefondat a apelului pârâtei, echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

În acest context, instanţa supremă reţine că hotărârea recurată nu respectă exigenţele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ.

Nefiind cercetat apelul pârâtei şi, implicit, fondul cauzei, instanţa supremă nu poate proceda la examinarea legalităţii deciziei recurate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I din acelaşi act normativ, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pe care o va casa în parte şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel numai cu privire la apelul pârâtei, menţinând dispoziţiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează în parte decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel numai cu privire la apelul pârâtei.

Menţine dispoziţiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.