Conflict of jurisdiction over payment order: territorial competence assigned to place of contract execution

Şedinţa publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2019, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 21.896 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x/22.05.2018, factură acceptată la plată şi bun predat şi folosit de debitoare, preţul nefiind achitat până în prezent. Totodată, a solicitat actualizarea sumei restante la data efectivă a plăţii, acordarea dobânzii legale şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

La 1 noiembrie 2019, debitoarea B. S.R.L., reprezentată de curator special C., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, considerând că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul debitoarea, Judecătoria Călăraşi fiind competentă să soluţioneze cauza.

Prin sentinţa civilă nr. 12392/2019 din 15 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de debitoare, şi a fost declinată competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Craiova a reţinut că, potrivit art. 129 alin. (2) şi alin. (3) din Noul C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei generale, materiale şi teritoriale exclusive, în toate celelalte cazuri, necompetenţa fiind de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Art. 1016 C. proc. civ. prevede că, dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

S-a reţinut că, în ceea ce priveşte cererile referitoare la executarea unui contract, cum este cazul în speţă, factura a cărei contravaloare o solicită creditoarea fiind o formă simplificată de a contracta, competenţa teritorială este alternativă (facultativă), acestea putând fi introduse şi la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. Însă, această competenţă alternativă există numai în situaţia în care există prevederi exprese în convenţia părţilor, referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. În situaţia în care nu rezultă expres locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, ci într-o atare situaţie se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Judecătoria Craiova a reţinut că în speţă nu există prevederi exprese în cuprinsul facturii depuse la dosar, referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei.

Ca atare, în lipsa unor prevederi exprese referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei, s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că este competentă absolut să soluţioneze cererea instanţa de la sediul debitoarei, respectiv Judecătoria Călăraşi.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 1016 şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de debitoare prin întâmpinare, şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Dosarul a fost înregistrat la 13 decembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Călăraşi, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 488 din 17 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Călăraşi şi Judecătoria Craiova, s-a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Călăraşi a reţinut că, potrivit art. 129 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei generale, materiale şi teritoriale exclusive, în toate celelalte cazuri, necompetenţa fiind de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

În ceea ce priveşte cererile referitoare la executarea unui contract, cum este cazul în speţă, factura a cărei contravaloare o solicită creditoarea fiind o formă simplificată de a contracta, competenţa teritorială este alternativă (facultativă), acestea putând fi introduse şi la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. Însă, această competenţă alternativă există numai în situaţia în care, există prevederi exprese în convenţia părţilor, referitoare la locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. În situaţia de faţă locul încheierii contactului este la Craiova, factura ţinând loc de contract, plata se face la Craiova, fiind cherabilă, vehiculul fiind predat la Craiova, competentă fiind astfel Judecătoria Craiova.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 1016, art. 113 pct. 3 din acelaşi cod, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, constatând ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Călăraşi şi Judecătoria Craiova şi dispunând înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 7 aprilie 2020, sub număr de dosar x/2020, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Călăraşi şi Judecătoria Craiova.

La primul termen de judecată din 9 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia necompenteţei materiale în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Având în vedere că cele două judecătorii între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă nu se află în raza aceleiaşi curţi de apel, Judecătoria Călăraşi fiind în raza Curţii de Apel Bucureşti, iar Judecătoria Craiova fiind în raza Curţii de Apel Craiova, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că prezentul conflict negativ de competenţă ivit între cele două judecătorii, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată, se impune a fi soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de către Curtea de Apel Bucureşti, cum greşit a apreciat a doua instanţă sesizată.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 25F din 9 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă privind pe creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acţiunea promovată, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 21.896 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x/22.05.2018, factură acceptată la plată şi bun predat şi folosit de debitoare, preţul nefiind achitat până în prezent.

Potrivit art. 129 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei generale, materiale şi teritoriale exclusive, în toate celelalte cazuri, necompetenţa fiind de ordine privată.

Art. 1016 C. proc. civ. prevede că, dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. stipulează că:

"în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, în ceea ce priveşte cererile referitoare la executarea unui contract, cum este cazul în speţă, factura a cărei contravaloare o solicită creditoarea fiind o formă simplificată de a contracta, competenţa teritorială este alternativă (facultativă), acestea putând fi introduse şi la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În condiţiile în care autovehiculul a fost predat în Craiova, locul încheierii contractului a fost în Craiova, plata trebuia să se facă tot în Craiova, este de necontestat că Judecătoria Craiova este instanţă competentă în soluţionarea cauzei, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că în speţă este lipsit de relevanţă faptul că părţile nu au prevăzut în mod expres în contract locul executării, chiar în parte, a obligaţiei, câtă vreme potrivit dispoziţiilor legale, în cazul contractului de vânzare cumpărare, atât locul predării bunului, cât şi locul plăţii preţului este locul în care se află bunul la momentul încheierii contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare.

În cauză, opţiunea reclamantei (creditoarea S.C. A. S.R.L.), conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei de către Judecătoria Craiova ca instanţă a locului prevăzut pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei.

Odată învestită una dintre instanţele competente teritorial (în speţă Judecătoria Craiova), opţiunea reclamantei (creditoarei) nu mai poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a acestei instanţe.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2020.