Recusal of appellate panel in insolvency proceedings: application of Law No. 85/2014 unitary case management over general judicial incompatibility

Şedinţa publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017 creditoarea A. a formulat, în contradictoriu cu debitoarea LA B. S.R.L. cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 2284/14.09.2017, Tribunalul Ilfov, prin Judecător Sindic, în baza art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta creditoare A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi, pe fond admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Prin decizia civilă nr. 525 din data de 15 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza judecătorului sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 1915 din data de 21 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea creditoarei A. împotriva debitoarei LA B. S.R.L. şi a dispus, în temeiul art. 145 alin. (1), art. 38 alin. (2) lit. c) şi art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă,deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată împotriva debitoarei LA B. S.R.L., fiind numit lichidatorul judiciar provizoriu C..

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate, a formulat apel apelanta LA B. S.R.L., prin administrator statutar D., înregistrat sub număr de dosar x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile apelate şi admiterea cererii de suspendare a judecăţii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 având ca obiect nulitate contracte de împrumut.

Prin încheierea din 3 decembrie 2018, pronunţată în Camera de consiliu în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondată, cererea de recuzare a doamnelor judecător E. şi F., formulată de petetul D. în cauza având ca obiect apel declarat de petent împotriva sentinţei civile nr. 1915 din 21.06.2018 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2578A din 20 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat apelul formulat de apelanta LA B. S.R.L., prin administrator statutar D., împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

A obligat pe D. să plătească intimatei creditoare suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

La data de 5 aprilie 2019, petentul D. a declarat recurs împotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunţată în Camera de Consiliu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

A formulat, totodată, cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivat de împrejurarea că decizia civilă nr. 2578A din 20 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosar, nu i-a fost comunicată.

Recurentul petent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

A susţinut că, în speţă, membrii completului C20A au admis, la 15 martie 2018, prin decizia nr. 525, apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2284/2017, prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei societăţii LA B. S.R.L., analizând astfel motivele de apel şi exprimându-şi opinia cu privire la oportunitatea şi temeinicia cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Ulterior, aceiaşi membri ai completului C20A au judecat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1915/21.06.2018 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în dosarul x/2017, prin care a fost criticată soluţia de deschiderea procedurii insolvenţei, respingând calea de atac formulată.

Pe cale de consecinţă, consideră că judecătorii completului şi-au exprimat anterior părea cu privire la cauza în discuţie şi, fără nicio rezervă, săvârşind un abuz evident, s-au pronunţat în prezenta speţă, respingând cererea de recuzare formulată.

În opinia sa, instanţa de apel şi-a întemeiat în mod greşit soluţia atacată pe dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, consemnând, în mod nelegal, că pentru identitate de raţiune, soluţia se aplică şi judecătorilor ce judecă apelurile împotriva hotărârilor judecătorului sindic.

A precizat că excepţia de la regula de drept comun prevăzută de dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ. este de strictă interpretare şi nu poate fi aplicată, prin extindere, judecătorilor din apel, în lipsa unei asemenea prevederi exprese.

Dimpotrivă, a arătat că, potrivit Legii nr. 85/2014, judecătorul sindic este judecătorul care pronunţă şi judecă hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, atribuţiile acestuia fiind limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.

A invocat, în drept, prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi art. 53 alin. (3) din C. proc. civ.

Intimata A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal, ca tardiv formulat, iar în subsidiar, ca nefondat, invocând dispoziţiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2019 a fost încuviinţat în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 martie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul D. şi a fost acordat termen pentru judecarea acestuia la 15 mai 2020, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimatei formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

În speţă, chestiunea de drept în litigiu vizează pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) C. proc. civ. şi greşita interpretare a art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Totodată, conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:

"Dispoziţiile art. 42 alin. (1) din C. proc. civ. privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel".

Simpla lectură a textelor legale precitate relevă împrejurarea că acestea reglementează elemente de procedură, iar nu de drept substanţial, aspect în considerarea căruia se impune concluzia că, în cauză, criticile formulate de recurent pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din a cărui perspectivă vor fi analizate.

Se constată că, în speţă, instanţa de apel a pronunţat anterior decizia nr. 525 din 15.03.2018 prin care a admis apelul formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă iniţial cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoarea A., a anulat această hotărâre şi a trimis cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii.

Prin apelul cu care a fost învestit acelaşi complet de judecată care a pronunţat decizia nr. 525 din 15.03.2018, se atacă sentinţa prin care judecătorul sindic, în considerarea deciziei menţionate, a admis cererea formulată de creditor şi a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei La B. S.R.L..

În acest context, recurentul apreciază că judecătorii recuzaţi şi-au spus părerea în cauză.

Criticile sunt nefondate, întrucât, astfel cum rezultă din textul legal al art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, criticat în cauză, pronunţarea succesivă a mai multor hotărâri în acelaşi dosar nu atrage incompatibilitatea judecătorului-sindic, cu excepţia situaţiei rejudecării după anularea hotărârii.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa a reţinut cu justeţe în soluţionarea cererii de recuzare că pentru identitate de raţiune, soluţia este aplicabilă şi judecătorilor ce judecă apelurile împotriva hotărârilor judecătorului sindic, căci le sunt aplicabile aceleaşi soluţii de repartizare a dosarelor.

Se impune precizarea faptului că litigiul dedus judecăţii are ca obiect procedura insolvenţei, guvernată de dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dispoziţii speciale care se aplică cu prioritate.

Analiza în ansamblu a Legii nr. 85/2014 pune în evidenţă împrejurarea că procedura insolvenţei, generală sau simplificată, precum şi cea a falimentului, chiar dacă sunt reglementate distinct, sunt în competenţa unuia şi aceluiaşi judecător-sindic, pentru asigurarea dezideratului unei judecăţi unitare.

De altfel, legiuitorul a prevăzut expres, pentru asigurarea unei judecăţi unitare, ca toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic într-un dosar să fie soluţionate de unul şi acelaşi complet de judecată, aspect ce rezultă din art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 conform căruia:

"Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă".

Pentru raţiunile înfăţişate, apreciind că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu există nicio încălcare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ. şi nici a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, încheierea recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul GHEORGHE MARIUS COSTINîmpotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2020.