Reversal of enforcement for payment made under subsequently annulled execution notice

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar x/2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând instanţei obligarea ADS să restituie societăţii A. S.R.L., suma de 962.741,l RON cu titlu de redevenţă achitată în plus în baza contractului de concesiune nr. x/2000 şi a Actului adiţional nr. x/03.08.2011 încheiat la contractul de concesiune nr. x/2000, redevenţă solicitată de ADS prin somaţia şi titlu executoriu emise la data de 10.04.2012 sub nr. x achitată de reclamantă pentru a nu se proceda la rezilierea contractului de concesiune.

Pârâta Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat: 1. excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei semnatare a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 56 din Legea nr. 85/2014; 2. excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu motivarea că dreptul material la acţiune, s-a născut în patrimoniul reclamantei la data de 20.09.2012, atunci când a încetat de drept actul adiţional nr. x/2011 la contractul de concesiune nr. x/2000, urmare a hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate. Prezenta acţiune, fiind introdusă la data de 26.05.2017, deci după aproape 5 ani, rezultă în mod incontestabil că este prescrisă.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii arătând în esenţă că: 1. prin hotărâri judecătoreşti s-a tranşat că, reclamanta datorează suma din acţiune; 2. partea adversă a exploatat suprafaţa de 991,58 ha arabil şi 9,58 ha neagricol şi prin urmare datorează preţul exploatării, indiferent de soarta Actului Adiţional nr. 1/2011; 3. suma de 962.741,1 RON a fost achitată în realitate de bunăvoie de societatea debitoare, în baza obligaţiilor asumate prin actul adiţional şi nu datorită derulării procedurii de executare silită; 4. admiterea contestaţiei la executare şi anularea Somaţiei nr. x/2012, nu s-a datorat inexistenţei obligaţiei reclamantei de a achita debitul în valoare de 962.741,1 RON.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

La termenul de judecată din 8 noiembrie 2017, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată solicitând în principal, să se dispună întoarcerea executării silite pentru suma de 962.741,1 RON; în subsidiar, să se dispună restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată; în subsidiar, să se dispună restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul art. 1345 şi urm. C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză.

A susţinut reclamanta că la data de 12.04.2012 pârâta Agenţia Domeniilor Statului a comunicat reclamantei B. nr. x/10.04.2012 prin care o obligă să achite suma de 962.741,1 RON.

Pârâta Agenţia Domeniilor Statului a formulat răspuns la cererea completatoare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 51/1998.

Totodată, pârâta a invocat excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, arătând că plata sumei pretinse de partea adversă a fost achitată de bunăvoie de aceasta, în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin actul adiţional nr. x/2011, încheiat la contractul de concesiune nr. x/2000 şi nu datorită derulării procedurii de executare silită. Agenţia Domeniilor Statului nu a procedat la poprirea conturilor reclamantei, de vreme ce, Judecătoria Călăraşi a dispus la nicio lună după emiterea Somaţiei nr. x/10.04.2012, suspendarea provizorie a executării.

Pârâta a mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de restituire a sumei de 962.741,1 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 1345 şi următoarele C. civ., susţinând că plata acestui debit s-a realizat de bunăvoie de către partea adversă, în baza contractului încheiat între părţi.

Prin încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 28 februarie 2018, Tribunalul a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.

Totodată, Tribunalul a apreciat că argumentele invocate în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate a capătului de cerere formulat în principal reprezintă apărare pe fondul cauzei, a unit cu fondul excepţia de inadmisibilitate a capătului trei de cerere formulat în subsidiar şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a capetelor doi şi trei de cerere formulate în subsidiar.

Prin sentinţa civilă nr. 1254 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis capătul de cerere formulat în principal privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei suma de 962.741,1 RON, a respins capetele de cerere formulate în subsidiar ca rămase fără obiect.

Împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1254 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în dosarul nr. x/2017, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a declarat recurs,solicitând admiterea recursului, în principal, modificarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei instanţei competente în vederea judecării fondului şi, în secundar, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

Împotriva sentinţei civile nr. 1254 din 25 aprilie 2018pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. prin administrator special C. declarat recurs incident, solicitând admiterea acestuia în ipoteza în care se admite recursul formulat de recurenta - pârâtă şi să se dispună restituirea sumei de 962.741,10 RON în temeiul art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată sau art. 1345 şi urm. C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 293 şi art. 316 C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia civilă nr. 455 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul incident formulat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1254 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI.

Prin aceeaşi decizie, a admis recursul formulat de recurenta pârâtă Agenţia Domeniilor Statului împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1254 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L. prin administrator special C.

Au fost casate în tot încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2018 şi sentinţa civilă nr. 1254 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în dosarul nr. x/2017.

A fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă.

Conform art. 312 alin. (7) C. proc. civ. de la 1865 s-a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea uneia dintre Secţiile a V-a Civilă sau a VI-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

S-a dispus înaintarea dosarului în vederea repartizării aleatorii pentru judecata în primă instanţă uneia dintre Secţiile a V-a Civilă sau a VI-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2019

La termenul din 25 aprilie 2019, pârâta a renunţat la susţinerea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, iar la termenul din data de 27 iunie 2019 a arătat că îşi menţine excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pe capetele 2 şi 3 din cererea modificată.

Totodată, la termenul din 30 mai 2019 apărătorul pârâtei a arătat că excepţia inadmisibilităţii reprezintă o apărare de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 51F din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia prescrierii dreptului la acţiune în ce priveşte capetele de cerere din cererea de completare şi modificare a acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar CII D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, având ca obiect cererile subsidiare privind restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul dispoziţiilor privind plata nedatorată, respectiv în temeiul dispoziţiilor privind îmbogăţirea fără justă cauză şi pe cale de consecinţă, a respins aceste capete de cerere ca prescrise.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite pentru suma de 962.741 RON.

În motivare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, prin capătul 2 de cerere reclamanta a solicitat restituirea sumei de 962.741,01 RON în temeiul art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată, iar potrivit textului legal menţionat "cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire".

S-a constatat că prin întâmpinarea formulată la 29.12.2017, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a invocat excepţia prescripţiei cu privire la petitele 2 şi 3.

Prealabil, instanţa de fond a reţinut că raportat la datele achitării în tranşe a sumei de 962.741,01 RON, ce reprezintă redevenţă calculată pentru perioada 23.02.2002 - 03.06.2011, respectiv anul 2012, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. civ.

Astfel, termenul de prescripţie aplicabil este termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ.

Începutului prescripţiei dreptului la acţiune i se aplica regula generală prevăzută de art. 2523 C. civ. potrivit cu care "prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui".

S-a arătat că prescripţia începe să curgă din ziua în care dreptul la acţiune poate să fie valorificat, adică titularul dreptului subiectiv are posibilitatea juridică, legală de a acţiona, cunoscând totodată naşterea acestui drept, astfel că reclamanta trebuia şi putea să introducă cererea pentru restituirea plăţii nedatorate din momentul efectuării plăţii.

Nu au fost primite susţinerile reclamantei privind întreruperea termenului de prescripţie prin introducerea contestaţiei la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/2012, până la pronunţarea deciziei civile nr. 201/28.06.2016, în cadrul căreia s-ar fi reţinut că suma în cauză nu a fost datorată cu titlu de redevenţă, fiind anulată somaţia nr. 144040/10.04.2012 emisă de ADS.

Cu privire la acest aspect, prima instanţă a arătat că în contestaţia la executarea silită nu s-a pus în discuţie dreptul reclamantei la restituirea sumei achitate, cu titlul de plată nedatorată, contestaţia la executare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2012 reţinând doar că titlul executoriu nu este valabil.

Aşa fiind, instanţa a apreciat că reclamanta trebuia şi putea să introducă cererea având ca obiect restituirea sumei pretinse cu titlu de plată nedatorată încă de la momentul efectuării plăţii.

Pe cale de consecinţă, nefiind incidentă cauza de întrerupere invocată de reclamantă, s-a reţinut că dreptul la acţiunea având ca obiect restituirea sumelor achitate reclamantă, în temeiul plăţii nedatorate a luat naştere la momentul plăţii (02.04.2012 pentru suma de 87.252,81 RON, achitată prin OP nr. x; 5.07.2012 pentru suma de 295.383,97 RON achitată prin OP nr. x; 11.10.2012 pentru suma de 200.000 RON parţial achitată prin OP. nr. x; 03.10.2012 pentru suma de 200.000 RON achitată prin O.P. nr. 460).

Cu aceeaşi motivare, în ceea ce priveşte capătul 3 de cerere prin care reclamanta a solicitat restituirea sumei de 962.741,01 RON în temeiul dispoziţiilor care reglementează îmbogăţirea fără justă cauză, s-a reţinut că reclamanta trebuia şi putea să introducă cererea având ca obiect restituirea sumei pretinse cu titlu de plată nedatorată încă de la momentul efectuării plăţii, întrucât în contestaţia la executarea silită nu s-a pus în discuţie dreptul reclamantei la restituirea sumei achitate, cu titlul de îmbogăţire fără just temei, contestaţia la executare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2012 reţinând doar că titlul executoriu nu este valabil, astfel că în cauză nu operează cauza de întrerupere a termenului de prescripţie, invocată de reclamantă.

Reţinând aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat capătul de cerere principal, având ca obiect întoarcerea executării silite pentru suma de 962.741,1 RON în temeiul dispoziţiilor art. 82 din O.U.G. nr. 51/1998, respectiv art. 4043 C. proc. civ. de la 1865.

S-a reţinut, în esenţă, că plata sumei de 962.741,1 RON, a cărei restituire se solicită, s-a făcut, pe de o parte, în baza facturilor emise de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, iar nu în baza titlului executoriu reprezentat de somaţie, iar pe de altă parte că achitarea s-a făcut de bunăvoie, în condiţiile în care executarea silită era suspendată.

Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 404 ind. 3 C. proc. civ. referitoare la întoarcerea executării în sensul restabilirii situaţiei anterioare executării.

În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 51F din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. a declarat recurs.

Recurenta-reclamantă critică sentinţa atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi încălcarea regulilor de procedură.

Referitor la prescrierea dreptului material la acţiune a capetelor de cerere 2 şi 3 din cererea completatoare, apreciază că instanţa de judecată a aplicat greşit dispoziţiile civile privind termenul de prescripţie şi începutul prescripţiei extinctive.

Consideră că, în cauză, termenul de prescripie a fost întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, conform art. 2537 C. civ., iar dispoziţiile art. 2537 pct. 2 C. civ. nu condiţionează natura cererii de chemare în judecată, în sensul că aceasta trebuie să vizeze fondul dreptului, aşa cum eronat se susţine în considerentele sentinţei recurate.

Precizează că, după plata sumei de 962.741,1 RON, a formulat cerere de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare, formându-se astfel dosarul nr. x/2012, iar în cadrul contestaţiei la executare a solicitat şi anularea facturilor în contul cărora se solicită suma de 901.444.68 RON, acest capăt de cerere vizând astfel fondul dreptului.

Decizia civilă nr. 201 pronunţată la 28.06.2016, în dosarul nr. x/2012, a rămas irevocabilă, aşa cum rezultă din menţiunile făcute pe această hotărâre, la data de 22.03.2017.

Aşa fiind, raportat la situaţia de fapt descrisă termenul de prescripţie a fost întrerupt la data de 24.04.2012, dată la care recurenta-reclamantă a formulat contestaţie la executare, solicitând şi anularea facturilor, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 2537 pct. 2 C. civ.

Arată că prin hotărârea nr. 201/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în contestaţia la executare care a întrerupt cursul prescripţiei, s-a admis în parte cererea, contestaţia la executare, s-a anulat somaţia nr. 144040/10.04.2012 emisă de APS şi s-a respins capătul de cerere privind anularea facturilor fiscale, ca inadmisibilă.

Prin urmare, decizia civilă nr. 201 pronunţată la 28.06.2016 a rămas irevocabilă la 22.03.2017, iar termenul de 6 luni s-a împlinit la data de 22.09.2017, aşa încât prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la 22.05.2017, respectiv înlăuntrul termenului de prescipţie.

Recurenta mai susţine că instanţa de judecată nu a făcut o corectă interpretare nici a dispoziţiilor legale privind începutul prescripţiei extintive.

Contrar celor susţinute de instanţa de fond, consideră că termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cadrul contestaţiei la executare, respectiv a decizia civilă nr. 201 pronunţată la 28.06.2016 de Curtea de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, capăt de cerere, care a fost respins ca nefondat, apreciază că instanţa de judecată a încălcat regulile procedurale ce reglementează întoarcerea executării silite.

Arată că începutul executării silite este marcat de emiterea somaţiei de executare, că intimata - pârâtă a emis somaţia de executare la 10.04.2012, şi, ca urmare, achitarea oricărei sume după emiterea somaţiei, se apreciează că are loc în baza somaţiei de executare, până la momentul anulării acesteia.

În opinia recurentei, argumentele instanţei de judecată, în sensul că plata s-a efectuat de bunăvoie, nu pot fi reţinute, având în vedere că, după emiterea actelor de executare, nu se mai poate aprecia că se execută o plată de bunăvoie, ci acea plată se execută silit sub titulatura somaţiei de executare, a tuturor actelor de executare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 82 din O.U.G..51/1998, debitorii au dreptul la întoarcerea executării în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Prin urmare, în speţă, există o hotărâre definitivă şi irevocabilă care a anulat formale de executare, respectiv, somaţia la executare, şi ca urmare nu există niciun impediment care să conducă la respingerea cererii având ca obiect întoarcerea executării.

Debitul a fost achitat după emiterea somaţiei la executare (10.04.2012), respectiv începând cu data de 11.04.2012 deci, achitarea s-a făcut în baza somaţiei de executare, somaţie ce a existat chiar dacă s-a dispus suspendarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 Noul C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii solicitând, în principal constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 14 februarie 2020, recurenta-reclamantă a precizat că temeiurile de drept aplicabile sunt dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi art. 304 alin. (1) pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiul de drept al art. 3041 C. proc. civ., conform căruia:

"recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 (…)", Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:

Prealabil, se impune precizarea faptului că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 şi ale O.U.G. nr. 51/1998 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 76/2012.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia, iar art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ stabileşte că procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, în măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum contestaţiile la executare/cererile de întoarcere a executării silite.

Această interpretare se impune deoarece contestaţia la executare sau alte cereri în legătură cu executarea silită, precum întoarcerea executării, reprezintă incidente în cadrul procedurii de executare silită.

Incidentele procedurale în legătură cu o executare silită începută sub imperiul vechii legi trebuie supuse în integralitate legii de procedură de la momentul începerii executării silite, iar nu celei de la momentul sesizării instanţei cu privire la respectivele incidente.

Din înscrisurile depuse la dosar, executarea silită a început anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ. şi a Legii nr. 76/2012 (15.02.2013) prin adresa de comunicare a titlului executoriu nr. x/10.04.2012 şi somaţia nr. x/10.04.2012 transmise recurentei - reclamante A. S.R.L. (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, filele x, vol. I).

Prin urmare, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, raportat la data emiterii somaţiei de executare - 10.04.2012.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să restituie societăţii A. S.R.L., suma de 962.741,l RON cu titlu de redevenţă achitată în plus în baza contractului de concesiune nr. x/2000 şi a Actului adiţional nr. x/03.08.2011 încheiat la contractul de concesiune nr. x/2000, redevenţă solicitată de Agenţia Domeniilor Statului prin somaţia şi titlu executoriu emise la 10.04.2012 sub nr. x, achitată de reclamantă pentru a nu se proceda la rezilierea contractului de concesiune.

Reclamanta a depus cerere de modificare şi completare a cererii de chemare în judecată solicitând în principal, să se dispună întoarcerea executării silite pentru suma de 962.741,1 RON; în subsidiar, să se dispună restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată; să se dispună restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul art. 1345 şi urm. C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Prin urmare, cele două capete de cerere având ca obiect restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată sau în temeiul art. 1345 şi urm. C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză au fost formulate în subsidiar, în situaţia în care instanţa de judecată apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile legale referitoare la întoarcerea executării silite.

Conform art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865:

"În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia", iar potrivit dispoziţiilor art. 4042 C. proc. civ.:

"(1) În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. (2) Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul".

Rezultă, aşadar că, pentru a se ajunge la "întoarcerea executării" trebuie să se înlăture, prin anulare, temeiul acesteia, titlul executoriu, sau să se invalideze executarea înseşi.

Recurenta-reclamantă se prevalează de împrejurarea că există o hotărâre irevocabilă, respectiv decizia nr. 201 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2012, care a anulat formele de executare, respectiv somaţia de executare nr. 144040/10.04.2012 în baza căreia a fost declanşată de către pârâtă executarea silită în temeiul art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, în ceea ce priveşte suma 962.741,l RON, apreciind astfel că nu există niciun impediment care să conducă la respingerea cererii având având ca obiect întoarcerea executării silite.

Criticile recurentei sunt fondate.

Din cuprinsul deciziei civile nr. 201 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, filele x, vol. II) se constată că, într-adevăr, prin această hotărâre, devenită irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestaţia la executare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta, şi s-a dispus anularea somaţiei nr. x/10.04.2012 emisă de Agenţia Domeniilor Statului în cadrul executării silite a contractului de concesiune nr. x/2000.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că că somaţia la executare a fost emisă global pentru o perioadă pentru care intimata nu deţine încă titlu executoriu, respectiv pentru perioada 22.03.2002-30.05.2010, iar pentru perioada 01.06.2010- 30.06.2011, creanţa cuprinsă în actul de executare nu este certă, lichidă şi exigibilă, potrivit art. 379 C. proc. civ. de la 1865, deoarece, potrivit deciziei comerciale nr. 381/14.09.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi deciziei nr. 3534/20.09.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că suprafaţele de 991,58 ha teren agricol şi 9,58 ha teren neagricol, pentru care s-au calculat redevenţă, penalităţi şi dobandă, ce fac obiectul prezentei somaţii, nu au făcut obiectul contractului de concesiune semnat de părţi, prin urmare, restul sumei din cuprinsul somaţiei (calculată pentru perioada ulterioară datei de 30.05.2010, dată de la care contractul de concesiune reprezintă titlu executoriu) neputând fi executată cu titlu de redevenţă, penalităţi de întârziere şi dobândă, nefiind datorată cu acest titlu.

În consecinţă, s-a arătat că lipsa titlului executoriu pentru perioada 22.03.2002-30.05.2010 şi absenţa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei solicitată pentru perioada ulterioară datei de 30.05.2010 atrag nelegalitatea Somaţiei nr. x/10.04.2012, emisă de A.D.S., şi deci, a executării silite începute prin emiterea acestei somaţii.

În mod greşit, prima instanţă reţine că plata sumei de 962.741,1 RON, a cărei restituire se solicită, s-a făcut, pe de o parte, în baza facturilor emise de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, iar nu în baza titlului executoriu reprezentat de somaţie, iar pe de altă parte că achitarea s-a făcut de bunăvoie, în condiţiile în care executarea silită era suspendată.

Prin somaţia nr. 144040/10.04.2012, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a solicitat reclamantei S.C. A. S.R.L. plata sumei de 962.741,1 RON reprezentând redevenţa, penalităţile de întârziere şi dobânzi datorate de reclamantă în temeiul contractului de concesiune nr. x/21.12.2000 (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, filele x, vol. I).

Este de necontestat că reclamanta a achitat suma de 962.741,1 RON în patru tranşe: la 11.04.2012 a achitat suma de 87.252,81 RON cu o.p. nr. 162 (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fila x, vol. I), la 05.07.2012 a achitat suma de 295.387,97 RON cu o.p. nr. 350 (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fila x, vol. I), la 03.10.2012 a achitat suma de 200.000 RON cu o.p. nr. 460 (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fila x, vol. I), iar la 11.10.2012 a achitat suma de 656.914,31 RON cu o.p. nr. 490 (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fila x, vol. I).

Contrar reţinerilor primei instanţe, nu se poate pretinde că reclamanta a efectuat plata de bunăvoie, iar nu ca urmare a derulării procedurii de executare silită.

Astfel cum s-a reţinut şi prin decizia civilă nr. 201 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta a achitat creanţa ulterior emiterii somaţiei, care reprezintă un act de executare ce declanşează executarea silită, fiind evident astfel că plăţile au fost efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

De asemenea, împrejurarea că "plăţile efectuate de reclamantă în cea mai mare parte au fost efectuate ulterior suspendării executării silite", respectiv trei dintre cele patru tranşe au fost achitate după data pronunţării de către Judecătoria Călăraşi a încheierii din 07.05.2012 prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite (dosar nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, filele x, vol. II), precum şi faptul că în cuprinsul ordinelor de plată se menţionează numărul facturilor emise de pârâtă, nu poate conduce la concluzia că plata a fost efectuată de bunăvoie de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât sumele de bani au fost virate în contul indicat de pârâtă în cuprinsul somaţiei nr. x/10.04.2012.

Prin urmare, în condiţiile în care plăţile au fost efectuate în cadrul procedurii de executare silită, iar executarea silită s-a efectuat în baza unui titlu, şi anume somaţia nr. 144040/10.04.2012, care nu mai are calitate de titlu executoriu ca urmare a anulării prin decizia civilă nr. 201 din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta este persoana interesată, în sensul art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, să solicite întoarcerea executării, fiind îndreptăţită la restituirea sumei de 962.741,1 RON ce a format obiectul somaţiei menţionate.

Pe cale de consecinţă, capetele subsidiare de cerere vizând restituirea sumei de 962.741,1 RON în temeiul art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată sau în temeiul art. 1345 şi urm. C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză, se constată ca fiind rămase fără obiect.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4041 alin. (1) şi art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 51F din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că va admite capătul principal de cerere formulat de reclamantă; va dispune întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI să restituie reclamantei suma de 962.741,1 RON şi va respinge capetele subsidiare de cerere, ca rămase fără obiect.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie admisă cererea recurentei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, în sensul obligării intimatei-pârâte AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI la plata sumei de 5,3 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinţei civile nr. 51F din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Modifică în tot sentinţa recurată, în sensul că admite capătul principal de cerere formulat de reclamantă.

Dispune întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI să restituie reclamantei suma de 962.741,1 RON.

Respinge capetele subsidiare de cerere, ca rămase fără obiect.

Obligă pe intimata-pârâtă AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI la plata sumei de 5,3 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special C..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.