Fraudulent property sale nullified; buyers' cassation appeal rejected, land register rectification upheld.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 16.06.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii societatea C., D. şi E., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F., încheiat între vânzătoarea C., D. şi E. în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Snagov, Şoseaua Snagov FN, Judeţul Ilfov, înscris în Cartea funciară nr. x Snagov, identificat la A1, sub nr. cad. 4304, compus din intravilan, în suprafaţă de 1.401 mp şi la A.1.1 sub nr. cad. x, constituit din locuinţă D+P+E, rectificarea înscrierii efectuate în cartea funciară în baza acestui contract de vânzare-cumpărare, în sensul radierii din Cartea funciară nr. x Snagov, A1, sub nr. cad. 4304, şi la A.1.1 sub nr. cad. x a înscrierii efectuate sub B2 şi B3 şi a reînscrierii în acelaşi CF a dreptului de proprietate al societăţii C., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 177 din 28 februarie 2018 Tribunalul Braşov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii societatea C., D. şi E., a stabilit onorariu definitiv expert G. pentru raportul de expertiză judiciară evaluare imobiliară nr. 809165/2017 suma de 4000 RON, obligând reclamanţii să plătească expertului judiciar suma de 500 RON fiecare, reprezentând diferenţă onorariu expert şi pârâţii E. şi D. să plătească expertului judiciar suma de 2000 RON, respectiv câte 1000 RON fiecare reprezentând onorariu expert. A obligat reclamanţii să plătească pârâţilor D. şi E. câte 3480 RON cheltuieli de judecată, precum şi martorului H. suma de 227 RON reprezentând cheltuieli de deplasare.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel reclamanţii A. şi B., iar prin decizia civilă nr. 1341/Ap din 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a admis apelul şi a schimbat sentinţa civilă nr. 177 din 28 februarie 2018 a Tribunalului Braşov în sensul că a admis acţiunea reclamanţilor, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F., încheiat între vânzătoarea C., D. şi E. în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Snagov, Şoseaua Snagov FN, Judeţul Ilfov, înscris în Cartea funciară nr. x Snagov, identificat la A1, sub nr. cad. 4304, compus din intravilan, în suprafaţă de 1.401 mp şi la A.1.1 sub nr. cad. x, constituit din locuinţă D+P+E, cu rectificarea înscrierii efectuate în cartea funciară în baza acestui contract. A dispus totodată şi radierea din Cartea funciară nr. x Snagov, A1, sub nr. cad. 4304, şi la A.1.1 sub nr. cad. x a înscrierii efectuate sub B2 şi B3 şi a reînscrierii în acelaşi CF a dreptului de proprietate al societăţii C.. Au fost obligaţi intimaţii pârâţi D. şi E. să plătească apelanţilor reclamanţi A. şi B. suma de RON 9907 cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

Împotriva acestei soluţii au formulat recurs atât pârâţii E. şi D., cât şi pârâta S.C. C..

Prin decizia nr. 2031 din 8 noiembrie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a anulat recursul declarat de pârâtul C., prin I., constatând lipsa calităţii de reprezentant a acestuia.

Prin recursul declarat de pârâţii E. şi D. se solicită, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că decizia recurată a fost pronunţată cu nesocotirea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele hotărârii nereflectând, într-o manieră convingătoare şi cuprinzătoare, motivele de fapt şi de drept pentru care apelul părţii potrivnice a fost admis, cu consecinţa schimbării sentinţei de primă instanţă şi admiterii cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, apărările pertinente ale recurenţilor, întemeiate atât pe probatoriul administrat, cât şi pe dispoziţiile legale invocate prin întâmpinare, au fost ignorate cu desăvârşire, Curtea de Apel Braşov nefăcând niciun fel de referire la acestea.

Se mai arată că deşi instanţa de apel trimite formal la prevederile art. 1238 alin. (2) din C. civ., conivenţa părţilor contractului de vânzare-cumpărare în litigiu nu a fost dovedită, ci doar dedusă pe calea unor supoziţii şubrede şi lipsite de substanţă probatorie.

Astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut încălcarea a trei prevederi legale, respectiv art. 2324, art. 1650 şi art. 1170 din C. civ.

Cu privire la dispoziţiile art. 2324 din C. civ., recurenţii arată că textul de lege nu impune nicio interdicţie a înstrăinării unor elemente patrimoniale aparţinând debitorului şi, evident, nici nu instituie vreo sancţiune a unei astfel de înstrăinări, astfel că sunt greşite concluziile instanţei de apel potrivit cărora prin încheierea actului dedus judecăţii ar fi fost încălcate aceste dispoziţii legale. De altfel, cu excepţia trimiterilor generice la încălcarea garanţiei generale a creditorilor, nici instanţa de apel nu a fost în măsură să indice care ar fi dispoziţiile onerative sau prohibitive pe care părţile le-ar fi fraudat cu ocazia perfectării contractului, iar recurenţii susţin că explicaţia acestei lacune este că astfel de prevederi legale nu există.

În combaterea considerentelor referitoare la aşa-zisa cauză ilicită a actului juridic, recurenţii arată că art. 1239 alin. (2) şi art. 1238 alin. (2) din C. civ. impun fie conivenţa părţilor contractante, fie condiţia ca recurenţii să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască presupusele intenţii ilicite ale vânzătoarei. Or, în cauză nu este îndeplinit niciunul dintre aceste criterii.

Pe de altă parte, la data vânzării, C. era în mod necontestat proprietara tabulară a imobilului, iar bunul nu fusese în niciun fel indisponibilizat, sens în care părţile au procedat la transmiterea pe deplin valabilă a dreptului real.

Faptul că însuşi legiuitorul a apreciat că în astfel de situaţii nu ne găsim în prezenta unui caz de nulitate este demonstrat fără putinţă de tăgadă de introducerea în corpul C. civ. a unei instituţii special dedicate cazurilor în care un terţ creditor se consideră prejudiciat de un act de dispoziţie consimţit de debitorul său. Este vorba despre instituţia acţiunii revocatorii, reglementată de prevederile art. 1562 - 1565 din C. civ.

Se arată că niciuna dintre aceste apărări susţinute faţa instanţei de apel nu a fost măcar trecută în revistă de magistraţii judecători, şi cu atât mai puţin înlăturată motivat.

Un al doilea text normativ despre care Curtea de Apel Braşov reţine că ar fi fost încălcat este acela al art. 1650 din C. civ., care cuprinde doar definiţia vânzării. De aceea, este de neînţeles maniera în care ar fi putut fi încălcat, cu ocazia perfectării actului dedus judecăţii, un text legal care nu conţine nicio normă care să impună sau să interzică subiectului de drept o anumită conduită.

În ce priveşte dispoziţiile art. 1170 din C. civ., se arată că acesta are în vedere alte împrejurări decât cele reţinute de instanţa de apel, textul analizat concentrându-se asupra conduitei de care trebuie să dea dovadă fiecare parte în raport cocontractantul său, în toate fazele derulării raporturilor juridice convenţionale născute prin acordul de voinţă al participanţilor la contract.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., precum şi cele indicate în cadrul memoriului de recurs.

Intimaţii A. şi B. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 22.02.2019 J., în calitate de lichidator judiciar în procedura simplificată de faliment privind debitoarea C., a învederat instanţei că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 865/sind din 14.06.2018, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 1459 din 09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F. şi s-a dispus şi restabilirea situaţiei anterioare în sensul readucerii imobilului ce a făcut obiectul contractului în patrimoniul debitoarei C..

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În şedinţa Completului de filtru din 8 noiembrie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursurile declarate de pârâţii E. şi D., fiind stabilit termen de judecată conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul din 17 ianuarie 2020, în raport cu susţinerile din notele de şedinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recalificat excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de lichidatorul judiciar al intimatei C. ca fiind excepţia autorităţii de lucru judecat.

Analizând decizia atacată prin raportare la criticile formulate şi la temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Sub aspectul situaţiei de fapt se constată că instanţa de apel a reţinut că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F., încheiat între intimata C. în calitate de vânzătoare şi recurenţii D. şi E. în calitate de cumpărători, a avut ca scop scoaterea imobilului ce face obiectul acestui contract din patrimoniul vânzătoarei, pentru a împiedica executarea silită demarată de intimaţii reclamanţi creditori A. şi B.. Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa de apel a constatat ca fiind dovedite preţul inferior de vânzare şi conivenţa părţilor contractante la încheierea contractului, în condiţiile în care terţii dobânditori cunoşteau situaţia dificilă a vânzătoarei debitoare C..

Mai prezintă relevanţă în cauză şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 865/sind din 14.06.2018, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 1459 din 09.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în cadrul procedurii de insolvenţă deschise împotriva debitoarei intimată C., judecătorul sindic a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014 şi a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2015 de către Societatea Profesională Notarială "Autentic" - notar public F..

În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de lichidatorul judiciar J. pentru intimata pârâtă debitoare C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu poate fi reţinută în cauză, faţă de lipsa de identitate în privinţa părţilor şi a temeiului juridic invocat în prezenta cauză şi în cauza în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 865/sind din 14.06.2018 de Tribunalul Braşov, anterior menţionată.

În privinţa criticilor formulate de recurenţi prin cererea de recurs referitoare la faptul că în mod greşit s-ar fi apreciat de către instanţa de apel ca fiind dovedită conivenţa frauduloasă a părţilor, se constată că recurenţii tind la reanalizarea situaţiei de fapt stabilite de instanţa de apel în baza probatoriului administrat, însă situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurenţi nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea soluţiei adoptate sub acest aspect.

În consecinţă, în analiza criticilor de nelegalitate formulate de recurenţi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va avea în vedere situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţa de apel.

Critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu ar fi motivat într-o manieră convingătoare şi cuprinzătoare soluţia adoptată, precum şi că ar fi ignorat apărările pertinente ale recurenţilor, nu poate fi primită.

Astfel, contrar susţinerilor recurenţilor, hotărârea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă, instanţa de control judiciar motivându-şi hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situaţiei de fapt reţinute.

În realitate, criticile recurenţilor vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, or argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, soluţia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Nefondată este şi critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizând greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 2324, art. 1650 şi art. 1170 din C. civ.

Este adevărat că instanţa de apel nu a indicat dispoziţii imperative ale legii care să fi fost încălcate la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, însă art. 1238 alin. (2) din C. civ. sancţionează cu nulitatea absolută cauza ilicită sau imorală. Din întregul material probator administrat, instanţa de apel a constatat că de fapt scopul pentru care recurenţii au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intimata pârâtă nu a fost acela de a dobândi proprietatea asupra imobilului, ci acela de a-l scoate din patrimoniul vânzătorului, pentru a împiedica executarea silită demarată de reclamanţi. În acest context, reţinându-se conivenţa şi reaua credinţă a tuturor părţilor, care în fapt nu au urmărit să încheie, cu bună credinţă, un contract de vânzare-cumpărare, ci au urmărit să blocheze un demers legal al intimaţilor reclamanţi, în mod corect s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor legale evocate.

În ce priveşte faptul că recurenţii reclamanţi ar fi avut la îndemână o altă acţiune în justiţie pentru protejarea intereselor lor, respectiv acţiunea revocatorie reglementată de dispoziţiile art. 1562 - 1565 din C. civ., a cărei eventuală admitere ar fi fost de natură să atragă alte consecinţe juridice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine pe de-o parte că recurenţii pârâţi nu au înţeles să invoce vreo inadmisibilitate a acţiunii ce face obiectul prezentei cauze din această perspectivă.

Pe de altă parte, în cauză nu pot fi ignorate nici consecinţele puterii de lucru judecat ce derivă din sentinţa civilă nr. 865/sind din 14.06.2018 pronunţate în cadrul procedurii de insolvenţă deschise împotriva debitoarei intimată C. în dosarul nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Braşov, prin care s-a constatat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuţie la un preţ inferior, în contextul dificultăţilor financiare ale vânzătoarei, cunoscute şi de către cumpărători, a fost de natură a frauda interesele tuturor creditorilor intimatei vânzătoare, printre care se numără şi intimaţii reclamanţi din prezenta cauză.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii - pârâţi D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 1341/Ap din 26 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 1341/Ap din 26 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.