Insolvency constitutional-challenge appeal dismissed as unfounded; prior rulings remain final

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2005, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, formulată de recurentul A..

Prin aceeaşi decizie, au fost respinse ca nefondate, recursurile formulate de contestatorii B. S.R.L. şi A. împotriva sentinţei nr. 379 din 14 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2005.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin încheierea de la acea dată, 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute în mod expres de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziţia vizată prin excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

S-a arătat că pentru a fi îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, este necesar ca o eventuală soluţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate să producă un efect practic asupra procedurii judiciare pendinte; cu alte cuvinte, să influenţeze fie soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, fie derularea în continuare a procesului.

Instanţa a apreciat că, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, recurentul urmăreşte soluţionarea de către Curtea Constituţională a conflictului de legi în timp (între Legea nr. 64/1995 şi Legea nr. 85/2006), în sensul de a se stabili că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii vechi - Legea nr. 64/1995.

Sub acest aspect, curtea de apel a reţinut că în dosarul de insolvenţă de faţă, chestiunea legii de procedură aplicabile a fost soluţionată prin hotărâre devenită irevocabilă şi care, astfel, se bucură de autoritate de lucru judecat - sentinţa nr. 95/16.02.2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2005, definitivă prin decizia nr. 1117/R/24.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2005.

Or, aspectele litigioase deja tranşate în mod definitiv prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în procedura insolvenţei de faţă, nu mai pot fi repuse în discuţie, nici chiar în situaţia admiterii excepţiei.

Pentru motivele expuse, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, formulată de recurentul A..

La 6 decembrie 2020, A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, formulată de recurentul A..

La 19 ianuarie 2021, A. a transmis "motivele recursului declarat împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 - încheierii din 4 decembrie 2020", prin care Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de Contencios pronunţată de Administrativ şi Fiscal s-a pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Târgu Mureş, în mod greşit, a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute în mod expres de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

De remarcat, susţine recurentul, este faptul că Tribunalul Bucureşti, prin cererile introductive formulate de creditori, de admitere a creanţelor, a fost învestit să soluţioneze cauza dedusă judecăţii conform legii în vigoare la data înregistrării acestor cereri, respectiv conform Legii nr. 64/1995.

Aşadar, mai arată recurentul, nu putem da legii o nouă interpretare din moment ce prezenta procedură a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 64/1995, fiind evident că această lege trebuie să guverneze întreaga procedură, aplicându-se toate dispoziţiile prevăzute de aceasta până la închiderea efectivă a speţei deduse judecăţii.

Consideră ca fiind ilogic a aprecia că prezenta procedură este reglementată de Legea nr. 85/2006, iar analizarea creanţelor şi a tuturor contestaţiilor să fie făcută în baza acestei legi (străină cauzei), din moment ce creanţele au luat naştere încă din 1997 sub imperiul Legii nr. 64/1995.

Atâta timp cât Constituţia României prevede în mod expres că legea nu poate retroactiva, aceasta dispunând doar pentru viitor, recurentul apreciază ca fiind îndeplinită şi condiţia privind legătura dintre excepţia invocată şi obiectul cauzei.

La 17 februarie 2021, intimata C. INSOLVENTA SPRL a transmis, prin fax, întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Preliminar, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, deşi recurentul nu a indicat nici un motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., se reţine că soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prezentul recurs vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin aceste dispoziţii, se atribuie instanţei în faţa cărora a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze motivat, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înţelege că legiuitorul a rezervat instanţelor de judecată în faţa cărora se invocă excepţii de neconstituţionalitate, rolul de prim filtru în privinţa acestora, a căror trimitere la Curtea Constituţională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condiţiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menţionată.

Or, în analiza sa, Curtea de Apel Târgu Mureş nu a făcut decât să-şi exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, arătând motivele pentru care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Contrar susţinerilor recurentului, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut cu justeţe că în cauză nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute în mod expres de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

S-a arătat cu justeţe că pentru a fi îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, este necesar ca o eventuală soluţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate să producă un efect practic asupra procedurii judiciare pendinte; cu alte cuvinte, să influenţeze fie soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, fie derularea în continuare a procesului.

Este de necontestat că prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, A. a urmărit soluţionarea de către Curtea Constituţională a conflictului de legi în timp (între Legea nr. 64/1995 şi Legea nr. 85/2006), în sensul de a se stabili că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii vechi - Legea nr. 64/1995.

În acest context, s-a reţinut că în dosarul de insolvenţă de faţă, chestiunea legii de procedură aplicabile a fost soluţionată prin hotărâre devenită irevocabilă şi care, astfel, se bucură de autoritate de lucru judecat - Sentinţa nr. 95/16.02.2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2005, definitivă prin Decizia nr. 1117/R/24.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2005.

Or, este de necontestat că aspectele litigioase deja tranşate în mod definitiv prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în procedura insolvenţei de faţă, nu mai pot fi repuse în discuţie, nici chiar în situaţia admiterii excepţiei.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Aşa fiind, sunt nefondate criticile recurentului vizând îndeplinirea condiţiei legale, ca dispoziţiile invocate să aibă legătura cu soluţionarea cauzei.

Astfel, având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Târgu Mureş a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea, soluţia adoptată fiind la adăpost de orice critică sub acest aspect.

Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.