Decizia nr. 350/2021 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia a II-a civilă

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta-creditoare A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B.. şi administrator special C., a solicitat declanşarea procedurii generale sau simplificate a insolvenţei împotriva pârâtei-debitoare D. S.R.L., pentru recuperarea unui debit în sumă de 59.674 RON, creanţă garantată.

Prin sentinţa nr. 99 din 11 februarie 2016, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de creditoarea A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B..; a respins, ca nefondată, contestaţia debitoarei şi, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei D. S.R.L. În temeiul art. 73, raportat la art. 45 lit.

d) din Legea nr. 85/2014, a desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu al societăţii insolvente pe E. Iaşi, urmând ca acesta să îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 57 din lege, cu un onorariu provizoriu de 1.500 RON. A pus în vedere debitoarei ca, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, să depună la dosar actele şi informaţiile prevăzute la art. 67 alin. (1) din lege. În temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014, a dispus ca administratorul judiciar să notifice deschiderea procedurii debitoarei şi creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitoare, potrivit art. 74 din lege, precum şi Oficiului Registrului Comerţului.

A dispus, totodată, ca notificarea să fie realizată potrivit C. proc. civ. şi să fie publicată pe cheltuiala averii debitoarei, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă. A fixat termen-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei la 25 martie 2016, iar la 14 aprilie 2016 termen pentru verificarea creanţelor, de întocmire şi de publicare în B.P.I. a tabelului preliminar de creanţe. A fixat termen pentru definitivarea tabelului creanţelor la 10 mai 2016.

A stabilit, pentru situaţia în care se vor formula contestaţii împotriva tabelului preliminar, că părţile (contestatorul, intimatul, administratorul judiciar şi administratorul special) sunt obligate să depună la dosar, până la termenul de definitivare a tabelului creanţelor, dovada îndeplinirii obligaţiilor de trimitere a contestaţiilor şi întâmpinărilor către părţile adverse, cu confirmare de primire. A fixat data şedinţei adunării creditorilor la 19 aprilie 2016, la sediul ce se va comunica din timp creditorilor debitoarei de către administratorul judiciar.

În temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2014, a dispus comunicarea sentinţei de deschidere a procedurii generale a insolvenţei instanţelor judecătoreşti în a căror jurisdicţie îşi are sediul debitoarea şi tuturor băncilor la care aceasta are deschise conturi. În temeiul art. 39 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus deschiderea de către debitoare, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, la o bancă din România, a unui cont bancar din care se vor suporta cheltuielile aferente procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuţiei, a dispus ca deschiderea contului să fie făcută de administratorul judiciar.

De asemenea, a pus în vedere administratorului judiciar să examineze situaţia economică a debitoarei şi documentele depuse conform prevederilor art. 74 din Legea nr. 85/2014 şi până la 2 martie 2016, să întocmească şi să depună la dosar un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale, potrivit art. 58 alin. (1) lit.

a) din lege, iar în termen de 60 zile de la data deschiderii procedurii să efectueze inventarierea bunurilor din averea debitoarei, pe baza informaţiilor primite de la aceasta în condiţiile art. 67 sau art. 74 şi/sau pe baza oricăror informaţii şi documente solicitate autorităţilor competente potrivit legii. A fixat termen la 30 iunie 2016 pentru continuarea procedurii.

Împotriva sentinţei sus-menţionate pârâta-debitoare a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 139 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta-debitoare împotriva sentinţei nr. 99 din 11 februarie 2016 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia formulată de debitoare şi a respins, ca nefondată, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva acesteia. De asemenea, a obligat-o pe intimata-creditoare la plata către E. Iaşi a sumei de 1.000 RON, cu titlu de onorariu şi a cheltuielilor de procedură ce vor fi justificate până la pronunţarea deciziei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta-creditoare A. S.R.L., în insovenţă, prin administrator judiciar B.. şi administrator special C., a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că decizia atacată este motivată succint şi cuprinde argumente străine de natura cauzei, care nu reflectă realitatea situaţiei de fapt şi analiza înscrisurilor administrate în probatoriu. În continuare, a apreciat că împrejurarea descrisă echivalează cu nemotivarea hotărârii atacate, fiind de natură să atragă nulitatea absolută a acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 C. proc. civ.

Totodată, a susţinut că decizia recurată nu respectă dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate, argumente care trebuie să vizeze atât susţinerile şi apărările părţilor, cât şi dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a reluat susţinerile formulate subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, arătând că, prin motivarea deciziei atacate, cu nesocotirea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consfinţit de art. 6 din C.E.D.O., aşa cum s-a reţinut în cauza Albina c. României, prin hotărârea din 28 aprilie 2005. De asemenea, a arătat că, în baza art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 C. proc. civ., se impune anularea deciziei, având în vedere că instanţa de control judiciar va fi în imposibilitate de a o cenzura.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 12 alin. (2), art. 13 şi art. 14 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanţa apreciind eronat asupra renunţării sale la dreptul de storno al discount-ului acordat şi a inexistenţei dovezii creanţei certe, lichide şi exigibile, conform art. 5 pct. 20 coroborat cu pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

La 02 septembrie 2016, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte-debitoare, care, la 26 septembrie 2016 a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal, în baza art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 04 octombrie 2016, iar aceasta a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la 18 octombrie 2016 şi comunicat intimatei.

La aceeaşi dată, recurenta a depus la dosar note de şedinţă, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, precum şi a art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, susţinând că textele legale menţionate încalcă prevederile constituţionale, anume art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind liberul acces la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

A invocat şi încălcarea prevederilor art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 14 şi 18 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, privitor la interdicţia generală a oricărei forme de discriminare, art. 2.1 şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 februarie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Prin încheierea din 9 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B.. şi prin administrator special C. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, precum şi a art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. S.R.L., prin administrator B.. şi prin administrator special C., în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi s-a constatat că dispoziţiile art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 139 din 12 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin care a fost a admis apelul declarat de pârâta-debitoare împotriva sentinţei nr. 99 din 11 februarie 2016 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia formulată de debitoare şi a respins ca nefondată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva acesteia.

Aşa fiind, instanţa supremă are în vedere că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, prin care reclamanta-creditoare A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B.., a solicitat declanşarea procedurii generale sau simplificate a insolvenţei împotriva pârâtei-debitoare D. S.R.L., pentru recuperarea unui debit în sumă de 59.674 RON, în temeiul art. 5 pct. 20, pct. 29 lit. a) şi pct. 72, art. 70, art. 115 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei şi, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată".

Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenţei.

Fiind de competenţa judecătorului sindic, acţiunea este guvernată inclusiv de dispoziţiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel" şi cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din acelaşi act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei D. S.R.L., respectiv 12 noiembrie 2015.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" şi că, în baza alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, decizia nr. 139 din 12 mai 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă este definitivă de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-creditoare A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. şi prin administrator special C., împotriva deciziei nr. 139 din 12 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. şi prin administrator special C., împotriva deciziei nr. 139 din 12 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.