Inadmissibility of cassation in labor disputes under the Code of Civil Procedure and social dialogue legislation

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Teleorman, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C.B. S.R.L. Turnu Măgurele, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate că pentru perioadele 06.08.1971 - 07.06.1997 şi 01.04.1998 - 01.11.2000, în care a desfăşurat activitate ca "tehnician proiectant" în cadrul Combinatului de Îngrăşăminte Chimice Turnu Măgurele, ulterior S.C.TURNU S.A., în prezent S.C.B. S.R.L., se încadrează în grupa I de muncă, conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 12 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi contencios administrativ Fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă acţiunea, având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. - TURNU MAGURELE, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat şi a interpretat greşit normele de drept material referitoare la încadrarea recurentei-reclamante în Grupa I de muncă, respectiv dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, ale art. 2 din Decretul - Lege nr. 68/1990 şi ale Ordinului nr. 125/1990.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

În cauză, prin acţiunea promovată, reclamanta A. a solicitat instanţei, să se constate că pentru perioadele 06.08.1971 - 07.06.1997 şi 01.04.1998 - 01.11.2000, în care a desfăşurat activitate ca "tehnician proiectant" în cadrul Combinatului de Îngrăşăminte Chimice Turnu Măgurele, ulterior S.C.TURNU S.A., în prezent S.C.B. S.R.L., se încadrează în grupa I de muncă, conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1810 din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2021.