Inadmissibility of appeal against appellate decision dismissing arbitration annulment under pre-2017 procedural law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the lower court's decision upholding the admissibility of the arbitration challenge (or rather, the finality of the procedural ruling) intact, with no further avenue of appeal available. The dispute concerned a challenge to a commercial arbitration award rendered by a Bihor Chamber of Commerce and Industry Court, where the municipality, as the losing party, initiated an annulment action and subsequently filed an extraordinary appeal (contestație în anulare) against the appellate court's dismissal of that annulment action, arguing that the appellate court lacked absolute jurisdiction. The court held that under the law in force at the time the arbitration action was initiated (pre-March 2017 amendments), Article 613(4) of the Code of Civil Procedure allowed appeals only against appellate decisions that *admitted* the annulment of an arbitration award; consequently, the appellate decision *dismissing* the annulment action was final and could not be appealed by ordinary appeal. Since the appellate court's subsequent decision regarding the extraordinary appeal was subject to the same appeal rules as the underlying decision it reviewed, and that underlying decision was not subject to ordinary appeal, the extraordinary appeal itself could not be challenged by ordinary appeal, rendering the municipality's procedural move inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 63 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against appellate decision dismissing arbitration annulment under pre-2017 procedural law: The dispute concerned a challenge to a commercial arbitration award rendered by a Bihor Chamber of Commerce and Industry Court, where the municipality, as the losing party, initiated an annulment action and subsequently filed an extraordinary appeal (contestație în anulare) against the appellate court's dismissal of that annulment action, arguing that the appellate court lacked absolute jurisdiction. The court held that under the law in force at the time the arbitration action was initiated (pre-March 2017 amendments), Article 613(4) of the Code of Civil Procedure allowed appeals only against appellate decisions that *admitted* the annulment of an arbitration award; consequently, the appellate decision *dismissing* the annulment action was final and could not be appealed by ordinary appeal. Since the appellate court's subsequent decision regarding the extraordinary appeal was subject to the same appeal rules as the underlying decision it reviewed, and that underlying decision was not subject to ordinary appeal, the extraordinary appeal itself could not be challenged by ordinary appeal, rendering the municipality's procedural move inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible because the decision challenged was not subject to appeal under the law applicable at the time the process began.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Urmare a deciziei nr. 12/A/COM/2013 din 12 aprilie 2013 a Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bihor, la 03 iunie 2013, dosarul nr. x/2013.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la 15 octombrie 2013, calificată ca fiind cerere de arbitrare, reclamanta A., în temeiul art. 7 lit. a) coroborat cu art. 11 lit. b) din Statutul său revizuit, a solicitat obligarea pârâtei Comuna Biharia la plata sumei de 17.199,00 RON şi a dobânzii legale aferente.
Prin aceeaşi cerere de arbitrare, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a COMPANIEI DE APA ORADEA S.A.
Prin cererea înregistrată la 29 octombrie 2013 pe rolul curţii, calificată la termenul din 04 martie 2014 de tribunalul arbitral ca fiind cerere de intervenţie principală, COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 867.507,65 RON + T.V.A., reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a retragerii Comunei Biharia din A., cu cheltuieli de judecată.
La 21 ianuarie 2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei în interes propriu şi prematurităţii cererii.
Prin precizarea depusă la termenul din 18 martie 2014, intervenienta şi-a modificat cuantumul pretenţiilor, indicând suma totală ca fiind 1.075.709,49 RON, compusă din 867.507,65 RON, reprezentând prejudiciu şi 208.201,84 RON T.V.A.
Prin sentinţa arbitrală nr. 3 din 17 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bihor a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale a pârâtei şi prematurităţii formulării cererii de intervenţie; a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta A. şi a obligat-o pe pârâta Comuna Biharia în favoarea reclamantei la plata sumei de 17.199,00 RON. De asemenea, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A. şi a obligat-o pe pârâtă către intervenientă la plata sumei de 1.075.709,49 RON, precum şi la plata sumei de 13.757,09 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de arbitraj).
Împotriva acestei sentinţe, la 16 iunie 2015, petenta Comuna Biharia a formulat acţiune în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015 - PI, criticând hotărârea din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. a), e), g) şi h) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 3/C/2015 - A din 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii acţiunii în anulare şi a respins acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 3 din 17 martie 2015, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bihor în dosarul nr. x/2015.
Împotriva acestei sentinţe, la 11 ianuarie 2016, petenta Comuna Biharia a formulat recurs, întemeiat pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1883 din 9 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins recursul ca inadmisibil, dând eficienţă dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 457, cu referire la art. 613 alin. (3) şi (4) din acelaşi Cod.
Împotriva aceleiaşi sentinţe nr. 3/C/2015 - A din 29 octombrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, petenta Comuna Biharia a formulat şi calea extraordinară de atac de retractare a contestaţiei în anulare, care a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2015 - P.I.
În motivare, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut şi a solicitat anularea hotărârii atacate şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea instanţei competente potrivit legii, respectiv în favoarea Tribunalului Bihor.
Prin întâmpinările formulate, intimatele COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A. şi A. au solicitat, pe cale de excepţie, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, iar pe fond, respingerea căii extraordinare de atac de retractare ca nefondată şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
La 09 şi 10 februarie 2016, B., C., D., E., F., G., H., I., J., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V.,W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ. au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul contestatoarei, solicitând anularea parţială a sentinţei arbitrale nr. 3 din 17 martie 2015, motivat de împrejurarea că, în producerea prejudiciului, culpa aparţine intimatei interveniente în interes propriu COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A., iar nu contestatoarei.
Prin sentinţa nr. 1/C/2016 - P.I. din 28 aprilie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatele COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A. şi A. şi a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Comuna Biharia. De asemenea, a respins excepţia lipsei de interes a intervenienţilor accesorii în interesul contestatoarei Comuna Biharia, invocată de intimate şi a respins cererile de intervenţie voluntară accesorie formulate de intervenienţii B. şi alţii.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea Comuna Biharia a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Autoarea căii de atac a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Oradea, iar în subsidiar, admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa anulării sentinţei nr. 3/C/2015-A din 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015 şi declinării competenţei de soluţionare a acţiunii în anulare a sentinţei arbitrale în favoarea instanţei competente potrivit legii, respectiv în favoarea Tribunalului Bihor.
Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor la 30 septembrie 2016, conform proceselor-verbale de înmânare şi dovezilor de înmânare aflate la dosar, cu menţiunea de a depune întâmpinări conform art. 205, raportat la art. 494 C. proc. civ.
Acestei obligaţii i s-au conformat intimata-reclamantă A. la 16 septembrie 2016 şi intimata-intervenientă principală COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A. la 26 august 2016, ambele solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Întâmpinările au fost comunicate recurentei la 18 octombrie 2016, aşa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.
Comuna Biharia, prin Primar, a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la 16 noiembrie 2016 - dosar.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 7 martie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
La 22 mai 2017, recurenta-contestatoare Comuna Biharia a depus la dosar punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cadrul căruia a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 508 alin. (4), raportat la art. 63 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 23 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de recurenta-contestatoare Comuna Biharia, prin Primar şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 508 alin. (4), raportat la art. 613 alin. (4) C. proc. civ.. Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin decizia nr. 354 din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Comuna Biharia, prin Primar, în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi s-a constatat că dispoziţiile art. 508 alin. (4) şi art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea anterioară modificării adusă prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.
Obiectul recursului îl reprezintă sentinţa nr. 1/C/2016 - P.I. din 28 aprilie 2016, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatele COMPANIA DE APĂ ORADEA S.A. şi A. şi a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Comuna Biharia, împotriva sentinţei nr. 3/C/2015 - A din 29 octombrie 2015, a aceleiaşi instanţe, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Aşa fiind, instanţa supremă are în vedere că prin decizia nr. 12 -/A/COM/2013 din 12 aprilie 2013, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de reclamanta A., a anulat în tot sentinţa civilă nr. 10731/2012 din 12 septembrie 2012 a Judecătoriei Oradea, secţia Civilă şi a trimis cauza spre judecare Curţii de Arbitraj a Judeţului Bihor.
Urmare a acestei soluţii, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bihor la 03 iunie 2013, sub nr. x/2013.
Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
În temeiul acestui text de lege, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, modificare care este aplicabilă începând cu 24 martie 2017.
Dat fiind că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale (în speţă 3 iunie 2013).
Conform dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că, înainte de data intrării în vigoare a textului de lege modificat (respectiv înainte de 24 martie 2017) sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.
Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
Prin urmare, cum împotriva sentinţei civile nr. 3/C/2015-A din 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, rezultă că, în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecăţii nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv de la pronunţare.
Aşa fiind, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare Comuna Biharia, prin Primar, împotriva sentinţei nr. 1/C/2016 - P.I. din 28 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare Comuna Biharia, prin Primar, împotriva sentinţei nr. 1/C/2016 - P.I. din 28 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.