Insurer wins annulment of inadmissibility ruling; insurance appeal reinstated for rehearing.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 27 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 250.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria x nr. x, emisă la 28 octombrie 2016 pentru autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, la plata penalităţilor de întârziere calculate potrivit art. 21 alin. (6) din Legea 132/2017 şi la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.768 RON, cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 90.000 euro, cu titlu de daune morale, precum şi la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă şi a fost obligată apelanta la plata sumei de 5.000 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă. Totodată, a fost obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 5.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 20 noiembrie 2020, pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018

În motivare, contestatoarea a arătat că cererea de chemare în judecată a fost depusă la Tribunalul Timiş la 27.12.2018.

Astfel, susţine contestatoarea că este adevărat că, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j)3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Însă, arată contestatoarea, conform art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019.

Arată contestatoarea că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. indicate de instanţa de recurs, ci sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevederi care nu suprimă calea de atac a recursului în materia asigurărilor, această materie nefiind cuprinsă în enumerarea materiilor exceptate de la această cale de atac.

Faţă de aceste aspecte, contestatoarea apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., erorile materiale fiind greşeli evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate de către instanţa supremă.

Contestaţia a fost comunicată intimatei-reclamante la 15.12.2020, care, la 07.01.2021 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată contestatoarei la 18.01.2021, care, la 15.02.2021, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi admiterea contestaţiei în anulare.

La termenul din 16 februarie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra contestaţiei în anulare, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de către contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Dispoziţia legală invocată are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În speţă, ne aflăm tocmai într-o asemenea situaţie, în care instanţa de recurs, prin decizia contestată, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, reţinând din eroare că introducerea cererii de chemare în judecată la 27.12.2018 atrage aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019". Se reţine şi că dispoziţiile art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 modifică doar alin. (2) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile alin. (1) din aceeaşi lege rămânând în vigoare, în forma precitată.

Faptul că Legea nr. 310/2018, care modifică dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., a intrat în vigoare la 21.12.2018 nu are nicio relevanţă în aprecierea admisibilităţii căii de atac a recursului, în contextul existenţei unei norme tranzitorii care stabileşte că dispoziţiile acestui articol se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019. Mai mult, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "[…]în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare". Astfel, enumerarea legală anterior menţionată nu exceptează cererile în materia asigurărilor de la posibilitatea exercitării recursului.

Cercetând decizia ce face obiectul prezentei cauze se constată că instanţa de recurs nu a făcut nici o analiză asupra incidenţei dispoziţiilor Legii nr. 2/2013, astfel încât vor fi înlăturate apărările intimatei privind invocarea de către contestatoare a unei greşite aplicări a legii, în sensul de greşeală de judecată.

Instanţa supremă reţine că numai o greşeală procedurală esenţială, evidentă, săvârşită în legătură cu examinarea recursului şi care a determinat o soluţie eronată poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare. Se reţine şi că această eroare materială se apreciază în raport cu situaţia rezultată din actele dosarului la data pronunţării hotărârii care se atacă şi nu poate fi confundată cu eroarea materială la care se referă art. 442 C. proc. civ. şi care poate fi îndreptată din oficiu sau în urma unei cereri. Dispoziţia art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. are în vedere greşelile evidente, involuntare, săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.

În cauză, eroarea materială constă, aşadar, în omisiunea coroborării datei introducerii cererii de chemare în judecată cu domeniul de aplicare al dispoziţiilor tranzitorii ale art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Se constată, astfel, că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârşită de instanţa de recurs se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de natură să justifice admiterea contestaţiei în anulare.

Ca atare, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018. Totodată, va anula decizia atacată şi va fixa termen pentru judecarea recursului la 8 iunie 2021, ora 9:00, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Anulează decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului la 8 iunie 2021, ora 9:00, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.