Appeal declared perempted after six-month inactivity; stay order remains in force.

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 741 din 6 iunie 2018 a Tribunalului Hunedoara, până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 69/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi reţinerea aspectului că deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (69/2018 şi 81/2018) nu sunt aplicabile în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 septembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul şi a acordat termen la 6 martie 2020, pentru discutarea excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului şi pentru soluţionarea recursului, părţile fiind citate cu această menţiune.

Prin încheierea din 6 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând lipsa nejustificată a părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, în condiţiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 20 octombrie 2020, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2021.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. a fost emis la 6 martie 2020, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 6 septembrie 2020.

În cauză, s-a reţinut că dosarul a rămas în nelucrare de la 6 martie 2020, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2021.