Exhaustion of appeal rights bars second recourse against final appellate decision on constitutional unconstitutionality exception
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision that declared the prior appeal null and leaving the lower tribunal's dismissal of the constitutional challenge in force. The dispute involved a company seeking to challenge the interpretation of a methodology for calculating water-related penalties under an environmental regulation, where the initial request to refer a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court was rejected by the tribunal, and the subsequent appeal against that rejection was found to be null by the appellate court. The decisive legal basis was the principle that a judgment rendered on an appeal is final and not subject to a second appeal, pursuant to Articles 483 and 460 of the Code of Civil Procedure, which established that the appellant had already exhausted its right to appeal, making the new filing procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 460 alin. (1) din C. proc. civ; Exhaustion of appeal rights bars second recourse against final appellate decision on constitutional unconstitutionality exception: Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 06.07.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de apelanta A. S.A., în contradictoriu cu intimata Administraţia Bazinală de Apă Banat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta A. S.A. Lugoj.
Prin decizia nr. 293/R din 25 august 2020, Curtea de Apel Timişoara a constatat nul recursul formulat de petenta A. S.A.
Împotriva acestei decizii, la 11 septembrie 2020, a declarat recurs petenta A. S.A., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 din Ordinul 798/2005, privind interpretarea metodologiei de calcul a penalităţilor, în sensul de a se arăta în ce măsură, având în vedere tabelul anexă ataşat la procesul-verbal, calculul ar fi fost efectuat.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor, la 28 şi 29 septembrie 2020.
La 5.10.2020, în termen legal, intimata Administraţia Bazinală de Apă Banat a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, excepţia nulităţii recursului. Totodată, în ipoteza respingerii excepţiilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 16.10.2020, iar la 30.12.2020, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei.
La 03.12.2020, intimata Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatele-pârâte prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
Aşa fiind, instanţa supremă constată că, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de A. S.A., a fost soluţionată prin încheierea din 6.07.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în cadrul dosarului nr. x/2017, în sensul respingerii ei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, recurenta A. S.A. a formulat recurs, care a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 293/R din 25 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, decizie care formează obiectul recursului de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În virtutea art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar potrivit tezei finale a alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârea este definitivă de la pronunţare".
Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu mai este susceptibilă de a fi supusă unei alte căi de atac extraordinare a recursului.
Dispoziţiile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ. dispun că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, or reclamantul a uzat deja de acest drept, soluţia în calea de atac a recursului fiind obţinută în mod definitiv prin decizia civilă nr. 293/R din 25 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 499 C. proc. civ., să admită excepţia inadmisibilităţii invocată de cele două intimate-pârâte şi să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei civile nr. 293/R din 25 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 293/R din 25 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 februarie 2021.