Inadmissibility of cassation appeal against final decision resolving annulment motion filed against appellate decision in enforcement dispute.

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secţia Civilă, sub nr. x/2016, contestatorii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum şi să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării, cu obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9239/2017 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L.

S-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 360N/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. şi restabilirea situaţiei anterioare executării silite.

La data de 9 februarie 2018 Judecătoria Baia Mare a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 9239 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, în sensul că "S-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare formulată de intimată. Restul dispoziţiilor sentinţei civile au rămas nemodificate".

Prin decizia civilă nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de creditoarea C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 9239 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Baia Mare, aceasta fiind schimbată, în tot, în sensul că s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L. şi intervenientul E..

Intimaţii A. şi B. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 500 RON către apelanta C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a formulat contestaţie în anulare în nume propriu contestatorul E. şi pentru contestatorii A. şi B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, la data de 28 decembrie 2018.

Prin decizia civilă nr. 340/A din 27 martie 2019 a Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 aprilie 2019, s-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de către intimata S.C. C. S.R.L.; s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către aceeaşi intimată şi s-a respins contestaţia în anulare formulată de către contestatorii E., A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei civile nr. 340/A din 27 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, E. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr de dosar, la data de 14 mai 2019.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul E. împotriva deciziei civile nr. 340/A din 27.03.2019, pronunţate de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. x/2018, pe care a menţinut-o în întregime.

Împotriva deciziei civile nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a formulat contestaţie în anulare contestatorul E., care a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2019, la data de 20 noiembrie 2019.

Prin decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 568/2019 din 05.11.2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, aceasta fiind menţinută în întregime.

La data de 25 mai 2020 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă cererile formulate de către A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. şi E., intitulate "contestaţie - apel - recurs" împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere adresa din 21 mai 2020, emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a înaintat dosarul în recurs către instanţa supremă şi, ţinând cont de dispoziţiile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, cererile contestatorilor urmează a fi recalificate ca fiind cereri de recurs.

În cuprinsul cererilor de recurs recurenţii au arătat că înţeleg să conteste decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, întrucât se află în contradicţie cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, este nedreaptă şi nelegală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 1 octombrie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând recursurile formulate Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de A. şi B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare".

Art. 718 alin. (1) din acelaşi cod prevede că "Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun".

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 568 din 5 noiembrie 2019, în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, aceasta fiind menţinută în întregime.

Aşadar, hotărârea atacată în cauza de faţă a fost dată într-o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri, prin care un recurs a fost respins, ca inadmisibil, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare nu este supusă recursului atunci când contestaţia a fost introdusă împotriva unei decizii pronunţate în recurs.

Astfel, decizia civilă nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, care a făcut obiectul contestaţiei în anulare, este definitivă.

Totodată, se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursuri declarate împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. şi E. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. şi E. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.