Competence to hear appeals against review decisions under the principle of legality of appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction and referred the case to the Timișoara Court of Appeal, effectively upholding the procedural bar against the appellant who had failed to prevail in the lower instance regarding admissibility. The dispute involved a request for review of a civil judgment, which the Timiș Court had previously dismissed as inadmissible after the applicant had already had their initial review request rejected for being filed late; the applicant then appealed this dismissal to the High Court. Relying on Article 97(1) and Article 483(4) of the Code of Civil Procedure, the court held that it possesses jurisdiction to hear appeals against court of appeal decisions or other judgments only where expressly provided by law, not as a general rule; consequently, under Article 513(5) of the Code of Civil Procedure, the appeal against a decision on a review request must be heard by the hierarchically superior instance to the court that rendered the initial judgment, which in this case is the Court of Appeal, not the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 513 C. proc. civ; Competence to hear appeals against review decisions under the principle of legality of appeals: The dispute involved a request for review of a civil judgment, which the Timiș Court had previously dismissed as inadmissible after the applicant had already had their initial review request rejected for being filed late; the applicant then appealed this dismissal to the High Court. Relying on Article 97(1) and Article 483(4) of the Code of Civil Procedure, the court held that it possesses jurisdiction to hear appeals against court of appeal decisions or other judgments only where expressly provided by law, not as a general rule; consequently, under Article 513(5) of the Code of Civil Procedure, the appeal against a decision on a review request must be heard by the hierarchically superior instance to the court that rendered the initial judgment, which in this case is the Court of Appeal, not the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for declining jurisdiction and referring the case to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 698/29.06.2020 pronunţată în dosar x/2020 al Tribunalului Timiş a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi, în consecinţă, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta Întreprindere Individuală A., împotriva deciziei civile nr. 942 din 16.10.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..
Împotriva acestei decizii, Întreprindere Individuală A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 06.07.2020, sub nr. x/2020.
Tribunalul Timiş, secţia a II-a civila, prin decizia nr. 1497 din 2 noiembrie 2020, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Întreprindere Individuală A., împotriva deciziei civile nr. 698 din 29.06.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.A., C. şi BEJ D..
Împotriva deciziei nr. 1497 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civila, Întreprinderea Individuală A. a declarat recurs, astfel cum a fost recalificată în şedinţă calea de atac.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 6 iulie 2020 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 3.
Înalta Curte, analizând cu prioritate competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea cererii de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze cerere de recurs pentru următoarele considerente:
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Înalta Curte constată că, în speţă, decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în soluţionarea unei cereri de revizuire.
Conform dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
Din norma de competenţă citată rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursurile declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod."
Constatări similare se impun şi în privinţa art. 483 alin. (3) C. proc. civ. ce prevede că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."
Nici această normă nu conţine o formulare de principiu, în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenţionat consacrarea Înaltei Curţi ca instanţă de drept comun pentru soluţionarea recursurilor.
Raţiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curţi îi revine, prin lege, competenţa de soluţionare a recursului. De altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de alte instanţe, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."
Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competenţă în soluţionarea recursurilor, în absenţa unei norme exprese de competenţă. În acest sens, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că acest rol se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "potrivit competenţei sale."
Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.
Mai trebuie reţinut că dispoziţiile art. 483 alin. (4) prima teză C. proc. civ. prevăd că "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată."
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează calea de atac împotriva hotărârii pronunţate de tribunal, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune în situaţia de faţă, dat fiind că prin sentinţa recurată, prin raportare la dispoziţiile art. 509 şi art. 513 C. proc. civ. Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă - a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire .
Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ. va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de revizuenta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ A. împotriva deciziei nr. 1497/2020 din 2 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de revizuenta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ A. împotriva deciziei nr. 1497/2020 din 2 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.