Motion to annul case-transfer ruling inadmissible due to statutory bar on extraordinary remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's motion to annul (contestație în anulare) filed against its interlocutory order of 11 November 2020, which had rejected her request to transfer a case (strămutare) pending before the Neamț Tribunal; the dismissal is final and irrevocable. The underlying dispute concerned a request for case transfer in a civil/administrative matter, and the appellant challenged the transfer ruling by way of this extraordinary remedy. The Court held that under Article 40(4) of the Civil Procedure Code, a ruling on case transfer is rendered without reasoning and is not subject to any appeal, and because the statute draws no distinction between ordinary and extraordinary remedies, the annulment motion was inadmissible; allowing it would violate the legality principle and constitutional equality, and procedural rules on court jurisdiction are mandatory and of public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 40 alin. (4) C. proc. civ, art. 317 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Motion to annul case-transfer ruling inadmissible due to statutory bar on extraordinary remedies: Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2238 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei încheieri, A. a formulat contestaţie în anulare.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 şi art. 318 cu referire la art. 40 alin. (4) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
În speţă, Înalta Curte constată că prin încheierea a cărei anulare se solicită a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ.:
"Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac".
Cum textul legal citat nu face nicio distincţie între căile ordinare şi căile extraordinare de atac, se constată că împotriva unei asemenea hotărâri nu poate fi exercitată nici calea de atac a contestaţiei în anulare.
Aceasta întrucât, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincţie (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţată cu nesocotirea lor.
Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. prevăd expres că hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 2238 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 2238 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2021.