Cassation appeal annulled for failure to distinguish factual re-evaluation of traffic accident evidence from legal grounds under the Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 26.01.2018, reclamantul A., reprezentat de B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., D. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâţilor C. S.A. şi D., în solidar, la plata sumei de 500 RON către minorul A., reprezentând cheltuieli de spitalizare (daune materiale), achitate ca urmare a accidentului rutier produs la data de 14.04.2017; obligarea pârâţilor C. S.A. şi D., în solidar, la plata sumei de 458,28 RON către pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, reprezentând diferenţă cheltuieli de spitalizare (daune materiale), neachitate până în prezent, conform decontului de cheltuieli din 16.04.2017; obligarea pârâţilor C. S.A. şi D., în solidar, la plata sumei de 200.000 euro, echivalent a 932.000 RON, către minorul A., reprezentând despăgubiri morale acordate persoanei fizice pentru daunele morale aduse demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private ori dreptului la imagine, ca urmare a accidentului rutier din 14.04.2017 produs în comuna Fărcaşele, jud. Olt; obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2016, art. 41, 48-49 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 1357, art. 1359, art. 1376 C. civ., art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 259/2019 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios adminitrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de chemare în judecată faţă de pârâţii C. S.A. şi D., precum şi faţă de intervenientul Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina; a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul D..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., prin reprezentant legal B., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei primei instanţe, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, excepţie asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin încheiere interlocutorie dar nu a mai analizat-o sau amintit-o în considerentele sentinţei; obligarea pârâţilor C. S.A. şi D., în solidar, la plata sumei de 500 RON către minorul A., reprezentând cheltuieli de spitalizare (daune materiale) achitate ca urmare a accidentului rutier produs la data de 14.04.2017; obligarea pârâţilor C. S.A. şi D., în solidar, la plata sumei de 458,28 RON către pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, reprezentând diferenţă cheltuieli de spitalizare (daune materiale) neachitate până în prezent, conform decontului de cheltuieli din 16.04.2017; obligarea pârâţilor C. S.A. şi D., în solidar, la plata sumei de 100.000 euro, echivalent a 472.000 RON către minorul A., reprezentând despăgubiri morale acordate persoanei fizice pentru daunele morale aduse demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private ori dreptului la imagine, ca urmare a accidentului rutier din 14.04.2017 produs în comuna Fărcaşele, jud. Olt; cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel şi intervenientul Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, solicitând admiterea cererii, schimbarea sentinţei civile nr. 259/2019 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului D., în solidar cu C. S.A., la plata de despăgubiri civile în cuantum de 458,28 RON, din suma de 958,28 RON, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu acordarea se servicii medicale pacientului A., internat în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina.

Prin decizia civilă nr. 947/2019 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate, atât apelul reclamantului A., prin reprezentant B., cât şi cel al intervenientului Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi a fost obligat apelantul-reclamant către D. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, la 27 ianuarie 2020, a declarat recurs reclamantul A., prin reprezentant B., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

Cu privire la primul motiv de recurs, recurentul-reclamant învederează că instanţa de apel a soluţionat calea de atac devolutivă exclusiv pe baza raportului de expertiză tehnică auto întocmit la instanţa de fond, cu înlăturarea completă a celorlalte probatorii administrate în cauză, instanţa de apel stabilind o ierarhie a probelor şi dând prevalenţă unui raport de expertiză greşit întocmit, părtinitor, subiectiv, în loc să aprecieze/evalueze probele prin coroborare.

În opinia recurentului, nu subzistă teza culpei exclusive a pietonului minor A. în producerea accidentului, atât timp cât accidentul s-a produs într-o zonă comercială a comunei Fărcaşele, unde se aflau amplasate mai multe magazine şi era un trafic pietonal consistent, aglomeraţia fiind cu atât mai mare cu cât accidentul s-a produs în Vinerea Mare dinaintea sărbătorilor pascale, când foarte multe persoane se aflau pe carosabil şi în apropierea magazinelor pentru a efectua cumpărături, iar comuna Fărcaşele, deşi are un număr de cca 4.700 locuitori, are doar trei treceri de pietoni marcate şi semnalizate pe raza întregii comune, nefiind nicio trecere de pietoni în zonă sau la mai puţin de 1 km în ambele direcţii de punctul în care s-a produs accidentul rutier.

Astfel, recurentul apreciază că intimatul D. nu a avut o conduită preventivă în trafic, fiind incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind obligaţiile conducătorului de vehicule în trafic.

Mai departe, recurentul arată condiţiile în care s-a produs accidentul şi procedurile prin care a trecut minorul.

Recurentul arată că expertul tehnic auto nu a fost la locul accidentului şi nu a văzut efectiv locaţia în care s-a produs accidentul, nu a analizat indicatoarele şi marcajele rutiere aşa cum erau acestea instalate la momentul accidentului (putea solicita informaţii la Primăria Fărcaşele sau la poliţie) şi nu a analizat nici măcar situaţia actuală, de la momentul expertizei, a marcajelor şi indicatoarelor rutiere, iar susţinerile expertului privind faptul că pietonul nu a traversat prin loc permis sau nu a traversat pe la colţul străzii sunt nedocumentate.

De asemenea, recurentul arată că autovehiculul avea defecţiuni la sistemul de frânare, însă din expertiză rezultă că inclusiv aceste defecţiuni ar fi în limitele legale admise şi nu influenţează parametrii tehnici ai maşinii. Mai susţine acesta că din probatoriul administrat apar neconcordanţe majore, ce infirmă posibilitatea unei viteze de deplasare de doar 50km/h anterior/în momentul impactului.

Consideră recurentul că intimatul D., în calitate de conducător auto, a încălcat normele de circulaţie prevăzute de art. 41 alin. (1), art. 48 şi art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Recurentul învederează că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1376 alin. (1), (13)57 şi 1359 C. civ., iar răspunderea asigurătorului C. S.A. pentru daunele materiale şi morale provocate minorului A. rezultă din dispoziţiile art. 11-12, art. 15 din O.U.G. nr. 54/2016, act normativ care a fost în vigoare în perioada 19.09.2016 (când este abrogată Legea nr. 136/1995) - 11.07.2017 (când intră în vigoare Legea nr. 132/2017).

Prin notele scrise depuse la 20 martie 2020, recurentul-reclamant precizează că este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaţilor-reclamanţi, la 24.02.2020 .

La 28 februarie 2020, în termen legal, intimatul-pârât D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece motivele de nelegalitate invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-pârât nu a precizat dacă că este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

La 26 martie 2020, în termen legal, intimatul-pârât C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-pârât nu a precizat dacă că este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

La 16 martie 2020, în termen legal, intimatul-intervenient Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare. Intimatul-intervenient nu a precizat dacă că este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului la 10.4.2020 (dosar recurs), care nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, care nu au înţeles să depună un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât D. prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., au fost invocate în mod formal, întrucât, se constată că vizează netemeinicia soluţiei instanţei de apel, recurentul urmărind, în realitate, restabilirea situaţiei de fapt prin reanalizarea probatoriului administrat în cele două faze procesuale, iar nu înlăturarea unor nelegalităţi săvârşite de instanţa de apel.

Evocarea criticilor privind întocmirea şi aprecierea probei cu expertiza tehnică auto, aprecierea comportamentului la volan al pârâtului D. şi stabilirea culpei în producerea accidentului vizează aspecte factuale ale cauzei, a căror evaluare intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Or recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrare, prin reevaluarea situaţiei de fapt.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât D. prin întâmpinare şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 947/2019 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât D. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 947/2019 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.