Insolvency administrator's liability ruling stands; appeal against revision rejection deemed inadmissible as untimely.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 mai 2018, pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/2015/a5, administratorul judiciar A.. a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale privind plata datoriilor societăţii debitoare în sumă de 1.252.880,07 RON de către pârâta B. - administrator statutar al C. S.R.L., în baza prevederilor art. 169 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 619/2018 din 2 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de administratorul judiciar A.., în contradictoriu cu pârâta B. şi a obligat-o pe aceasta din urmă să suporte pasivul societăţii debitoare C. S.R.L., în sumă de 1.252.880,07 RON.

Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat apel pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 71/2019 din 5 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B., împotriva sentinţei nr. 619 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.., administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L.

Împotriva deciziei mai sus evocate, B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că administratorul judiciar nu a depus la dosar documente justificative, ci doar a indicat textele de lege pe baza cărora a formulat acţiunea de antrenare a răspunderii.

În concluziile scrise, depuse la 19.06.2019, revizuenta a precizat că înscrisul nou pe care a înţeles să îl invoce este ordonanţa din 30.01.2019, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a dispus clasarea cauzei penale privind fapta de evaziune fiscală din dosarul nr. x/2015, care i-a fost comunicată la 06.02.2019, după şedinţa de judecată din 05.02.2019 şi care demontează afirmaţiile administratorului judiciar, deoarece, în raportul întocmit, s-a constatat că nu există nicio deficienţă cu privire la ţinerea evidenţei contabile.

Prin decizia nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a deciziei nr. 71/2019 din 5 februarie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015.

La 10 august 2019, B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea căii de atac, anularea deciziei recurate, repunerea în termen a cererii de revizuire privind decizia nr. 71 din 5 februarie 2019, din dosarul nr. x/2015 şi exonerarea sa, în calitate de administrator statutar, de la plata sumei de 1.252.880,07 RON.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta susţine, în esenţă, că în mod greşit a reţinut curtea de apel tardivitatea depunerii cererii de revizuire, în condiţiile în care decizia nr. 71/05.02.2019 nu i-a fost comunicată conform dispoziţiilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Pe fondul cauzei, recurenta susţine, în esenţă, că a încercat să contrazică creanţele înscrise în tabelul definitiv, creanţe ce constituie izvorul cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale privind imputarea sumei de 1.252.880,07 RON, care este nelegală.

Mai arată şi faptul că a depus la dosar toate înscrisurile necesare, însă instanţele nu le-au analizat şi nu s-au pronunţat asupra lor, încălcând prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La 16 septembrie 2019, recursul a fost comunicat intimatului A.., administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L., conform dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Intimatul a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei recurate.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 71/2019 din 5 februarie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Aşa fiind, instanţa supremă are în vedere că la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2015/a5, prin care A.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L., în baza art. 169 lit. a)-d) din Legea nr. 85/2014, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei B. - administrator statutar al debitoarei şi obligarea acesteia la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei, în sumă de 1.252.880,07 RON.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 169 (...)".

Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenţei.

Fiind de competenţa judecătorului sindic, acţiunea este guvernată inclusiv de dispoziţiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel" şi cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din acelaşi act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei C. S.R.L., respectiv 3 iunie 2015.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" şi că, în baza alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, decizia nr. 71/2019 din 5 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Cum hotărârea revizuită este definitivă, în temeiul art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, rezultă că şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei nr. 550/2019 din 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.