Peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity in abusive consumer credit contract dispute

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute parţiale a art. 1.2. din contractul de credit, în ceea ce priveşte caracterul variabil al marjei din componenţa dobânzii, constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 1.3. lit.

a) din contractul de credit, referitor la comisionul de acordare, constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 1.3. lit.

c) din contractul de credit, referitor la comisionul de conversie, constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 6.3. din contractul de credit, referitor la efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către reclamanţi a diferenţelor de curs valutar, îngheţarea cursului de schimb valutar chf - leu şi efectuarea plăţilor in temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii Contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de executare a contractului, restituirea sumelor plătite în plus, ca diferenţă între sumele achitate la cursul de la data plăţii şi sumele ce trebuiau achitate la cursul de la data acordării creditului, constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 1 din actul adiţional nr. x/09.09.2009 la contractul de credit, în ceea ce priveşte majorarea marjei, constatarea caracterului abuziv şl a nulităţii absolute a art. 3 din actul adiţional nr. x/02.03.2015 la contractul de credit, în ceea ce priveşte modificarea marjei, restituirea tuturor sumelor achitate de reclamanţi cu titlul de dobândă majorată, respectiv a diferenţei dintre sumele calculate la dobânda conţinând marjă de 6,9% (mai - septembrie 2009), respectiv 5,9% începând cu luna septembrie 2009 şi dobânda cu marjă de 4,9%, care trebuia percepută în mod legal pe toată perioada, constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art.

1. din actul adiţional nr. x/22.12.2011 la contractul de credit, referitor la comisionul de restructurare, restituirea sumei de 178,32 CHF reprezentând comision de restructurare impus abuziv prin clauza de la art. 1 din actul adiţional nr. x/22.12.2011, achitată în perioada ianuarie 2012 - iunie 2012 în 6 tranşe lunare, conform extrasului de cont, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, în temeiul dispoziţiilor art. 453 ale noului C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 9410/10.12.2015 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu.

A fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei civile formulată de reclamanţii A. şi B. la Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 41 din data de 05 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 1.3 lit. a) din contractul de credit privind comisionul de acordare şi a dispus restituirea sumei de 2.300 CHF, cu dobânda legală de la data plăţii la data restituirii efective.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 1.3 lit. c) privind comisionul de conversie.

S-a constatat că prin clauza de la art. 6.3 riscul valutar este lăsat exclusiv în sarcina împrumutaţilor, în mod abuziv şi s-a dispus recalcularea ratelor în moneda creditului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului.

S-a dispus restituirea sumei plătite în plus ca diferenţă de curs valutar, în cuantum de 81.394,11 RON.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 1 din actul adiţional nr. x la contractul de credit, privind marja de 5,9 puncte procentuale pe an şi al clauzei de la art. 3 din actul adiţional nr. x/02.03.2015 privind marja în procent de 5,4, respectiv de 5,9 puncte procentuale pe an.

S-a dispus restituirea sumelor achitate de împrumutaţi cu titlu de dobândă majorată prin majorarea marjei în baza clauzelor anterior anulate, în cuantum total de 9.129,88 CHF.

A fost respins capătul de cerere privind nulitatea clauzei prevăzută de art. 1 din actul adiţional nr. x/22.12.2011 privind comisionul de restructurare şi restituire a sumelor încasate cu acest titlu.

A fost obligată pârâtă la 2.480 RON către reclamanţi, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la data de 30.08.2017, sub nr. x/2016.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. C. S.A., împotriva sentinţei nr. 41 din data de 05.04.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a schimbat în parte sentinţa apelată astfel:

A respins capetele de cerere având ca obiect: constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 1.3 lit. c) din contractul de credit nr. x/03.01.2008 referitor la comisionul de conversie; constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 6.3 din acelaşi contract de credit, referitor la efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către reclamanţi a diferenţelor de curs valutar; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului; restituirea sumelor plătite în plus ca diferenţă între sumele achitate la cursul de la data plăţii şi sumele ce trebuiau achitate la cursul de la data acordării creditului, ca neîntemeiate.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A obligat intimaţii la plata către apelantă a sumei de 1315 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. C. S.A.

Recurenta-pârâtă solicită, în temeiul art. 488 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în limitele soluţiei pronunţată asupra capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda şi restituirea diferenţelor de dobândă şi a clauzei privind comisionul de acordare, iar în cadrul rejudecării pe fond, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată, în esenţă, că instanţa de apel a soluţionat cauza, apreciind în cuprinsul considerentelor caracterul abuziv al "clauzei referitoare la caracterul variabil al dobânzii", deşi nu se formulase cerere de apel asupra acestei soluţii.

Totodată, consideră că este incident art. 488 pct. 5 C. proc. civ., deoarece neexistând o cerere de apel a reclamanţilor prin care să fie criticată soluţia instanţei de fond cu privire la caracterul abuziv al art. 1.2. din contractul de credit, s-au încălcat prevederile art. 477 C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 6 şi art. 4 din Legea nr. 193/2000 şi art. 969 C. civ. pentru a aprecia caracterul abuziv al clauzei contractuale privind modificarea marjei băncii (art. 1 din Actul adiţional nr. x şi art. 3 din actul adiţional nr. 4).

Totodată, consideră că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 în ceea ce priveşte soluţia de "restituire de către bancă a sumelor reprezentând diferenţele de dobândă".

Arată că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 atunci când instanţa de apel a reţinut caracterul abuziv al clauzelor din actele adiţionale privind modificarea convenţională a marjei băncii şi art. 1.3 lit. a) din contractul de credit, privind comisionul de acordare. De asemenea, consideră că au fost aplicate greşit prevederile art. 969 C. civ. şi art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru a aprecia caracterul abuziv al art. 1.3 lit. a) din contractul de credit privind comisionul de acordare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor la 13.09.2018, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 07.03.2019 recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. a fost admis în principiu.

Prin încheierea din data de 23.01.2020 judecata recursului de faţă a fost suspendată în temeiul art. 221 alin. (2) C. proc. civ., în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.

De la 23.01.2020 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

În urma referatului întocmit la data de 28.10.2020, s-a pus în discuţie necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului şi urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.A.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimaţii-reclamanţi A. şi B., depusă la dosarul cauzei la 11.12.2020, prin care au solicitat ca instanţa să constate că reclamanţii au renunţat la dreptul pretins judecăţii, recurenta-pârâtă fiind de acord cu stingerea litigiului dintre părţi pe cale amiabilă, situaţie în care solicită ca recursul să fie respins ca fiind rămas fără obiect, Înalta Curte reţine că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, motiv pentru care nu poate produce efecte juridice, urmând a nu fi luată în analiză.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 47/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.