Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in labor and social insurance dispute

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1276/18.11.2019, Tribunalul Galaţi, secţia I Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., considerând-o netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea apelului şi a acţiunii aşa cum a fost formulata, reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 184/2020 din 13.03.2020 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1276/18.11.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 490, art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (6), art. 150 C. proc. civ., art. 304 pct. 9, art. 11, 12 din Legea nr. 1/2011, art. 16 alin. (4), (5), art. 45, art. 46, art. 47, art. 52 alin. (1), art. 58 din Legea nr. 53/2003, O.U.G. nr. 57/2015, art. 31 alin. (2), (3) şi 8, art. 33 şi 34.

În esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre eronată, cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei.

Recurenta-reclamantă a admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în rejudecare admiterea acţiunii formulată de recurentă şi recunoaşterea vechimii în muncă fără pretenţii de recunoaştere a perioadei de contributivitate pe timpul detaşării recurentei.

La termenul din 17.12.2020, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1276/18.11.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 184/2020 din 13.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2019, are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu de muncă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ca perioada cumulată 29.11.2011-01.11.2018, corespunzătoare detaşării sale, să constituie vechime în muncă, conform Deciziei nr. 21033/29.08.2017 a Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi. A mai solicitat reclamanta daune morale, în cuantum de 10.000 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Codului muncii şi cele ale Legii nr. 1/2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 184/2020 din 13.03.2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 184/2020 din 13.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 184/2020 din 13 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII GALAŢI, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.