Timeliness of revision for conflicting judgments based on awareness of prior reasoning

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 14 februarie 2019, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele B.., C. S.R.L., prin administrator special D. şi prin administrator judiciar E. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2605 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 şi, pe cale de consecinţă, anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor mai multor hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, şi anume sentinţele nr. 4321/02.07.2018, nr. 4322/02.07.2018 şi nr. 1152/26.02.2018 pronunţate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2018, respectiv nr. 46293/3/2017, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În drept, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi ale art. 513 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2605 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 s-a luat act că apelanta-debitoare C. S.R.L., prin administrator special F. a renunţat la judecata apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4320 din 2 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-creditor A., cu intimata-debitoare C. S.R.L., prin administrator judiciar E. şi cu intimata-creditoare B..

A fost admis apelul formulat de apelanta-creditoare B.. împotriva sentinţei civile nr. 4320 din 2 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-creditor A., cu intimata-debitoare C. S.R.L., prin administrator judiciar E. şi cu intimata-debitoare C. S.R.L., prin administrator special F.;

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la tabelul preliminar modificat nr. 2 al creanţelor publicat în B.P.I. nr. 7092 din 4 aprilie 2018, formulată de creditorul A., în contradictoriu cu creditoarea B.., cu debitoarea C. S.R.L., prin administrator judiciar E. şi cu debitoarea C. S.R.L., prin administrator special F., fiind menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Prin decizia civilă nr. 1013A/2019 din 7 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de revizuentul A. şi, pe cale de consecinţă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2605 din 13 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..

Motivele de casare

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel spre rejudecare.

În argumentarea memoriului de recurs, recurentul susţine că instanţa a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest context, recurentul susţine că în motivarea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii a arătat că a luat cunoştinţă de considerentele deciziei nr. 2605/13 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018 la data de 28 ianuarie 2019 când i-a fost comunicată această hotărâre.

Având în vedere că motivul de revizuire vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor unor hotărâri judecătoreşti anterioare, iar recurentul a putut cunoaşte considerentele care au stat la baza pronunţării deciziei contestate abia la data comunicării acesteia, solicită instanţei să constate că există motive temeinice pentru exercitarea căii de atac la această dată.

Prin respingerea cererii de repunere în termen, instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material incidente în cauză, art. 186 C. proc. civ. şi respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind analizată şi aplicabilitatea art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin noua reglementare a autorităţii de lucru judecat, Noul C. proc. civ. prevede în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului, cât şi asupra considerentelor pe care se sprijină.

Totodată, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aşa cum s-a subliniat în mod judicios, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente, această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Astfel fiind, având în vedere noua perspectivă asupra efectelor hotărârilor judecătoreşti expuse de legiuitor în soluţia legislativă de la art. 430 alin. (2) C. proc. civ., analiza cererii de revizuire se impunea a se face inclusiv din perspectiva considerentelor hotărârilor menţionate de revizuent.

În aceste condiţii, pentru a asigura aplicabilitatea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea de Apel ar fi trebuit să facă aplicarea art. 186 C. proc. civ. în considerarea faptului că din motive temeinice nu au fost cunoscute considerentele deciziei anterior datei de 28 ianuarie 2019.

În acest sens, menţionează decizia nr. 1351/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a considerat că poate fi analizată o cerere de revizuire motivată pe contrarietate de considerente, formulată ulterior redactării hotărârii, numai în cazul în care este formulată o cerere de repunere în termen.

Prin întâmpinarea depusă, la 5 septembrie 2019, intimata C. S.R.L. prin administrator special D. a solicitate respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor la 21.11.2019.

Prin încheierea din data de 12.03.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de revizuentul A..

Prin încheierea din 30.07.2020 Înalta Curte a respins cererea formulată de A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţinând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 430 alin. (2) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi art. 186 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa de apel a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, constatând nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege care atrage sancţiunea procedurală a decăderii, respingând totodată şi cererea de repunere în termen.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar în ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. termenul se socoteşte de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Se constată că textul citat reia, în mare parte, dispoziţiile art. 324 C. proc. civ. din C. proc. civ. de la 1865.

În ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, spre deosebire de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede generic că termenul de o lună începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ., unele hotărâri sunt definitive chiar de la data pronunţării, iar altele devin astfel de la data expirării termenului de exercitare a unei căi de atac.

Aplicând aceste dispoziţii teoretice cauzei de faţă, se constată că decizia atacată nr. 2605 din 13 decembrie 2018 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti este o hotărâre definitivă pronunţată în temeiul art. 43 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce priveşte motivarea revizurii, dispoziţiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că aceasta se face prin însăşi cererea de revizuire sau înăuntrul termenului de exercitare al acestei căi de atac, ca şi în cazul recursului sau al contestaţiei în anulare.

Înalta Curte constată că dispoziţiile sus evocate au fost corect aplicate raportat la data pronunţării deciziei civile nr. 2605 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2018 şi data formulării cererii de revizuire - 13 februarie 2019, iar instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire.

Criticile recurentului privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., privind instituţia repunerii în termen nu vor fi reţinute, având în vedere condiţiile cerute pentru ca partea să beneficieze de acestea.

Argumentele invocate de recurent, care vizează depăşirea termenului procedural întrucât a formulat calea de atac a revizuirii ulterior comunicării deciziei şi cunoaşterii considerentelor instanţei, nu reprezintă motive temeinic justificate în accepţiunea textului de lege evocat, legiuitorul nedistingând după cum partea a cunoscut sau nu motivarea instanţei judecătoreşti atunci când a reglementat termenul înăuntrul căruia se poate exercita calea extraordinară de atac a revizuirii.

Sub un alt aspect, recurentul corelează dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, cu existenţa motivelor temeinic justificate legate de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării atacate.

Critica este nefondată, întrucât calea de atac a revizuirii poate fi exercitată pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, aspectele examinate pe calea revizuirii fiind diferite de cele examinate în fond.

De altfel, astfel cum a argumentat şi instanţa care a soluţionat cererea de revizuire, soluţia legilsativă cuprinsă în art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost constatată ca fiind constituţională în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1013 A/2019 din 07 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1013 A/2019 din 07 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii C. S.R.L. prin administrator judiciar E. şi administrator special D. şi B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.