Res judicata barring re-examination of extra-contractual works fees previously settled under the same public procurement contract

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. Târgovişte a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brăneşti prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 59.152,46 RON, reprezentând lucrări executate în beneficiul pârâtei şi neachitate, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data scadentă până la plata efectivă a sumelor de bani.

Prin sentinţa nr. 313 din data de 25 martie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brăneşti-prin primar.

Prin decizia civilă nr. 451 din 8 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 313 din data de 25 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brăneşti prin Primar.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L..

Motivele de casare

Recurenta critică soluţia instanţei de apel de menţinere a soluţiei instanţei de fond cu privire la reţinerea autorităţii de lucru judecat, cu motivarea că între cele două litigii, prezentul şi cel cu nr. x/2016, este vorba de acelaşi raport obligaţional, însă din perspective diferite.

Recurenta susţine că instanţa nu a făcut o corectă apreciere a tuturor probelor şi mai ales a raportului de expertiză în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat reţinută, având în vedere că în precedenta hotărâre instanţa de judecată s-a pronunţat pe cererea reclamantei, însă nu a putut valida punctul de vedere din care rezultă că UAT Brăneşţi mai are de achitat anumite sume de bani.

Este adevărat, arată recurenta, că au existat şi nişte sume de bani ce au fost achitate în plus, cele la care a fost obligată în acea cauză, însă, astfel cum relevă raportul de expertiză, şi pârâta îi datorează o sumă de bani cu care a fost învestită instanţa de judecată în prezenta cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor la 07.05.2020.

Prin încheierea din data de 30.07.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul.

Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de nelegalitate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Critica subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondată, întrucât, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile privind puterea lucrului judecat.

Puterea lucrului judecat este o prezumţie legală, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Ea constituie, instrumentul juridic menit să servească instituţiei lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluţionată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. De aceea, prezumţia nu opreşte judecata celei de a doua acţiuni, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare de care trebuie să se ţină seama.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 2673 din 20.12.2017 a Tribunalului Dâmboviţa, rămasă definitivă prin decizia nr. 2613 din 03.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. Târgovişte, înregistrată sub nr. x/2016, fiind obligată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brăneşti să plătească reclamantei suma de 2.774,40 RON, reprezentând sume calculate eronat peste valoarea corectă a situaţiilor de lucrări.

În cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 a fost evaluată temeinicia plăţilor efectuate de pârâtă în beneficiul reclamantei, plăţi reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate pentru realizarea obiectivului Reabilitare Şcoala Gimnazială 1-VIII Brăneşti, fie în baza contractului x/2015, fie în baza unor dispoziţii de şantier, note de comandă suplimentară şi note de renunţare.

În motivarea acţiunii în cadrul litigiului de faţă este supusă analizei instanţei analizarea temeiniciei unor lucrări suplimentare executate de reclamantă, în beneficiul pârâtei, lucrări suplimentare celor existente în caietul de sarcini aferent contractului nr. x/2015.

Înalta Curte arată că nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că puterea lucrului judecat nu este incidentă, deoarece sentinţa nr. 2673 din 20.12.2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 2613 din 03.07.2018 a Curţii de Apel Ploieşti a fost pronunţată tocmai in temeiul aceluiaşi raport contractual nr. x/2015.

A fi admisă acţiunea de faţă prin care se solicită să fie verificată legalitatea lucrărilor fundamentate pe dispoziţiile contractului x/2015, fie în baza unor dispoziţii de şantier, note de comandă suplimentară, note de renunţare, înseamnă că se reanalizează considerentele hotărârii judecătoreşti intrată puterea lucrului judecat, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 435 C. proc. civ.

Prin nesocotirea caracterului obligatoriu si opozabilităţii primei hotărâri definitive, a puterii lucrului judecat in privinţa considerentelor primei hotărâri s-ar încalca dispoziţia art. 430 alin. (2) C. proc. civ., dar si ordinea publică, respectiv a dispoziţiei imperative din art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Aşa cum au reţinut ambele instanţe de fond, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 2673 din 20.12.2017 a Tribunalului Dâmboviţa, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2613 din 03.07.2018 a Curţii de Apel Ploieşti se bucură de o putere de lucru judecat definitivă, în ceea ce priveşte stabilirea că aceste sume reprezintă plăţi nedatorate, practic prin litigiul de faţă se încearcă să se invalideze aceste statuări, în sensul că sunt datorate.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că argumentele recurentei-reclamante, dezvoltate în sprijinul recursului sunt nefondate.

În ceea ce priveşte trimiterile recurentei-reclamante la probele administrate în cauză, Înalta Curte reaminteşte că recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege - art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate, aşa încât acestea acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cale de atac.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. TÂRGOVIŞTE împotriva deciziei nr. 451 din 08 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BRĂNEŞTI - PRIN PRIMAR.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2020.