Civil navigation tort reimbursement claim; plaintiff's appeal dismissed as inadmissible due to suppression of the right to appeal

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 martie 2015 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA CANALELOR NAVIGABILE S.A. la plata următoarelor sume: 1.516.800 euro, la cursul BNR la data plăţii, reprezentând valoarea despăgubirilor achitate în baza poliţei de asigurare 20080904; 58.337,56 RON reprezentând valoarea sumei achitată de către reclamantă cu titlu de despăgubiri aferente serviciilor de prevenire şi combatere a poluării în baza poliţei de asigurare 20178800; 48.547,41 RON reprezentând cheltuieli generate de instrumentarea dosarului de daună; cheltuielile de judecată din cauză.

Pârâta Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând, totodată, şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de împrejurarea că şenalul navigabil al Canalului Dunăre Marea Neagră aparţine domeniului public al statului, iar într-o acţiune în atragerea răspunderii delictuale legitimare procesuală o are proprietarul bunului concesionat şi nu concesionarul.

Prin încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2015, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile S.A. prin întâmpinare, considerentele acestei soluţii fiind cuprinse în respectiva încheiere de şedinţă.

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă prin sentinţa civilă nr. 1068 din 10 iulie 2018, a admis, în parte, acţiunea promovată de reclamantă; a obligat pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 758.400 euro cu titlu de despăgubiri; 58.337,56 RON - despăgubiri aferente serviciilor de prevenire şi combatere a poluării; 48.547,41 RON - cheltuieli generate de instrumentarea dosarului de dauna şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în valoare totală de 52.221 RON (taxa de timbru aferentă pretenţiilor admise, onorarii experţi).

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta A. S.A. şi pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA CANALELOR NAVIGABILE S.A.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia civilă nr. 347/2019 din 26 iunie 2019 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1068 din 10 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015; a admis apelul declarat de apelanta - pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA CANALELOR NAVIGABILE S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea în tot, ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 54340 RON, cheltuieli de judecată în fond şi apel, din care suma de 19190 RON, taxă judiciară de timbru în apel şi 35.150 RON, onorarii experţi.

Împotriva deciziei civile nr. 347/2019 din 26 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâta Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile netimbrării, tardivităţii, inadmisibilităţii şi nulităţii recursului declarat de reclamantă, iar pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiilor şi apărărilor intimatei-pârâte.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 iulie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 03 august 2020.

Prin punctul de vedere privind raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, recurenta-reclamantă a prezentat opinia sa privind admisibilitatea recursului.

Intimata-pârâtă Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile S.A. prin punctul de vedere depus a achiesat la concluziile raportului de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei va fi respinsă excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că la dosarul cauzei există dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 37.675 RON aflată la dosar recurs.

Totodată, vor fi respinse şi excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului având în vedere că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară acestor excepţii, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin acţiunea promovată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri ca urmare a producerii unui eveniment de navigaţie civilă, fiind dedus judecăţii un litigiu privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Prin urmare, se constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un litigiu privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs litigiilor privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 347/2019 din 26 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţiile netimbrării, tardivităţii şi nulităţii recursului şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării, tardivităţii şi nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., invocate de intimata-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA CANALELOR NAVIGABILE S.A.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 347/2019 din 26 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2020.