Inadmissibility of accessory intervention due to lack of proprietary interest and scope exceeding support of party's defense

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 6 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor S.C. B. S.R.L. din 10 decembrie 2014, în temeiul art. 196 coroborat cu art. 132 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990.

Prin sentinţa nr. 648 din 27 octombrie 2015, Tribunalul Constanţa, secţia a II- civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 648 din 27 octombrie 2015 a formulat apel reclamantul A..

La termenul de la 4 iunie 2018, A. (senior) a depus cerere de intervenţie în interesul apelantului A., iar în subsidiar cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

Prin încheierea din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de intervenţie formulată de către A. (senior), ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. (senior), solicitând casare încheierii atacate. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2015/a1.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul susţine că prin cererea de intervenţie accesorie formulată a înţeles să sprijine apărările formulate de fiul său, A., în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei nr. 648 din 27 octombrie 2015. Autorul căii de atac apreciază că cererea sa îndeplineşte condiţiile art. 61 C. proc. civ. deoarece litigiul sprijină apărarea unei părţi într-un litigiu pendinte, iar recurentul justifică un interes propriu având în vedere că acesta deţine părţi sociale în S.C. B. S.R.L. conform unui contract de fiducie şi a unui contract de cesiune.

Mai arată recurentul că înregistrările din Registul Comerţului nu corespund realităţii, societatea B. S.R.L. având în realitate patru asociaţi, iar celelalte persoane implicate au recunoscut calitatea de asociat a recurentului, justificându-se astfel interesul personal în formularea cererii de intervenţie. Se mai afirmă că instanţa de apel a schimbat natura şi înţelesul vădit al cererii deoarece a reţinut că prin motivele invocate, cererea formulată de recurent depăşeşte limitele unei simple sprijiniri a apărărilor apelantului.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 21 noiembrie 2019, intimatul-reclamant A. a depus note de şedinţă prin care a invocat, între altele, lipsa calităţii de reprezentant a reprezentantului convenţional al intimatei S.C. B. S.R.L., nulitatea contractului de asistenţă juridică încheiat între C., D. şi E., iar în subsidiar a arătat că se înscrie în fals în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială depusă de apărătorii acestor părţi în dosarul de fond deoarece aceştia ar fi atestat în fals identitatea părţilor.

Recurentul A. a depus punct de vedere cu privire la raport, arătând că achiesează la punctul de vedere al raportorului.

Prin încheierea din 18 martie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-intervenient A. (senior) împotriva încheierii din 24 septembrie 2018 şi s-a constatat suspendată de plin drept judecata cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, iar ulterior, prin rezoluţie, a fost dispusă citarea părţilor pentru termenul de la 16 septembrie 2020.

La 15 septembrie 2020, recurentul-intervenient A. (senior) a depus precizări la recurs şi note de şedinţă prin care a invocat nulitatea actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimatei-pârâte, SCP F. şi Asociaţii, susţinând că, prin apărările formulate, mandatarul convenţional a încălcat norme de interes public, a contestat calitatea de reprezentant legal a pretinsului administrator al societăţii intimate, a invocat lipsa dovezii calităţii de reprezentant şi a solicitat dezlegarea mai multor probleme de drept.

La termenul de la 16 septembrie 2020, cauza a fost amânată pentru soluţionarea cererii de abţinere a unuia dintre membrii completului de judecată, acordându-se termen la 4 noiembrie 2020.

La 4 noiembrie 2020, intimatul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că se înscrie în fals cu privire la împuternicirea avocaţială depusă la fondul cauzei, cu privire la cea depusă în dosarul de recurs şi cu privire la cea pretins datată de asociatul unic al intimatei-pârâte cu privire la realizarea hotărârii adunării generale a asociaţilor din ianuarie 2015, precum şi cu privire la contractul de asistenţă juridică în baza căruia a fost reprezentată intimata-pârâtă la fondul cauzei, a solicitat admiterea mai multor excepţii şi a menţionat că invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304 C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, cu privire la cererea de înscriere în fals formulată de recurentul A. (senior) prin răspunsul la întâmpinare aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte apreciază că în faza de recurs nu se poate solicita înscrierea în fals cu privire la împuternicirea avocaţială şi a contractului de asistenţă juridică depuse în faza de fond. Conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., partea avea posibilitatea de a denunţa înscrisul ca fiind fals cel mai târziu până la primul termen după prezentarea acestuia.

Cu privire la împuternicirea avocaţială depusă în dosarul de recurs, instanţa supremă constată că partea nu şi-a motivat cererea, susţinerile din răspunsul la întâmpinare readucând în discuţie excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului intimatei-pârâte, invocată şi de intimatul-reclamant A., excepţie care a fost deja soluţionată. Aspectele referitoare la contractul de asistenţă juridică încheiat între intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi SCP F. şi Asociaţii au fost soluţionate de instanţa de fond şi nu au fost indicate în cadrul motivelor de recurs astfel că nu pot face obiectul analizei instanţei în prezenta cale de atac.

Cu privire la invocarea de către intimatul-reclamant A. a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. prin intermediul răspunsului la întâmpinare aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte apreciază că această solicitare nu se impune a fi analizată deoarece nu reprezintă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci este o simplă afirmaţie, nemotivată, având în vedere că nu se indică norma constituţională care a fost încălcată.

Cu privire la recursul declarat în cauză, se reţine că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea de recurs. Instanţa supremă apreciază că din memoriul de recurs se desprind critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi va analiza susţinerile recurentului din această perspectivă.

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2018 (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie) este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 61 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate. Conform art. 61 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., "(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că cererea de intervenţie voluntară accesorie este cererea prin care un terţ ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu aflat în curs de desfăşurare, pentru a sprijini apărarea uneia dintre părţi.

Aşadar, ca natură juridică, intervenţia voluntară accesorie este o simplă apărare.

Ca atare, în mod legal, instanţa de apel, constatând că argumentarea cererii de intervenţie accesorie se referă la aspecte ce excedează criticilor şi argumentării cererii de apel, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de A. (senior).

Din considerentele încheierii atacate se observă că instanţa de apel, în mod corect, a reţinut că admisibilitatea cererii de intervenţie voluntară accesorie este condiţionată, între altele, de existenţa unui interes propriu al persoanei care intervine, şi a mai reţinut că această condiţie nu este îndeplinită în cauză. Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie este corectă şi din această perspectivă faţă de împrejurarea că recurentul-intervenient nu a dovedit un drept propriu care să justifice introducerea sa în cadrul procesual.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient A. (senior) împotriva încheierii din 24 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul-intervenient A. (senior) la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.894,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient A. (senior) împotriva încheierii din 24 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-intervenient A. (senior) la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.894,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 decembrie 2020.