Eligibility of children born during parental displacement under ethnic persecution compensation statutes

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta C.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 844 din 12 aprilie 2002, emisă de această autoritate și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut ca al acestora, anume statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 401 din 4 noiembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 844 din 12 aprilie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în urma Dictatului de la Viena și din momentul nașterii dobândește același statut ca al părinților săi, suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată, strămutată, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât nici în O.G. nr. 105/1999 și nici în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea nr. 189/2000 și, respectiv, prin Legea nr. 367/2001, nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 4 aprilie 1942, în satul Cucerdea, județul Mureș, localitate în care s-au refugiat părinții săi, în urma aplicării Dictatului de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios, dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 401 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.