Withdrawal of appeal via tacit acquiescence based on constitutional referral outcome

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Pin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul x/2020/a1, la data de 10 septembrie 2020, petentul A. a formulat, în condiţiile art. 524 C. proc. civ., plângere împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluţionată contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petent.

În cuprinsul plângerii, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 524 alin. (3) din Legea 134/2020 privind C. proc. civ., potrivit cărora:

"Contestaţia se soluţionează de către completul investit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părţilor, petentul considerând că acest text încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 10, art. 16, art. 20-21 şi art. 129 din Constituţie.

Prin decizia civilă nr. 2968 din 23 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 524 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Totodată, a respins plângerea formulată de petent împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" Bucureşti - Ilfov şi Cpt. B. - comandant al Detaşamentului de Pompieri "Chimiştilor", ca neîntemeiată.

Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 524 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cuprinsă în dispozitivul deciziei mai sus menţionate, a formulat recurs petentul, în termenul legal, precizând că va depune motivele recursului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 487 şi la art. 470 din C. proc. civ., după comunicarea hotărârii atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 octombrie 2020, sub numărul de dosar x/2020, fiind fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 10 decembrie 2020

Intimata Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" Bucureşti - Ilfov a depus la dosar întâmpinare, la data de 28 octombrie 2020, solictând respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 10 decembrie 2020, înainte de începerea şedinţei de judecată, petentul a transmis la dosar, prin serviciul Registratură, o cerere prin care a precizat că renunţă la exercitarea căii de atac şi, totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurentul petent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit textului art. 463 alin. (1) C. proc. civ.:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Conform art. 464 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială, iar potrivit art. 464 alin. (3) din acelaşi act normativ, achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recurentul a depus la dosar o cerere de renunţare la judecata recursului, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 524 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată în dosar, a fost admisă de Curtea Constituţională a României, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate în cauză.

Instanţa supremă apreciază că demersul recurentului, de a nu mai depune motivele recursului, coroborat cu cererea sa, formulată la data de 10 decembrie 2020, prin care a precizat în mod expres că renunţă la judecarea căii de atac declarate, echivalează cu achiesarea tacită şi totală a petentului la decizia atacată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 464 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi 464 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentului A. la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2968 din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispoziţiilor art. 463 din Codul de procedură, ia act de renunţarea recurentului A. la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2968 din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.