Recovery of extra-contractual snow clearing costs via unjust enrichment: Recourse dismissed, county ordered to pay

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Specializat Cluj, sub numărul x/2018, reclamanta S.C. DIFERIT S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului JUDEŢUL CLUJ la plata sumei de 535.961,5 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de deszăpezire suplimentară din luna decembrie 2016, prestate pentru drumul din zona Gilău-Huedin, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1293 din data de 26 iunie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis cererea formulată de reclamanta S.C. DIFERIT S.R.L., în contradictoriu cu intimatul JUDEŢUL CLUJ şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 535.961,5 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de deszăpezire prestate, precum şi la plata sumei de 19.964,61 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate la fond.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate a formulat apel pârâtul Judeţul Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 671 din data de 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâtul Judeţul Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1293 din data de 26 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

A obligat apelantul-pârât să plătească intimatei S.C. DIFERIT S.R.L. suma de 4.757,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionate a declarat recurs pârâtul Judeţul Cluj, calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea apelului, cu consecinţa respingerii cererii introductive de instanaţă formulată de reclamantă.

Prin cererea de recurs, după prezentarea detaliată a situaţiei de fapt şi a argumentelor instanţei de apel, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 1354-1348 C. civ. privind acţiunea în îmbogăţire fără justă cauză.

Arătând că această acţiune are un caracter subsidiar, care presupune inexistenţa, în sens obiectiv, a oricărui alt mijloc pentru recuperarea prejudiciului suferit, recurentul a susţinut că instanţa de apel a justificat soluţia pronunţată în temeiul raportului juridic contractual dintre părţi, respectiv prin posibilitatea, nu prin obligaţia contractuală a achizitorului de a accepta sau de a refuza situaţiile de lucrări efectuate peste limita plafonului valoric convenit.

Totodată, recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel a omis să facă referire la clauza contractuală conţinută de art. 7 din acordul cadru, privind obligaţiile promitentului executant, considerând că circumstanţele specifice răspunderii contractuale nu pot justifica condiţiile răspunderii pentru îmbogăţirea fără justă cauză.

Recurentul-pârât a considerat că pretenţiile reclamantei, întemeiate pe dispoziţiile care reglementează îmbogăţirea fără justă cauză, nu pot fi justificate de nicio dispoziţie, clauză contractuală sau circumstanţe care ţin de raportul contractual dintre părţi (cum ar fi acceptarea situaţiilor de lucrări).

A precizat că lucrările de deszăpezire efectuate de reclamantă în afara cadrului contractual rezultă dintr-un act îndeplinit de reclamantă în interesul său personal şi exclusiv, pe riscul reclamantei.

A susţinut că îndeplinirea de către intimata-reclamantă a unui act sau prestarea de către aceasta a unui serviciu, pe riscul propriu, chiar dacă a produs îmbogăţirea unui patrimoniu prin diminuarea altuia, se circumscrie situaţiei prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 1346 lit. c) C. civ., o astfel de situaţie fiind exclusă de la aplicarea tratamentului stabilit de legiuitor în cazul îmbogăţirii fără justă cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă S.C. Diferit S.R.L. a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs şi excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-pârât Judeţul Cluj a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiate, a excepţiilor invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare şi admiterea recursului.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că excepţiile netimbrării şi a inadmisibilităţii cererii de recurs, invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, sunt neîntemeiate. A apreciat, totodată, că recursul formulat în cauză este admisibil.

Prin încheierea din data de 14 mai 2020, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea din data de 15 octombrie 2020, Înalta Curte a respins excepţiile inadmisibilităţii şi netimbrării recursului invocate de către intimata-reclamantă şi a admis în principiu recursul formulat, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 10 decembrie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit situaţiei de fapt lămurite în cursul judecăţii în faţa instanţelor de fond, recurentul-pârât, în calitate de beneficiar, a solicitat intimatei-reclamante, prin adresa nr. x din data de 28 noiembrie 2016, ca începând cu data menţionată, să presteze serviciile de deszăpezire agreate în temeiul contractului nr. x/2016, semnat de părţi în baza unui acord-cadru de lucrări.

Contractul nr. x/2016 prevedea obligaţia recurentului-pârât de a achita, pentru serviciile prestate de intimata-reclamantă, preţul de 250.000 de RON (TVA inclus).

Urmare adresei emise de recurent, intimata-reclamantă a prestat servicii de deszăpezire în zona Gilău-Huedin în valoare de 617.671,55 de RON, toate situaţiile de lucrări prin care au fost stabilite preţurile serviciilor fiind acceptate de recurent şi decontate de acesta în limita sumei de 250.000 de RON, potrivit contractului.

Prin sentinţa civilă nr. 38 din data de 10 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, menţinută prin decizia civilă nr. 2494/2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pretenţiile ce fac obiectul prezentei cauze, în cuantum de 535.961,5 RON, excedează cadrul contractului nr. x/2016, fiind, aşadar, pretenţii extra contractuale, ce nu pot fi solicitate la plată în temeiul răspunderii civile contractuale.

Prin recursul de faţă se invocă, în esenţă, greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1354-1348 C. civ. privind acţiunea în îmbogăţire fără justă cauză, prin aceea că instanţa de apel a justificat condiţiile răspunderii pentru îmbogăţirea fără justă cauză din perspectiva circumstanţelor specifice răspunderii contractuale.

A fost subliniată greşita aplicare a textului art. 1346 lit. c) C. civ., arătându-se că lucrările de deszăpezire efectuate de reclamantă în afara cadrului contractual rezultă dintr-un act îndeplinit de reclamantă în interesul sau personal şi exclusiv, pe riscul reclamantei.

Pentru a fi în prezenţa îmbogăţirii fără justă cauză trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii, inclusiv condiţia ca reclamantul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă.

În speţă, s-a constatat, pe de o parte, că pretenţiile ce fac obiectul cauzei excedează cadrul contractului nr. x/2016, fiind pretenţii extra contractuale, ce nu pot fi solicitate la plată în temeiul răspunderii civile contractuale, iar pe de altă parte, că neplata facturilor de către recurent nu are un caracter ilicit, prin urmare nu poate fi vorba despre o antrenare a unei răspunderi civile delictuale.

În aceste condiţii, este corectă constatarea instanţei de apel că recurenta-reclamantă are la îndemână o acţiune în pretenţii, întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

În privinţa condiţiilor de admisibilitate ale acestei acţiuni, instanţa de apel a stabilit, în cadrul analizei situaţiei de fapt, că prestaţiile intimatei-reclamante ce au depăşit cadrul contractului nr. x/2016 au determinat o mărire cu caracter neimputabil a patrimoniului recurentului-pârât (prin prisma calităţii acestuia de titular al obligaţiei de întreţinere a drumurilor publice în judeţul Cluj), prin aceea că intimata a executat, la solicitarea expresă şi în contul recurentului, lucrări de deszăpezire pe drumurile publice din judeţul Cluj. Acestei măriri a patrimoniului i-a corespuns, în mod necesar, o diminuare a patrimoniului intimatei, constând în valoarea patrimonială angajată de aceasta pentru a realiza lucrările solicitate de recurent.

În raport cu situaţia de fapt mai sus determinată, rezultă că în mod corect a apreciat instanţa de apel că sunt îndeplinite în speţă condiţiile de admisibilitate ale actio de in rem verso, astfel cum acestea rezultă din textul art. 1345 C. civ.

La fel ca şi în faţa instanţei de apel, recurentul a contestat, în esenţă, îndeplinirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 1346 lit. c) C. civ., susţinând că intimata-reclamantă a îndeplinit serviciile de deszăpezire fără a notifica recurentul cu privire la depăşirea pragului valoric de 250.000 de RON, stabilit potrivit contractului nr. x/2016, ceea ce echivalează cu asumarea riscului de a nu-i fi achitată contravaloarea serviciilor prestate suplimentar, o asemenea situaţie excluzând posibilitatea intimatei de a face uz de acţiunea întemeiată pe dispoziţiile referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

Verificând argumentele instanţei de apel, Înalta Curte constată că aceasta a conchis în mod justificat că nu poate fi reţinută în cauză condiţia îndeplinirii în interes personal a serviciilor de deszăpezire de către intimată.

În mod corect a reţinut instanţa de apel, în raport cu dispoziţiile contractuale şi situaţia de fapt conturată în speţă, că ordinul de a executa lucrările a fost dat de către recurent, iar acesta a avut cunoştinţă despre depăşirea preţului contractual, deoarece, toate situaţiile de lucrări întocmite de intimată au fost notificate recurentului şi acceptate de către acesta.

S-a mai reţinut că intimata-reclamantă nu era ţinută de o obligaţie contractuală de a notifica depăşirea preţului contractual, în mod corect constatând instanţele de fond că intimata-reclamantă s-a bazat pe cutumă, respectiv pe situaţiile anterioare în care, în aceleaşi condiţii, părţile au încheiat actele adiţionale pentru serviciile ce depăşeau valoarea contractelor.

Or, în speţă, acţiunea promovată de intimata-reclamantă a fost determinată de împrejurarea că, în mod diferit faţă de situaţiile anterioare în care au fost prestate recurentului servicii suplimentare, Agenţia Naţională de Achiziţii Publice a comunicat, în legătură cu serviciile ce fac obiectul prezentului dosar, că nu este posibilă încheierea retroactivă a unui act adiţional, deoarece a expirat perioada pentru care a fost încheiat contractul nr. x/2016.

Prin urmare, neexistând niciun temei de fapt sau contractual care să justifice concluzia că intimata-reclamantă ar fi prestat lucrările de deszăpezire în interesul său personal şi exclusiv, rezultă că instanţa de apel a aplicat corect textul art. 1346 lit. c) C. civ.

Cât priveşte susţinerea referitoare la ignorarea, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor prevăzute de art. 7 din acordul-cadru semnat de părţi, dincolo de împrejurarea că acest argument este invocat pentru prima dată în faza procesuală a recursului, fiind inadmisibil, Înalta Curte constată că acest text nu conţine nicio prevedere de natură a invalida concluzia instanţei de apel, în sensul că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate ale acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză formulată de intimata-reclamantă.

În concluzie, în baza considerentelor mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul JUDEŢUL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 671/2019 din 19 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) raportate la cele ale 494 din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului, instanţa îl va obliga la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 12745 RON, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport şi cazare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul JUDEŢUL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 671/2019 din 19 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă S.C. DIFERIT S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 12745 RON, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport şi cazare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.