Liability for counterfeit pharmaceuticals: application of special consumer protection and professional fault presumptions over general delictual liability rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant-patient’s appeal, quashed the Court of Appeal’s decision that had dismissed the claim, and remanded the case for retrial, finding that the lower court had erroneously applied material law. The dispute involved a civil action for damages against a pharmacy for allegedly supplying counterfeit medication that caused health injuries and lost profits, where the first-instance court partially awarded compensation but the appellate court reversed, reasoning that the delictual act of sale was not proven beyond reasonable doubt due to missing secondary packaging. The decisive legal basis was the misapplication of general delictual liability rules instead of the special norms governing professional liability under consumer protection legislation (specifically the obligation of result and presumed fault for professionals under the Law on Consumer Protection and Health Reform Law No. 95/2006), which required analyzing the pharmacy’s liability as a trader for defective products rather than requiring strict proof of the specific moment of sale under general tort law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 1350 alin. (3) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 657 din Legea nr. 95/2006, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 266/2008, art. 695 pct. 40 din Legea nr. 95/2006; Liability for counterfeit pharmaceuticals: application of special consumer protection and professional fault presumptions over general delictual liability rules: The dispute involved a civil action for damages against a pharmacy for allegedly supplying counterfeit medication that caused health injuries and lost profits, where the first-instance court partially awarded compensation but the appellate court reversed, reasoning that the delictual act of sale was not proven beyond reasonable doubt due to missing secondary packaging. The decisive legal basis was the misapplication of general delictual liability rules instead of the special norms governing professional liability under consumer protection legislation (specifically the obligation of result and presumed fault for professionals under the Law on Consumer Protection and Health Reform Law No. 95/2006), which required analyzing the pharmacy’s liability as a trader for defective products rather than requiring strict proof of the specific moment of sale under general tort law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision establishes the legal ground for admitting the appeal and quashing the appellate decision due to the erroneous application of material law norms.
This procedural rule mandates the quashing of the appellate decision and the remand of the case for a new hearing following the admission of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020
A.Obiectul cererii introductive:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta farmacia B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 384.179 Euro (1.690.387 RON), reprezentând despăgubiri pentru daunele cauzate sănătăţii şi integrităţii psihice a reclamantului în urma utilizării unor produse farmaceutice contrafăcute furnizate de societatea pârâtă, obligarea la plata în continuare de daune, constând în cheltuieli necesare reclamantului în viitor pentru vindecarea bolii, obligarea pârâtei să publice hotărârea judecătorească în termen de 5 zile de la rămânerea ei definitivă, într-un ziar naţional de largă circulaţie, în caz contrar să fie autorizat reclamantul să publice pe cheltuiala pârâtei, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
B. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 484 din 27 decembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantului suma de 20.000 Euro (echivalentul în RON la data plăţii), reprezentând despăgubiri pentru daune morale, suma de 95,179 RON reprezentând profitul nerealizat în perioada 13 mai 2013 - 20 octombrie 2017, conform raportului de expertiză contabilă; a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor cu tratamentele medicale în străinătate şi costurile deplasării în străinătate pentru efectuarea acestor tratamente, precum şi a tuturor cheltuielilor viitoare necesare pentru vindecarea bolii reclamantului; a obligat pârâta să publice hotărârea judecătorească de obligare la plata daunelor, într-un ziar de largă răspândire, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă şi a autorizat reclamantul în caz contrar, să publice pe cheltuiala pârâtei, hotărârea judecătorească de obligare la plata daunelor; a obligat pârâta la plata sumei de 5.736 RON cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Argeş a formulat apel pârâta B. S.R.L., criticând-o pentru netemeinicie.
D. Hotărârea instanţei de apel.
Prin decizia nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 484 din 27 decembrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă pe care a schimbat-o în sensul că a respins în tot cererea reclamantului; a obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte 2.990 RON cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru.
E. Considerentele instanţei de apel.
Pentru a pronunţa decizia menţionată, Curtea de Apel Piteşti a reţinut în esenţă următoarele:
Pentru aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale specifice cazului în care o farmacie pune în vânzare un medicament falsificat, trebuie dovedit, mai înainte de orice prejudiciu, fapta delictuală constând în vânzarea respectivă. Curtea a constatat că probele administrate în cauză nu dovedesc fapta menţionată, aceasta fiind stabilită de către tribunal pe baza unor prezumţii rezultate din probele referitoare la existenţa materială la data procesului în posesia reclamantului a unui ambalaj medical primar neconform (seringă falsificată) şi la degradarea stării de sănătate fizică a acestuia, prin creşterea viremiei după încetarea tratamentului cu Pegasys (ca urmare a ajungerii la finalul acestuia, iar nu prin întrerupere) şi îndeosebi în anul următor încetării tratamentului.
Concluzia falsificării seringii B1299 a fost reţinută ca probă de necombătut în cadrul Raportului de nouă expertiză medico-legală, deşi acesta avea de evaluat starea de sănătate a reclamantului raportat la administrarea ori posibila neadministrare corectă a medicamentului în discuţie. Expertiza afirmă că unii pacienţi nu răspund la tratamentul cu Pegasys din cauze necunoscute, dar "totuşi, vânzarea unui medicament falsificat de către pârâtă este probată prin analiza lotului B1299 de către Agenţia Naţională a Medicamentului - Unitatea Teritorială de Inspecţie Piteşti şi de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispoziţiilor Medicale Bucureşti".
Curtea a reţinut că pentru a se stabili în speţă că seringa (ambalajul primar) prezentată de reclamant a fost cumpărată de la pârâtă era imperios necesar să fie depus şi ambalajul secundar al medicamentului, anume cutia, pentru a se verifica dacă s-a aflat între cele cu care farmacia s-a aprovizionat. În lipsa unor dovezi certe relative la vânzarea unui produs contrafăcut, soluţia tribunalului s-a axat pe supoziţii, pornind de la faptul că pârâta era farmacie autorizată să vândă reclamantului medicamentul şi că i l-a vândut din martie 2012 până în mai 2013, respectiv că viremia reclamantului a crescut foarte mult ulterior. Aspecte de apreciere a daunelor pe care administrarea unui medicament falsificat le-ar fi putut produce asupra sănătăţii fizice, a sănătăţii/confortului psihic al reclamantului, cu consecinţe şi în planul veniturilor materiale pe care nu le-ar mai fi putut realiza, sunt subsecvente celui referitor la fapta delictuală săvârşită de pârâtă. Reclamantul nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că a cumpărat de la pârâtă, la data de 28 februarie 2013, un medicament Pegasys falsificat; cu atât mai puţin a dovedit că a cumpărat 4 medicamente, adică toată doza aferentă lunii martie, achiziţionată la 28 februarie 2013.
F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs reclamantul A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
Decizia este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Deşi intimata B. şi-a fundamentat apelul pe răspunderea civilă delictuală, instanţa de apel face referire la "vânzarea" medicamentului, ceea ce implică existenţa unui contract de vânzare-cumpărare şi astfel a analizat răspunderea farmaciei din perspectiva răspunderii civile contractuale.
Excluderea răspunderii civile delictuale atunci când există o răspundere contractuală este statuată în art. 1350 alin. (3) C. civ.
Instanţa de apel a fost învestită prin motivele de apel cu analiza sentinţei apelate din perspectiva răspunderii civile delictuale şi şi-a construit soluţia pe răspunderea contractuală.
Decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii. Astfel, se menţionează că nu s-a făcut dovada existenţei seringii contrafăcute, deşi această probă materială a fost depusă la Tribunalul Argeş şi a fost analizată de expertiza medico legală efectuată în cauză.
Decizia Curţii de Apel este nelegală pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Răspunderea farmaciei întemeiate pentru calitatea şi securitatea produselor decurge prin efectul legii şi are natura unei răspunderi civile contractuale speciale. Aceasta este o răspundere obiectivă, întemeiată pe ideea de garanţie a produselor puse în circulaţie. Răspunderea farmaciei pentru medicamentele comercializate este prevăzută în art. 657 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Garanţia produselor pusă în circulaţie de un profesionist are ca suport obligaţia de securitate a produselor, care este obligaţie de rezultat.
S-a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material privind răspunderea civilă a societăţii intimate întrucât exista elementul răspunderii civile, constând în fapta ilicită de punere în circulaţie a unui medicament contrafăcut. Intimata-pârâtă a fost unicul furnizor al medicamentului Pegasys către reclamant, fapt confirmat de Casa Judeţeană de Sănătate Argeş. Acest medicament era contrafăcut.
Era absurd să se concluzioneze că un medicament original se găsea într-o seringă ce nu prezenta caracteristicile seringii originale, cu atât mai mult cu cât a existat şi atenţionarea oficială din partea unor autorităţi publice din sănătate cu privire la contrafacerea medicamentului Pegasys.
În cauză sunt îndeplinite toate condiţiile cumulative specifice legislaţiei protecţiei consumatorului pentru atragerea răspunderii civile a societăţii B.. Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
G. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, aceasta este nefondată, în realitate, Curtea de Apel a analizat numai una dintre condiţiile răspunderii civile, respectiv fapta culpabilă şi a reţinut că nu s-a comis o faptă de natură să atragă răspunderea apelantei. Hotărârea recurată ar putea fi casată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv pentru faptul că ar cuprinde motive contradictorii în situaţia în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv ori există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor, iar din alta netemeinicia. În cauză însă nu sunt întrunite aceste cerinţe. Nici din perspectiva tezei potrivit căreia hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Aceasta deoarece legea prevede ca hotărârea să cuprindă numai motive străine de natura pricinii, ceea ce în speţă nu se confirmă.
Cu privire la critica referitoare la faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, aceasta este fondată, în cauză fiind întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, atât cererea de chemare în judecată cât şi hotărârea primei instanţe au ca temei răspunderea patrimonială a farmaciei B. S.R.L. pentru daunele produse sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice ale recurentului-reclamant A. prin vânzarea unui medicament contrafăcut, în raport de dispoziţiile art. 61 şi 64 din C. civ., care garantează dreptul la viaţă, sănătate şi integritate fizică şi psihică.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 6 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, art. 695 pct. 40 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi O.U.G. nr. 21/1992.
Curtea de Apel a reţinut în mod greşit că pentru aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale specifice cazului în care o farmacie pune în vânzare un medicament falsificat, trebuie dovedit mai înainte de orice prejudiciu, fapta delictuală constând în vânzarea respectivă.
În realitate, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că vinovăţia societăţii intimate este prezumată prin efectul legislaţiei protecţiei consumatorului şi al existenţei calităţii de profesionist, în care farmacia avea obligaţia de a se informa asupra caracteristicilor produsului şi de a constata neconcordanţele medicamentului contrafăcut în raport de volumul şi ambalajul acestuia.
Raportat la obiectul acţiunii şi la temeiul acesteia, rezultă că este dedusă judecăţii antrenarea răspunderii profesionistului pentru prejudiciul cauzat în timpul realizării obiectului său de activitate, pretenţiile fiind întemeiate pe raporturile contractuale dintre părţile litigiului constând în achiziţionarea unor medicamente de la farmacia societăţii pârâte.
Răspunderea farmaciei pentru medicamentele comercializate este reglementată în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care în art. 657 prevede următoarele:
"Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, în perioada de garanţie/valabilitate, conform legislaţiei în vigoare".
Răspunderea intimatei în calitatea sa de profesionist este reglementată în legislaţia privind protecţia consumatorilor. Astfel în Legea nr. 296/2004, art. 9 se prevede:
"Sunt interzise importul, fabricaţia, distribuţia, precum şi comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor."
Analiza Curţii de apel în hotărârea recurată a faptei delictuale, din perspectiva răspunderii civile delictuale înseamnă aplicarea unei normei generale în detrimentul normei speciale, existente în legislaţie.
Aşa fiind, în cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea greşită a normelor de drept material.
Curtea de Apel trebuia să analizeze răspunderea intimatei pârâte din perspectiva legislaţiei speciale, aceasta fiind un profesionist, iar hotărârea primei instanţe reţinând că aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat reclamantului în timpul realizării obiectului său de activitate. De altfel, reţinând specializarea instanţei, pentru respectarea competenţei funcţionale, apelul a fost înaintat spre competentă soluţionare secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, decizia recurată va fi casată şi va fi trimisă cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată.
Trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 10 decembrie 2020.