Pension service length and surcharge claims barred by statutory exclusion of cassation appeal in social security disputes

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul x/2018 şi ulterior completată, respectiv precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii CASA DE PENSII SECTORIALA A S.R.I. şi B., a solicitat obligarea acestora la recunoaşterea la calculul dreptului său de pensie a unei vechimi de 44 de ani şi 11 luni, la recalcularea dreptului său de pensie cu valorificarea unui spor de 20%, conform art. 3 din Legea nr. 223/2015, la stoparea executărilor din pensie, la obligarea pârâtului B. la plata a 1.000.000 RON daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 7890 din 30 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă cererea formulată de către reclamant, în contradictoriu cu parata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A S.R.I., referitoare la recunoaşterea la calculul dreptului de pensie a unei vechimi de 44 de ani şi 11 luni şi a unui spor de 20%, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, raportat la sentinţa civilă nr. 486 din 18 ianuarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 5086 din 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti; a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie şi respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A S.R.I., referitoare la stoparea executărilor din pensie, pentru existenţa autorităţii provizorii de lucru judecat, raportat la sentinţa civila nr. 2191 din 13 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti; a fost respinsă cererea referitoare la recunoaşterea la calculul dreptului de pensie a unei vechimi de 44 de ani şi 11 luni şi a unui spor de 20%, precum şi cererea referitoare la stoparea executărilor din pensie formulată în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul B., referitoare la plata daunelor morale, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 7890 din 30 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant arată că instanţa de apel a refuzat să îşi îndeplinească atribuţiile funcţionale şi solicită analizarea cererii deduse judecăţii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII - U.M. 0994 Bucureşti, reprezentând intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A S.R.I., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, potrivit dipoziţiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, forma în vigoare la data introducerii acţiunii (27.06.2018), "Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar art. 103 din acelaşi act normativ statuează că hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.

Aşadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2020.