Medical Liability Appeal Annulled; Reduced Damages Award Stands

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 martie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2017, reclamanţii A., prin reprezentant legal B. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi cu intervenientul D., obligarea pârâtei la plata sumei de 241,43 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a sumei de 149.745 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de daune morale (pentru reclamantul A.), precum şi a sumei de 63 RON, reprezentând cheltuieli materiale, respectiv a sumei de 1.000 Euro, echivalent RON la cursul B.N.R. din data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale (pentru reclamantul B.), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 634 din 07 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucuresti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acţiunea, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 241,43 RON, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 80.000 euro daune morale, iar reclamantului B. suma de 63 RON daune materiale şi suma de 100 euro, reprezentând despăgubiri morale. A fost respins restul pretenţiilor. A fost obligată pârâta să achite reclamantului B. suma de 2.975 RON cheltuieli de judecată, iar statului suma de 7.573,25 RON cu titlu de cheltuieli.

Prin decizia civilă nr. 1167A din 03 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul B. şi de apelanta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 634 din 07 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul D..

A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 500 euro, cu titlu de despăgubiri morale şi la plata către reclamantul E. a sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta S.C. C. S.A. să achite statului suma de 2.676 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru la fond).

A fost respins apelul declarat de apelantul E., împotriva aceleaşi sentinţe, ca nefondat.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

A fost obligată intimata C. S.A. la plata către apelantul B. a sumei de 566,27 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A fost obligat intimatul E. la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 3.346,25 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a declarat recurs.

Potrivit recurentului-pârât, instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. atunci când s-a pronunţat asupra hotărârii apelate, în sensul că din silogismul juridic detaliat în considerentele deciziei se conturează lipsa unei motivări reale, precum şi o contradicţie evidentă în anumite raţionamente juridice.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant face trimiteri la situaţia de fapt şi la actele medicale şi medico-legale depuse la dosarul cauzei.

Astfel, potrivit recurentului-reclamant, informaţii cu caracter ştiinţific au fost ignorate de instanţa de apel, fapt ce scoate în evidenţă fie o neevaluare a materialului probator, fie o totală contradicţie în raţionamentul juridic al instanţei.

Totodată, recurentul-reclamant arată că instanţa de apel a aplicat în mod greşit sintagma punerea în primejdie a vieţii, rezumându-se la a invoca jurisprudenţa, în general, fără exemple, atunci când a combătut susţinerea reclamantului-apelant în legătură cu utilizarea acestei sintagme, în loc să procedeze la o detaliere şi implicit la o explicaţie completă cu privire la punctul de vedere propriu.

În susţinerea motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă faptul că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea cadrului compensatoriu-reparator al răspunderii civile prin efectul legii, având în vedere faptul că repararea prejudiciului, în privinţa cuantumului daunelor morale acordate, trebuie să se facă într-un cuantum decent, care să aibă rolul de a alina suferinţele încercate prin vătămarea unui drept fundamental - dreptul la integritate fizică şi psihică.

Potrivit recurentului-reclamant, instanţa de apel a soluţionat în mod nelegal problema cuantificării daunelor morale acordate, prin faptul că aceasta nu a dat o corectă eficienţă textelor legale şi principiilor de drept incidente speţei.

Potrivit recurentului-reclamant, instanţa de apel a încălcat normele de drept material, care reglementează principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin articolul 1.385 din C. civ., aceasta nereţinând în hotărâre o serie de aspecte ce se impuneau a fi avute în vedere în analiza şi dimensionarea unei componente a prejudiciului, respectiv gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.

Prin urmare, recurentul-reclamant apreciază că instanţa de apel ar fi trebuit ca, în lumina prevederilor articolului 1.385 din C. civ., care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, să ia în considerare la stabilirea cuantumului daunelor morale existenţa tuturor prejudiciilor dezvoltate prin toate lucrările depuse la dosarul cauzei, inclusiv prin cele cu caracter ştiinţific, lucru pe care se dovedeşte că nu 1-a efectuat atunci când a menţinut cuantumul daunelor morale acordate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Recurentul-reclamant a depus note de şedinţă cu privire la raport.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurentul-reclamant, deşi a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile pe care le-au dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurentul-reclamant urmăreşte o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Astfel, argumentele recurentului-reclamant exprimă nemulţurirea părţii cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, în raport de actele medicale şi medico-legale, precum şi de lucrările de specialitate depuse la dosarul cauzei şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competenţelor instanţei de recurs, atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare şi evaluare a probelor administrate.

Recurentul-reclamant tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 1167A din 3 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 1167A din 3 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2020.