Competence of appellate court following transfer of case (strămutare) under the Civil Procedure Code of 1865

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 61 din 6 martie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat în favoarea Tribunalului Suceava cererea de recurs promovată de către S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2323 din 31 octombrie 2019, pronunţate de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, Tribunalul Iaşi a reţinut că prin încheierea nr. 4099 din 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Gura Humorului şi a strămutat judecata cauzei de la această instanţă, la Judecătoria Hârlău, păstrând actele de procedură îndeplinite.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr. x/2019, fiind apoi soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2323 din 31 octombrie 2019, ce formează obiectul prezentei cereri de recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Codul de procedură, prezentei contestaţii la executare îi sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare la data începerii executări silite (anul 2012), prin urmare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Spre deosebire de noul C. proc. civ., care prevede la art. 145 alin. (3) că apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia, vechiul C. proc. civ. nu conţinea o astfel de normă.

În lipsa unei prevederi exprese, de natura celei cuprinse în dispoziţiile codului de procedură în vigoare, pentru cauzele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., nu poate fi admis că, urmare a încuviinţării unei cereri de strămutare, ia naştere o prorogare de competenţa şi în favoarea instanţelor superioare, în acest sens, instanţa făcând trimitere la decizia nr. 570 din 1 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2006

Astfel, în opinia instanţei, în lipsa unei dispoziţii exprese în vechiul C. proc. civ. în temeiul căreia, să se reţină prorogarea de competenţă şi în favoarea instanţelor ce judecă căile de atac, urmare a admiterii unei cereri de strămutare, (precum cea din art. 145 din noul C. proc. civ.), judecătorului nu îi este permis să adauge la lege şi să reţină existenţa unei astfel de prorogări.

Prin decizia nr. 26 din 22 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că în prezenta cauză, prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, s-a dispus strămutarea contestaţiei la executare ce formează obiectul dosarului cu nr. x/2018 de la Judecătoria Gura Humorului, la Judecătoria Hârlău.

Judecătoria Hârlău s-a pronunţat asupra contestaţiei la executare prin sentinţa civila nr. 2323 din 31 octombrie 2019, împotriva soluţiei fiind formulat recursul de faţă.

Tribunalul Suceava a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, în caz de admitere a cererii de strămutare, pricina se trimite spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad.

În opinia instanţei, termenul pricină folosit de legiuitor în cuprinsul dispoziţiei legale menţionate, vizează, atât judecata în fond, cât şi cea în căile ordinare sau extraordinare de atac, această soluţie consfinţită de jurisprudenţă fiind statuată de noul C. proc. civ., care la art. 145 alin. (3) prevede că apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., în caz de admitere a cererii de strămutare, "pricina se trimite spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad".

Prin încheierea nr. 4099 din 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Gura Humorului şi a strămutat judecata cauzei de la această instanţă, la Judecătoria Hârlău, păstrând actele de procedură îndeplinite.

Înalta Curte reţine că strămutarea reprezintă un caz de prorogare judecătorească a competenţei, aceasta operând atât cu privire la judecata în fond, cât şi în ceea ce priveşte căile ordinare sau extraordinare de atac.

Întrucât împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Hârlău s-a exercitat calea de atac a recursului, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac este Tribunalul Iaşi, ca instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Hârlău.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2020.