Cassation annulment for failure to substantiate statutory illegality grounds in electricity supply contract dispute

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.09.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2018 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Enel Energie Muntenia S.A. şi E-Distribuţie Muntenia S.A. (fosta Enel Muntenia Distribuţie SA) solicitând "finalizarea contractului de furnizare a energiei electrice într-un contract cu durată nedeterminată" şi "despăgubirea cu asigurarea unei reparaţii morale, dar şi costisitoarele tratamente necesare menţinerii unei echilibru cât de cât normal".

Prin precizările ulterioare depuse în cadrul regularizării acţiunii a arătat că despăgubirea este de 1.000.000 RON.

La data de 25.02.2019 reclamantul A., a depus la dosar cerere de modificare a cererii introductive solicitând a se lua act ca pârâtele să respecte legislaţia in vigoare, sa îndrepte greşelile făcute la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice, respectiv anularea contractelor abuzive încheiate pe perioade determinate, respectiv: nr. x/08.04.2011 şi y/24.06.2015 şi încheierea unui contract cu durata nedeterminată si recunoaşterea de client final aşa cum arata H.G. nr. 90/2008.

Prin sentinţa nr. 906/08.04.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe la data de 30.12.2019 a declarat apel reclamantul, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.01.2020.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 574 din 12 mai 2020 a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte Enel Energie Muntenia S.A. şi E-Distributie Muntenia S.A. (fosta Enel Muntenia Distribuţie SA), împotriva deciziei civile nr. 906 din data de 08.04.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei civile nr. 574 din 12 mai 2020 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Criticile recurentului-reclamant vizează nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi considerentele hotărârii recurate, susţinând că instanţa de apel a reţinut apărările formulate de către pârâte, care au prezentat situaţia de fapt în mod trunchiat, nereal şi în contradicţie cu legislaţia în vigoare atât la momentul încheierii contractului pentru furnizarea energiei electrice din anul 2011, cât şi a legislaţiei la momentul încheierii celorlalte contracte şi/sau avize tehnice de racordare.

O primă critică adusă deciziei atacate se referă la reţinerile instanţei de apel cu referire la capetele noi de cerere care nu pot fi formulate în apel în condiţiile în care nu au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 478 C. proc. civ.

Se susţine că instanţa de apel în mod greşit a apreciat şi interpretat legislaţia în vigoare în sensul că reclamantul nu are dreptul la un contract de furnizare a energiei electrice de uz casnic. De asemenea, se susţine că instanţa de apel nu a ţinut seama de situaţia de fapt, după cum urmează.

La momentul formulării cererii de racordare era în vigoare Legea nr. 13/2007 şi regulamentul de aplicare al legii, respectiv H.G. nr. 90/2008.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 90/2008 reclamantul trebuia să beneficieze de racordare definitivă fiind consumator casnic, nefiind necesară deţinerea unei construcţii sau obţinerea unei autorizaţii de construire.

Conform normelor legale şi în contradicţie cu susţinerile pârâtelor, a fost executată în mod legal racordarea la energie, ci nu o legătură provizorie. Racordarea a fost aprobată cu Avizul de racordare nr. x, documentaţie în baza căreia a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. x/08.04.2011.

Acţiunea de a obstrucţiona dreptul de acces la consumul de energie electrică reprezintă un act de încălcare a legislaţiei române şi a drepturilor omului.

Recurentul mai arată că pârâtele au întrerupt furnizarea cu energie electrică în timpul activităţii de ales local, deşi acesta beneficia de imunitate.

Se mai critică decizia instanţei de apel sub aspectul reţinerii incidenţei art. 9.2 din anexa 3 la Regulamentul de racordare Ordinul ANRE nr. 59/2013 şi art. 13 şi 14 din Ordinul menţionat.

Se susţine că reclamantul posedă documentele necesare pentru racordare în baza H.G. nr. 59/2013, pârâtele putând fi obligate la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice în baza legii actuale nr. 123/2012.

De asemenea, reclamantul apreciază întemeiată şi cererea de obligare a pârâtelor la plata de daune morale, acestea fiind în culpă pentru sistarea energiei electrice.

În consecinţă, reclamantul solicită să se constate că instanţele devolutive nu au analizat cauza sub toate aspectele, motivând soluţia raportat la apărările formulate de pârâte.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin întâmpinarea depusă, la 12.10.2020, intimata-pârâtă E Distribuţie Muntenia S.A. a solicitat constatarea nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 493 alin. (3) raportat la art. 488 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin întâmpinarea depusă, la 20.10.2020, intimata-pârâtă Enel Energie Muntenia S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data 10.12.2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul-reclamant la 04.01.2021 a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 489 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia de respingere a apelului declarat împotriva sentinţei de fond, în aceeaşi modalitate dezvoltată prin cererea de apel, fără a exprima în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în soluţionarea apelului.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul deşi a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la motivele contradictorii/străine de natura pricinii sau la lipsa motivării.

De asemenea se reţine că recurentul-reclamant procedează la enumerarea unor dispoziţii normative fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Trimiterile recurentului-reclamant la unele texte legale, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În motivarea recursului, criticile recurentului au vizat nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine şi atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 574 din 12 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 574 din 12 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte E-DISTRIBUŢIE MUNTENIA S.A. (FOSTĂ ENEL MUNTENIA DISTRIBUŢIE S.A.) şi ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2021.