Cassation appeal annulled for failure to frame specific illegality grounds within limited cassation requirements

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserate la pct. 4 din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. x/20.09.2007; să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată la pct. 4 din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. x/14.01.2008; să se convertească creditul în RON la cursul semnării contractului de refinanţare, să se facă plata în RON în continuare şi să se refacă graficul de rambursare; să se dispună diminuarea creditului cu suma de 117.698,45 RON, reprezentând suma achitată în plus din cauza riscului valutar. În subsidiar, s-a solicitat diminuarea soldului creditului în euro cu 10,18%, începând cu data de 18 septembrie 2015 şi refacerea graficului de rambursare.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3946 din 25 octombrie 2017, a respins cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2018 reclamantul A. a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3946 din 25 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul pronunţării unei soluţii asupra capătului subsidiar de cerere referitor la diminuarea soldului creditului în euro cu 10,18%, începând cu data de 18 septembrie 2015 şi refacerea graficului de rambursare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 294/2019 din 11 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată în cauza privind pe reclamantul A. şi pe pârâta B. S.A.; s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3946 din 25 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul că s-a respins cererea subsidiară, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2225 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul principal formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 294 din 11 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016; s-a admis apelul incident formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a anulat sentinţa apelată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen şi s-a respins ca tardiv formulată cererea de completare.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 28 februarie 2020.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la diminuarea soldului creditului în euro cu 10,18%, începând cu data de 18 septembrie 2015 şi refacerea graficului de rambursare.

Consideră că în mod eronat a fost respinsă acţiunea, întrucât nu s-a ţinut cont de faptul că prin cererea de apel formulată în dosarul nr. x/2016 a arătat că s-a soluţionat capătul de cerere respectiv, fără a se intra în fondul problemei, aspect confirmat de instanţa de apel.

Prin urmare, recurentul-reclamant apreciază că un proces în derulare care "doar a confirmat" soluţionarea nelegală a unui capăt de cerere, constituie un motiv temeinic pentru respingerea excepţiei tardivităţii.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, avându-se în vedere că modalitatea de redactare a cererii de recurs este una generală şi că recurentul-reclamant nici măcar nu a indicat vreun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în care ar putea fi încadrate motivele de recurs. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a propus admiterea excepţiei nulităţii recursului, având în vedere că recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iulie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au înţeles să uzeze de acest drept.

Ulterior, s-a fixat termen la 8 decembrie 2020 pentru examinarea recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se reţin următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că prin cererea de recurs trebuie să se arate motivele de nelegalitate pe care aceasta se întemeiază şi dezvoltarea lor, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii recurate, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la soluţia pronunţată.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin prezentul recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, nu se poate considera că afirmaţiile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori aplicate greşit de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

În speţă, cererea de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare a recurentului fiind aceea că un proces în derulare, care "doar a confirmat" soluţionarea nelegală a unui capăt de cerere, constituie un motiv temeinic pentru respingerea excepţiei tardivităţii.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulţumiri faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de reclamant.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs, astfel încât va respinge cererea formulată de către aceasta privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2225 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2020.