Extraordinary appeal for annulment dismissed where lower court's error regarding judgment completion limits did not constitute a material error under Article 503(2)(2)

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională pentru Locuinţe, C. S.A., Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, Sectorul 1 Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. D. şi S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună, în principal, obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe (A.N.L.) la plata sumei de 200.162,48 euro, echivalentul a 900.731,16 RON, cu titlu de daune-interese, în sumă egală cu penalităţile de întârziere sau cu daunele-interese descrise în Anexa 2 la cererea de chemare în judecată, ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale privind urmărirea asigurării executării şi finalizării lucrărilor de construire a locuinţei tip S29B, situată pe lotul x, în judeţul Ilfov, localitatea Voluntari, cu numărul cadastral x şi înscris în CF nr. x, conform încheierii nr. 16474/2004, în amplasamentul E., ce se vor acumula în continuare, până la data predării efective a locuinţei, iar în subsidiar, obligarea pârâţilor, în solidar sau în cote corespunzătoare culpei fiecăruia la plata sumei evaluate provizoriu la 200.162,48 euro, contravaloarea a 900.731,16 RON, după cum urmează:

- în ceea ce o priveşte pe pârâta A.N.L., cu titlu de daune-interese în sumă egală cu penalităţile de întârziere sau cu daunele-interese descrise în Anexa 2, în solidar sau pentru o cotă de 90%, evaluată provizoriu;

- în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi, în solidar sau pentru o cotă de 0,90% fiecare, evaluată provizoriu, cu titlu de daune-interese în sumă egală cu penalităţile de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la valoarea contractului, de 121.755 euro, conform Anexei nr. 1 sau egale cu daunele-interese descrise în Anexa nr. 2 la cererea de chemare în judecată.

De asemenea, reclamanţii au solicitat să fie obligată pârâta C. S.A. să încheie cu pârâta A.N.L. contractul de cesiune şi novaţie cu schimbare de creditor a contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1154/22.07.2005, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere şi să se constate intervenită compensaţia legală între obligaţia de plată a creditului de către reclamanţi şi obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere de către pârâta A.N.L., până la concurenţa celei mai mici sume, să se constate stingerea ipotecii constituite prin contractul de ipotecă nr. x/22.07.2005, autentificat de Biroul Notarului Public F., precum şi a interdicţiei de înstrăinare şi să se dispună radierea acestora din cartea funciară nr. x a Judecătoriei Buftea, cu cheltuieli de judecată, proporţional cu suma de plată pentru fiecare pârât în parte.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 4301 din 15 iulie 2016, a admis în parte cererea de chemare în judecată, în privinţa capătului subsidiar; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în ceea ce priveşte capătul subsidiar având ca obiect răspunderea civilă delictuală; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru capătul subsidiar de cerere privind răspunderea civilă delictuală a pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Oraşul Voluntari, S.C.

Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. D.; a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor Consiliul Judeţean Ilfov, Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, Consiliul Local Voluntari şi Sectorul 1 Bucureşti; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pentru capătul subsidiar de cerere privind răspunderea contractuală a pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Oraşul Voluntari, S.C.

Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. D.; a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Ilfov, Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, Consiliul Local Voluntari şi Sectorul 1 Bucureşti pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă; a respins acţiunea în raport cu capătul subsidiar din cerere privind răspunderea contractuală a pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Oraşul Voluntari, S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., Municipiul Bucureşti şi S.C.

D., pentru lipsa calităţii procesuale active; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. S.A. pentru capătul subsidiar de cerere privind răspunderea contractuală şi a respins acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti, D., Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, a obligat pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti, D.

şi Agenţia Naţională pentru Locuinţe, la plata în solidar a sumei de 184.009 RON reprezentând despăgubiri aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, a respins capetele de cerere II şi III, formulate în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca nefondate; a respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale, ca nefondat; a respins cererea reconvenţională ca nefondată, a respins capătul de cerere principal ca nefondat, a obligat pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, Distrigaz Sud Reţele S.R.L., Municipiul Bucureşti şi D. la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.785,18 RON (taxă judiciară de timbru şi onorariul de expert).

Prin decizia civilă nr. 338A din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate de apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi de apelanţii-pârâţi Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Judeţul Ilfov prin Preşedinte, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Oraşul Voluntari prin Primar, S.C. D. şi S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L., schimbând în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe să plătească reclamanţilor despăgubiri în cuantum de 184.009 RON, aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, în temeiul răspunderii civile contractuale; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, S.C. DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L., Municipiul Bucureşti şi S.C. D. şi a obligat pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 6.785,18 RON; a menţinut sentinţa în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor, respingerea ca nefondate a capetelor de cerere II şi III, formulate în contradictoriu cu C. S.A., respingerea ca nefondat a capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor morale şi respingerea ca nefondată a cererii reconvenţionale şi a obligat apelanţii-reclamanţi la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelantul-pârât Oraşul Voluntari.

La data de 24 aprilie 2018 reclamanţii A. şi B. au solicitat completarea deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul obligării pârâtei A.N.L. să plătească apelanţilor-reclamanţi daune-interese în cuantum de 66.119, 60 euro în completare pentru perioada cuprinsă între 21 martie 2014 şi 6 februarie 2018, precum şi să plătească, în continuare, daune-interese de 1.406, 80 euro/lună până la predarea efectivă a locuinţei, după realizarea recepţiei la terminarea lucrărilor.

Prin decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu apelantele-pârâte Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Judeţul Ilfov, Oraşul Voluntari, Municipiul Bucureşti, E-Distribuţie Muntenia S.A. şi DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L.; s-a dispus completarea deciziei civile nr. 338A/19.02.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul că pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE a fost obligată să plătească reclamanţilor despăgubiri de 1406,8 euro/lună începând cu data de 22 martie 2014 şi până la predarea efectivă a locuinţei.

Împotriva deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., precum şi pâtâtele Agenţia Naţională Pentru Locuinţe şi S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L.

La data de 25 iulie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională Pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea din 10 decembrie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 139 raportat la art. 490 alin. (2) şi art. 471 alin. (8) din C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la dosarul nr. x/2014 al aceleiaşi instanţe, având în vedere că cele două litigii se poartă între aceleaşi părţi, au aceeaşi cauză, iar recursul declarat în dosarul nr. x/2018 vizează decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, prin care a fost completată decizia civilă atacată cu recurs în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 2333 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 338 A din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; s-a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii; s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE împotriva deciziei civile nr. 338 A din 19 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; recurenta-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE a fost obligată la plata sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Oraşul Voluntari prin Primar; s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată a cererii de completare.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 10 decembrie 2019, motivul de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 444 şi art. 445 din acelaşi cod, pe care l-a admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Instanţa de recurs a constatat că prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată la data de 18 aprilie 2014, reclamanţii au solicitat, în principal, obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe la plata sumei de 200.162,48 euro, contravaloarea a 900.731,16 RON, cu titlu de daune-interese în sumă egală cu penalităţile de întârziere sau cu daunele-interese descrise în Anexa 2 la cererea de chemare în judecată, ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale privind urmărirea asigurării executării şi finalizării lucrărilor de construire a locuinţei reclamanţilor, daune egale cu penalităţile, fiind calculate conform Anexei 1 la cerere, precum şi daunele-interese egale cu 0,15% pe zi de întârziere la valoarea contractului de 121.755 euro sau cu daunele descrise în Anexa 2 la cerere, ce se vor acumula, în continuare, până la data predării efective a locuinţei.

S-a arătat că Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 4301 din 15 iulie 2016, a obligat pârâţii la plata daunelor-interese în cuantum de 184.009 RON, reprezentând despăgubiri aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, fără să se pronunţe şi cu privire la despăgubirile solicitate în continuare, până la predarea efectivă a locuinţei.

Prin apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond reclamanţii au criticat şi această omisiune, solicitând recunoaşterea dreptului la despăgubiri până la data predării efective a locuinţei.

Examinând considerentele deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte a constatat că şi instanţa de apel, deşi a admis apelul reclamanţilor, a schimbat doar în parte sentinţa civilă apelată şi a obligat-o pe pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe la plata despăgubirilor aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, omiţând să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor de acordare a despăgubirilor în continuare, până la data predării efective a locuinţei.

În acest context, s-a reţinut că prin decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, instanţa de apel a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor despăgubiri de 1406,8 euro/lună începând cu data de 22 martie 2014 şi până la predarea efectivă a locuinţei.

Înalta Curte a constatat că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a pronunţat decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, cu încălcarea dispoziţiilor art. 444-445 din acelaşi cod.

Potrivit art. 445 C. proc. civ., "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444".

Norma instituie imperativ imposibilitatea solicitării pe calea apelului sau a recursului a îndreptării erorii materiale, a lămuririi hotărârii, a completării acesteia ori a înlăturării dispoziţiilor potrivnice.

Prin urmare, ori de câte ori îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea hotărârii constituie obiect de apel sau recurs, calea de atac se va respinge ca inadmisibilă.

În speţă, instanţa de apel a admis o parte din pretenţiile reclamanţilor, respingând cererea pentru restul pretenţiilor, iar în urma admiterii cererii de completare a dispozitivului s-a pronunţat asupra capătului de cerere lăsat nesoluţionat de tribunal, prin care reclamanţii au solicitat despăgubiri de la data introducerii cererii de chemare în judecată (22.03.2014) şi până la predarea efectivă a locuinţei.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, schimbarea temeiului juridic al răspunderii civile şi aplicarea altor dispoziţii legale decât cele reţinute de prima instanţă nu sunt de natură a înlătura dispoziţiile art. 445 C. proc. civ., deoarece omisiunea primei instanţe de a se pronunţa cu privire la despăgubirile solicitate în continuare ar fi trebuit soluţionată în condiţiile art. 442-444 din C. proc. civ., neputând constitui obiectul unui motiv de apel.

Oricum, nesoluţionarea unui motiv de apel nu poate face obiectul unei cereri ce putea fi analizată conform procedurii prevăzute de art. 444 C. proc. civ.

Contestatorii B. şi A. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2333 din 10 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, solicitând admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului.

În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatorii au arătat că reţinerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia instanţa de apel, învestită cu soluţionarea cererii de completare, s-a pronunţat asupra capătului de cerere nesoluţionat de tribunal este o eroare materială, întrucât apelul reclamanţilor A. şi B. a vizat doar capătul de cerere principal care a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Astfel, s-a arătat că din dispozitivul sentinţei civile nr. 4301 din 15 iulie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă rezultă că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată în privinţa capătului subsidiar şi că s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal.

Contestatorii au susţinut că prin decizia civilă nr. 338 A/19.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă li s-a admis apelul promovat cu privire la pretenţiile solicitate în cadrul capătului de cerere principal şi că au înţeles să formuleze cererea de completare, întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor din acest capăt de cerere.

Prin admiterea apelului reclamanţilor A. şi B., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a pronunţat pe capătul de cerere principal, formulat în contradictoriu doar cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Împotriva soluţiei date de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în ceea ce priveşte capătul de cerere subsidiar, respectiv de admitere în parte a capătului subsidiar de cerere şi de respingere în rest a acestuia, au formulat apel pârâtele din acest capăt de cerere şi anume Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Judeţul Ilfov prin Preşedinte, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Oraşul Voluntari prin Primar, S.C. D. şi S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L., apeluri care au fost admise prin decizia civilă nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În opinia contestatorilor, neobservarea dispoziţiilor cuprinse în dispozitivul hotărârii reprezintă o eroare materială, şi nu o eroare de judecată.

S-a mai arătat că instanţa de judecată nu se pronunţă pe o cerere sau pe un capăt de cerere atunci când lipseşte din dispozitiv menţiunea cu privire la soluţia dată pe un capăt de cerere sau o cerere incidentală.

Or, în speţă, există menţiunea expresă în dispozitivul sentinţei primei instanţe, în sensul că s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal, în totalitate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Intimata E-Distribuţie Muntenia S.A. (fostă D.) a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

La data de 2 decembrie 2020 intimata Distrigaz Sud Reţele S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, aceasta fiind inadmisibilă şi, parţial, lipsită de interes; totodată, intimata Distrigaz Sud Reţele S.R.L. a invocat faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În cuprinsul întâmpinării formulate intimata Distrigaz Sud Reţele S.R.L. a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât contestaţia în anulare priveşte exclusiv soluţia dată recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Din perspectiva reclamanţilor, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 2333/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, aceştia au obţinut, în mod definitiv, recunoaşterea dreptului la obţinerea de despăgubiri de la A.N.L. pentru perioada 21.03.2011-21.03.2014, rămânând în discuţie exclusiv aspectul privind eventualul drept la obţinerea de despăgubiri de la A.N.L. şi pentru perioada următoare, respectiv din data de 22 martie 2014 şi până la momentul predării efective a imobilului de către A.N.L.

Intimata Distrigaz Sud Reţele S.R.L. consideră că autorii prezentei contestaţii în anulare nici nu au interes să conteste, în integralitate, decizia pronunţată de instanţa de recurs. Contestaţia în anulare nu poate viza soluţia de stabilire a răspunderii civile doar în sarcina A.N.L., întrucât acest aspect a fost soluţionat definitiv, inclusiv din perspectiva eventualelor căi de atac extraordinare pentru care termenul de declarare a expirat.

Prin urmare, în aplicarea art. 32 şi art. 36 din C. proc. civ., intimata Distrigaz Sud Reţele S.R.L. apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cadrul contestaţiei în anulare formulate, subiectele raportului juridic litigios fiind contestatorii şi Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Intimaţii Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Sectorul 1 Bucureşti au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare, fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat instanţei să constate faptul că nu are calitate de intimat în această etapă procesuală, raportat la obiectul contestaţiei în anulare. Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată. În esenţă, s-a arătat că Municipiul Bucureşti prin Primarul General nu poate avea calitatea de parte intimată în contestaţia în anulare, avându-se în vedere limitele deciziei de casare şi criticile formulate de contestatori.

Înalta Curte, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatele Distrigaz Sud Reţele S.R.L. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, precum şi contestaţia în anulare din perspectiva temeiului de drept invocat, reţine următoarele:

Întrucât intimata Distrigaz Sud Reţele S.R.L. şi intimatul Municipiul Bucureşti prin Primarul General au participat în calitate de recurentă-pârâtă şi, respectiv intimat-pârât la judecata căii de atac a recursului, fiind menţionaţi ca atare în cuprinsul deciziei atacate, faţă de dispoziţiile art. 508 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 494 şi art. 478 alin. (1) din acelaşi cod, din coroborarea cărora rezultă că în contestaţia în anulare nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit anterior, Înalta Curte urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către aceşti intimaţi prin întâmpinările formulate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Semnificaţia conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial, prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

Scopul acestui caz de contestaţie în anulare este acela de a da posibilitatea instanţei care a comis o greşeală, de fapt, involuntară, iar nu o greşeală de judecată, să îşi retracteze propria hotărâre. Astfel, ipoteza vizată de acest text de lege are în vedere erori cu privire la aspectele formale, procedurale, ale judecăţii în recurs sau situaţii în care se confundă ori se omit date materiale, factuale, importante ale cauzei pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului ca urmare a unor greşeli de judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, context în care motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. este reglementat de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" fiind restrictiv interpretată, în sensul că pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, de interpretare a aspectelor de fapt, a unor dispoziţii legale ori modul de soluţionare a unui incident procedural.

Dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate, s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiaşi recurs prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

În cauza de faţă, contestatorii B. şi A. reclamă împrejurarea că dezlegarea dată recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională Pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este rezultatul unei erori materiale constând în neobservarea dispoziţiilor din dispozitivul sentinţei civile nr. 4301 din 15 iulie 2016 a Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, eroare materială care a fost cauzată, probabil, de mărimea dispozitivului şi de multitudinea de date din acesta.

Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatori ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., soluţia de casare a deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci al modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile legale referitoare la completarea hotărârii.

Mai mult, Înalta Curte evidenţiază că simplul fapt că autorii căii de atac sunt nemulţumiţi de modul în care, prin decizia atacată, instanţa supremă a soluţionat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu îi îndreptăţeşte să promoveze prezenta contestaţie în anulare.

O asemenea concluzie se impune, câtă vreme instanţa sesizată cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu este îndrituită să verifice corectitudinea argumentelor expuse de instanţa de recurs, în baza cărora a pronunţat soluţia şi, în funcţie de rezultatul acestei analize, să dispună rejudecarea recursului, aşa cum solicită contestatorii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatele DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, precum şi contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatele DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 2333 din 10 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2020.