Release of construction performance guarantees: Inadmissibility of cassation appeal for failure to specify material law violations and improper challenge of evidence appraisal

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Academia Română a solicitat eliberarea garanţiilor pentru următoarele trei categorii de lucrări: a) Lucrări recepţionate şi pentru care s-a restituit un procent de 70% din valoarea totală a garanţiilor acestor lucrări şi a căror perioada de garanţie a expirat; lucrările sunt menţionate la punctele 1-7 din Anexa nr. 1 la memoriul nr. 1535 din data de 22.12.2015, garanţia de restituit fiind în valoare de 226.092,9 RON; b) Lucrări ce au făcut obiectul procesului-verbal de recepţie din data de 05.12.2013 si pentru care trebuie restituit un procent de 70% din valoarea totala a garanţiilor aferente acestor lucrări, garanţia de restituit fiind în valoare de 434.175,71 de RON; c) Lucrări ce au făcut obiectul procesului-verbal de recepţie din data de 05.12.2013 si pentru care trebuie restituit un procent de 30%, lucrări pentru care a expirat perioada de garanţie în decembrie 2015, garanţia de restituit fiind in valoare de 186.075,3 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2140/26.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Academia Română; ca atare, a fost suplinit consimţământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 1-7 din Anexa 1 la memoriul nr. 1535/22.12.2015; de asemenea, a fost suplinit consimţământul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002 pentru corpurile indicate la pct. 8-20 din Anexa 1 la memoriul nr. 1535/22.12.2015; a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 846.343,9 RON reprezentând garanţie de bună execuţie în temeiul contractului de execuţie lucrări nr. x/31.01.2002; şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 12.128,43 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel pârâta Academia Română, prin care a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei civile apelate şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând, în esenţă, că, în calitate de investitor şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile prevăzute de H.G. nr. 273/14.06.1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente pentru soluţionarea cererilor de a efectua recepţia la terminarea lucrărilor şi nu poate schimba hotărârea luată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti cu privire la amânarea recepţiei la terminarea lucrărilor până la prezentarea avizului de securitate la incendiu.

Prin decizia civilă nr. 156A/29.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Academia Română împotriva sentinţei civile nr. 2140/26.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.; ca atare, a fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

Prin decizia nr. 1025/15.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă; ca atare, a fost casată decizia civilă nr. 156A din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a fost trimisă cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 14.08.2019, sub nr. x/2016*.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 2096 din 11 decembrie 2019 a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Academia Română împotriva sentinţei civile nr. 2140/26.05.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., ca nefondat.

A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 28.309,16 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs recurenta-pârâtă Academia Română, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de casare.

Prin memoriul de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare, admiterea apelului formulat de reclamantă, cu consecinţa respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei, cadrul procesual, hotărârile pronunţate în cauză şi considerentele instanţelor.

În ceea ce priveşte criticile aduse deciziei recurate, reclamanta apreciază că şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile prevăzute de H.G. nr. 273 din 14.06.1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente pentru soluţionarea cererilor de a efectua recepţia la terminarea lucrărilor.

Recurenta afirmă că este în imposibilitate de a elibera garanţiile solicitate de către pârâtă întrucât recepţia lucrărilor nu a fost acceptată, fiind amânată până la îndeplinirea cerinţelor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dealu Spirii Bucureşti.

Se mai arată că de altfel şi instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de H.G. nr. 273/1994.

Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, considerând că a depus toate diligenţele în ceea ce priveşte organizarea recepţiei şi a făcut toate demersurile la Inspectoratul pentru situaţii de Urgenţă Dealu Spirii pentru finalizarea recepţiei şi de asemenea nu a refuzat eliberarea garanţiilor reţinute.

Prin întâmpinarea depusă la 7 octombrie 2020, intimata-reclamantă Bog"Art S.R.L. a solicitat pe cale de excepţie: în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat, în subsidiar anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data 19 noiembrie 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimata-reclamantă Bog"Art S.R.L. a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, Înalta Curte constată că argumentarea recursului nu corespunde exigenţelor prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei atacate, întrucât recurenta nu indică şi care sunt normele de drept material în funcţie de care instanţa de apel a ignorat şi aplicat greşit şi nelegal prevederile contractuale.

Totodată, se constată că argumentele invocate de recurenta-pârâtă vizează de fapt o chestiune de apreciere a probelor de către instanţa de apel, care nu face obiectul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta punând în discuţie aprecierea probelor de la dosar, iar nu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de apel.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin respingerea apelului pârâtei şi admiterea acţiunii reclamantei.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Academia Română împotriva deciziei civile nr. 2096 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâta ACADEMIA ROMÂNĂ împotriva deciziei civile nr. 2096 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2021.