Garnishment validation jurisdiction fixed at enforcement commencement; Tîrgu Neamț Court prevails.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in favor of the Tîrgu Neamț Court, establishing it as the competent court to hear the creditor's application to validate a garnishment (poprire) against the debtor and the third-party garnishee, thereby overruling the Buzău Court's declination. The dispute arose from competing territorial jurisdiction rulings: the Tîrgu Neamț Court declined in favor of the Buzău Court based on the debtor's current domicile under Articles 790(1) and 652(1) of the Civil Procedure Code, while the Buzău Court declined back, citing Article 651(1)-(2) that the execution court's competence is fixed at the time enforcement begins and is unaffected by later domicile changes. Applying Articles 24, 25(1), and 622(2) of the Civil Procedure Code, the Court held that the governing norms are those in force when the enforcement application was filed on 22 March 2016, when the debtor and co-debtors were domiciled in Târgu Neamț, and since the execution had been authorized by the Târgu Neamț Court, that court retains exclusive competence for the entire enforcement, including the garnishment validation; the ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 652 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 25 alin. (1) C. proc. civ, art. 622 alin. (2) C. proc. civ, art. 650 alin. (1) C. proc. civ; Garnishment validation jurisdiction fixed at enforcement commencement; Tîrgu Neamț Court prevails: The dispute arose from competing territorial jurisdiction rulings: the Tîrgu Neamț Court declined in favor of the Buzău Court based on the debtor's current domicile under Articles 790(1) and 652(1) of the Civil Procedure Code, while the Buzău Court declined back, citing Article 651(1)-(2) that the execution court's competence is fixed at the time enforcement begins and is unaffected by later domicile changes. Applying Articles 24, 25(1), and 622(2) of the Civil Procedure Code, the Court held that the governing norms are those in force when the enforcement application was filed on 22 March 2016, when the debtor and co-debtors were domiciled in Târgu Neamț, and since the execution had been authorized by the Târgu Neamț Court, that court retains exclusive competence for the entire enforcement, including the garnishment validation; the ruling is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court to settle the negative conflict of jurisdiction and assign the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de validare a popririi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu Neamţ, la data de 12 februarie 2020, sub nr. x/2020, creditoarea A. SaRL a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., validarea popririi înfiinţate în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ D., asupra veniturilor debitorului în mâinile terţului poprit, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. x/25.06.2012 şi Contractele de fidejusiune nr. x/26.06.2012 şi y/26.06.2012, până la concurenţa sumei de 59.276,82 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 1 iulie 2020, Judecătoria Tîrgu Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect validare poprire, formulată de reclamanta A. S.a.r.l., în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 790 alin. (1) şi art. 652 alin. (1) C. proc. civ. raportat la faptul că debitorul B. are domiciliul în afara circumscripţiei Judecătoriei Tîrgu Neamţ, sens în care a invocat din oficiul excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pe rolul Judecătoriei Buzău, cauza a fost înregistrată la data de 28 iulie 2020 sub acelaşi număr de dosar.
Judecătoria Buzău, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 4229 din 2 octombrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamţ, reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar, potrivit art. 651 alin. (2) din acelaşi Cod, "schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare".
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Tîrgu Neamţ s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 16 noiembrie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamţ.
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că în prezentul litigiu creditoarea A. SaRL a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., validarea popririi înfiinţate în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ D., asupra veniturilor debitorului în mâinile terţului poprit, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. x/25.06.2012 şi Contractele de fidejusiune nr. x/26.06.2012 şi y/26.06.2012, până la concurenţa sumei de 59.276,82 RON.
Conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ. "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început".
În acest sens, Înalta Curte apreciază că, potrivit dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) C. proc. civ., normele aplicabile cererii de validare a popririi, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţei de executare, sunt cele în vigoare în momentul înregistrării cererii de executare la executorul judecătoresc, respectiv normele în vigoare la data de 22 martie 2016, raportat şi la dispoziţiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
In acest context, se reţine că la data înregistrării cererii de executare silită - 22 martie 2016 - domiciliul debitorului B. era în Târgu Neamţ, judeţ Neamţ, acelaşi domiciliul fiind indicat şi în cererea de executare silită formulată de creditoare, iar debitorul principal, E. S.R.L. şi ceilalţi fideiusori F. şi G., aveau sediul, respectiv domiciliul, tot în Târgu Neamţ, conform înscrisurilor din dosarul execuţional.
Totodată, se reţine că executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ D. a fost încuviinţată prin încheierea din data de 4 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ în dosarul nr. x/2016.
Prin urmare, competenţa instanţei de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) C. proc. civ., legal dobândită la data înregistrării cererii de executare silită şi sesizării instanţei de executare cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de schimbarea ulterioară a domiciliului debitorului, respectiv indiferent dacă la data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum cererea de validare a popririi, debitorul are un alt domiciliu.
În acest sens, dispoziţiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ. prevăd, în mod expres, că schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare, în acest se reţin că debitorul şi-a schimbat domiciliul în municipiul Bucureşti sector 1, iar nu în municipiul Buzău.
Aşadar, cererea de validare a popririi revine spre soluţionare instanţei de executare competente teritorial în raport cu domiciliul debitorului la data înregistrării cererii de executare silită, respectiv instanţei care a încuviinţat executarea silită, în speţă Judecătoria Târgu Neamţ.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulate de creditoarea A. SaRL în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamţ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2020.